În dimineaţa zilei de 15 septembrie, pe Strada Traian din Bucureşti, părinţii îşi însoţesc copiii în noul an şcolar cu buchete de flori. Câteva străzi mai încolo, pe copiii de pe Vulturilor 50 îi întâmpină poliţia şi jandarmii în prima zi de şcoală. La ora 9:00, de pe geamurile unei clădiri în paragină din faţa unui gang, doi bărbaţi arborează un banner: “Ne evacuaţi, vrem case în schimb.” Pe trotuarul de vizavi, un bărbat care a locuit în zonă a venit cu un dosar cu care poate demonstra că i s-a făcut o nedreptate. A fost evacuat dintr-un apartament pentru care încă mai plăteşte chirie. “Mita”, “corupţia”, “mafia imobiliară” se repetă pe buzele unei femei care a rămas fără casă în aceeaşi zi cu el, pe 28 martie. Acum a venit să asiste la evacuarea a 25 de familii, peste 100 de persoane în total, din gangul de pe Vulturilor.
de Ionuţ Dulămiţă
Până ieri, gangul era o mini-comunitate care s-a format pe o proprietate naţionalizată. Majoritatea chiriaşilor au fost repartizaţi acolo la începutul anilor ’90 de întreprinderile la care lucrau. În 2002, terenul de 2.300 de metri pătraţi pe care se află locuinţele lor a fost retrocedat foştilor proprietari, Ion Hârșia și Ligia-Veturia Zank. Aceştia au încheiat contracte de închiriere pe cinci ani, conform legii, cu toţi foştii chiriaşi ICRAL din gang. Apoi, în 2007, au vândut terenul și drepturile litigioase firmei de consultanță SC New Bridge Partners SRL. Firma a intentat procese pentru evacuarea locatarilor, pe care a obținut-o recent.
“Noi am stat în case naţionalizate 25-30 de ani, le-am întreţinut, le-am îngrijit, [şi] vine proprietarul din America sau de unde vine, care n-a mâncat salam de soia cu noi pe timpul lui Ceauşescu, şi ne dă afară,” spune un bărbat între două vârste, aşezat pe o ladă de plastic, cu o cană de cafea alături, în aşteptarea executorului. “Dai afară omul, dă-i casă imediat.”
O problemă mai mare decât evacuarea în sine e faptul că, potrivit legii 10, statul e obligat să le asigure evacuaţilor o locuinţă nouă, ceea ce se întâmplă foarte rar. În cei şapte ani de procese cu firma de consultanţă, majoritatea locatarilor de pe Vulturilor 50 ar fi depus dosare pentru locuinţe noi la Primăria Sectorului 3, dar n-au obţinut nimic. “Primăria spune că a primit de la Capitală vreo 33 de apartamente din 2005 până acum, pe care cică le-a distribuit,” spune unul dintre activiştii de la Frontul Comun pentru Dreptul la Locuire (FCDL), o platformă care îi sprijină pe evacuaţi. “În total, sunt 3.000 de cereri pentru Sectorul 3.”
După retrocedare, unii dintre foştii locatari de pe Vulturilor 50 au cumpărat locuinţele de la proprietari, care sunt obligaţi să le facă mai întâi o ofertă persoanelor ce urmează să fie evacuate, apoi le-ar fi vândut informal altor oameni. Alţii le-au subînchiriat unor evacuaţi din alte zone ale Bucureştiului. Cumpărătorii şi subchiriaşii sunt cei mai vulnerabili acum, mare parte din ei neavând buletine în Sectorul 3 și fiind nevoiți să caute ajutor la Primăria Capitalei.
Pe 15 septembrie, în ziua evacuării, pe Vulturilor 50 apar preşedintele şi prim vicepreşedintele Partidei Romilor, filiala Sector 3, Mihai Cincă şi Valerică Enache (foto jos). Primul are rude în gang, spun oamenii, unde sunt multe persoane de etnie romă. “Pe unii să-i bage la adăpost de noapte, să le dea o masă caldă, până când se rezolvă [cu locuinţele],” spun ei în faţa unei camere de filmat. “Avem un protocol semnat cu domnul primar, avem o colaborare excelentă. Noi nu luptăm pentru interesele noastre personale, noi luptăm pentru comunitatea romă, pentru electoratul nostru. Nu mai există blocuri, toate sunt revendicate şi nu mai avem unde să-i băgăm.”
“Are blocuri făcute,” strigă o femeie din gang, “dar nu vrea să dea. Multe, multe e făcute. Ştii unde? La 23 august, dar nu vrea să dea. [Vor] să le vândă pe sub mână.” “În atâţia ani de zile trebuia să te duci la primărie să ceri locuinţă,” îi spune unul din reprezentanţii romilor. “Păi ce, ne-a dat?”, se revoltă un bărbat. “Că noi am făcut acte în fiecare an, le-am reînnoit, să ne dea casă. Sunt forţe extraordinare, patru maşini de jandarmi pe colţ. Asta ştiu, să trimeată forţe, dar să dea case la oameni nu.” “Când spun că nu au fonduri, vorbiţi de legi, de Ordonanţa de urgenţă 68 pe 2006, care permite sectorului să construiască sau să vă atribuie casele pentru tineri de la ANL,” îi sfătuiește pe oameni activistul de la FCDL.
“Nu ieşi afară, că pune mâna pe tine,” se aude o voce de bărbat din spatele porţii gangului. “Nu ieşiţi afară,” strigă o femeie. În faţa porţii a apărut executorul, însoţit de jandarmi. “Bă, băgaţi-vă bă aicea, bă,” urlă un tânăr spre vecinii lui din stradă. “Nu intră nimeni.” Oamenii din gang se împing în poarta din tablă. “Să vină bărbaţii la poartă,” strigă o femeie. “Luci, dă fata din braţe, Luci!” “Tată, mergi şi ţine de uşă. Tată!” “Băi fraţilor, ce căutaţi mă la poartă, bă, vă evauaţi singuri? Intră mă în curtea ta, luar-ai foc de chior.” “Uite la ăla, s-a urcat pe casă.” “Duceţi-vă la primar, că are trei hoteluri şi 100 de apartamente.” “Băi, nu mai înjuraţi.” “Am un copil cu handicap, e la şcoală”, spune o femeie. “Unde să mă duc cu el, că-i bolnav”. În faţa porţii, un negociator discută cu evacuaţii. Afară sunt în jur de 15 jandarmi. “Mă, lăsaţi femeile să vorbească. Vorbiţi voi?,” strigă un bărbat. “Du-te mă-n casă, lăsaţi femeile.” “Noi avem o misiune,” spune negociatorul. “Eu nu am de unde să ştiu tot dosarul.” Îi îndeamnă pe oameni să discute calm cu executorul, să le mai lase un termen până găsesc o soluţie locativă. “Un’ să mergem?”, întreabă un bărbat. “Băi, omul lui Dumnezeu, mă asculţi şi pe mine? Te rog frumos. Eu am acte la primărie de 10 ani. De ce nu s-a rezolvat până acum?”
Oamenii se agită din ce în ce mai tare, strigă și vorbesc unii peste alții. După ce executorul intră în gang, jandarmii urlă şi sparg poarta de tablă. Fac cordon în faţa ei şi nu mai lasă pe nimeni să intre. “Băi, vă intimidează băi,” strigă un bărbat care a rămas pe stradă. “La puşcărie!” “Băi, e copii acolo, scoateţi copiii!” “Huo, mafia imobiliară!” “Să vină Oprescu aicea! Avem acte care dovedeşte abuzul, bă!” Jandarmii îmbrâncesc doi bărbaţi. “De ce dai bă-n el? Huoo. Fără violenţă, bă! Fără violenţă, oamenilor.” “Să vină primarul!” “Păi cum vrei să vorbesc cu tine dacă vii şi mă dai de pământ? Am vorbit frumos cu tine şi m-ai aruncat jos.” “A primit Negoiţă fonduri de la Uniunea Europeană să facă blocuri,” strigă o femeie. “Gata, gata, gata, terminați odată,” spune alta. “Lumea execută ordine aici, degeaba țipi.”
În scurt timp, din prima casă a gangului iese prim vicepreședintele Partidei Romilor cu o portavoce: “Hotărârea de executare silită nu se mai poate amâna. De la Primăria Generală avem 20 de locuri pentru bărbaţi în adăposturi de noapte. Aşteptăm acum confirmarea de la primărie şi pentru copii. Vrem să mergem acum la Primăria Sectorului 3, să discutăm cu domnul primar şi să vedem ce posibilitate ne oferă.” “Nu, să vină primarul aici,” strigă oamenii. “Aduceţi primaru’ aicea, bă”. “Să vină primarul să-l întrebăm ce-a făcut cu blocurile alea sociale. Că suntem pensionari, avem o pensie amărâtă,” ţipă o femeie în vârstă. “Ne-am văzut de noi, de copii cum am putut.” “Așa-i prostesc pe oameni, cu azilul de noapte,” spune activistul de la FCDL. “Te duci [noaptea]și dormi și dimineața, un șut în fund.”
Pe la 10.00, oamenii încep să-și scoată resemnaţi mobila din gang. Doi bărbați smulg grilajul din fier de la parterul clădirii cu bannerul şi își scot lucrurile pe geam. Le adună grămadă pe trotuar. Locatarii din stradă sunt lăsați să intre ca să-și evacueze locuințele. “Sunt oameni cu diabet, paralizie, boli de inimă aici,” le spune o femeie jandarmilor. “Care cumperi farfurii și căni? Care cumperi pahare?”, se amuză amar un bărbat care iese în stradă cu o cutie în mâini. Din capătul gangului se aud strigăte disperate. Lumea e confuză. Executorul intră din casă-n casă și îi pune pe oameni să semneze procesul verbal de evacuare. Câțiva copii și tineri amenință că-și dau foc, cocoțați pe ultima casă din gang. Potrivit activiștilor, unii au refuzat să semneze și au încercat să-l confrunte pe executor, dar s-au speriat când i-a amenințat că le sechestrează și aruncă lucrurile dacă nu pleacă de bunăvoie.
“Executorul s-a certat și cu noi,” spune un membru FCDL. “Mie mi-a zis în față că el câștigă mulți bani din executarea asta, pentru că îi merită. Zicea televiziunilor să plece mai repede, ca să îi dea jos pe ăia de pe casă și să termine odată. Îi convingea pe oameni cu tot felul de vrăjeli să semneze procesul verbal de evacuare, ceea ce nouă ni se părea o mare greșeală, că dacă semnezi, la revedere, chiar te poate scoate oricine. De exemplu, că au nevoie de proces verbal ca să meagră să ceară casă la primărie. Ceea ce e valabil doar în cazul celor care avuseseră contracte la numărul respectiv. Dar pentru ceilalți chiar nu avea sens și chiar și cei care avuseseră contracte [de închiriere]au deja cereri depuse și nu-i bagă nimeni în seamă.”
În timp ce oamenii își scot lucrurile în stradă, prim vicepreședintele Partidei Romilor dă un telefon de ochii lumii: “De ce mi-am permis să vă deranjez? În Vulturilor 50 e revoluţie. Dacă puteţi să faceţi o deplasare urgentă în Vulturi 50. Sunt forţele de ordine, 200 de ţigani afară, cu bagaje, au început să-i evacueze, am fost la primărie, deocamdată la ora asta e o întâlnire, nu ştim ce să facem. Mai vorbiţi şi dumneavoastră cu oamenii, mai le explicaţi situaţia, care sunt problemele cu… Putem să oprim măcar până în primăvară. Cum să-i dea în prag de iarnă afară, domnule ministru? Sunt 200 de persoane, avem 60 de copii numai aici pe tabelele noastre. Indiferent că mai sunt şi din alte sectoare, sunt tot de-ai noştri. Cum ei luptă pentru ai lor, şi noi trebuie să luptăm pentru ai noştri… Dar aţi auzit prognoza că în noiembrie ninge. Ce face oamenii ăştia într-o lună de zile, unde stau ei? Cum aţi venit acolo, aşa veniţi şi-aici. Cât de cât s-a stagnat demolările, n-a demolat decât o singură casă în loc să demoleze cât era pe listă. Aţi avut un cuvânt greu de spus dumneavoastră. Bine, domnul ministru, vă salut.”
Reprezentanții Primăriei Sectorului 3 nu au venit să discute cu oamenii de pe Vulturilor 50. Potrivit unui comunicat trimis de instituție agenției de presă Mediafax, persoanelor evacuate li s-a oferit posibilitatea să fie găzduite în Centrul de urgență pentru persoane fără adăpost (valabil pentru bărbații cu domiciliul în Sectorul 3), Centrul pentru victimele violenței (mame și copii cu domiciliul în Sectorul 3), Centrul din Șoseaua Viilor pentru mame cu copii din alte sectoare și Centrul de urgență pentru persoane fără adapost al Direcției Generale pentru Asistență Socială a Municipiului București (persoane care nu au domiciliul în Sectorul 3). Unii oameni refuză însă să se despartă de familie. “Să stau separat, pa,” spune o femeie cu un copil în brațe. “Să stau separat, Adi? Le-am arătat că sunt căsătorită.”
Unii dintre locatarii de pe Vulturilor 50 au rămas peste noapte să-și păzească lucrurile în fața gangului, alții le-au cărat la prieteni și rude. Azi noapte, ne spune Marian Ursan de la Asociația Carusel, care se ocupă de marginalii Bucureștiului, a fost instalat un cort militar în fața gangului de pe Vulturilor 50, unde au dormit câteva zeci de persoane, printre care în jur de 15 copii, unii din ei foarte mici. “A venit jandarmeria și a spus că e cam mare, că ocupă strada. Am înțeles că astăzi a venit poliția locală și i-a amenințat pe oamenii care au rămas acolo că vor chema salubritatea să le ridice lucrurile și să le arunce la groapa de gunoi.” Când am vorbit cu el, activistul se afla la un protest pe marginea evacuărilor din Vulturilor 50, organizat în această dimineață în fața Primăriei Capitalei. “Nu știu ce șanse avem să fim băgați în seamă,” spune Marian Ursan. “Cerem o discuție cu primarul Capitalei, e singura noastră șansă. La sector nu e nicio șansă.”
Puteți citi și:
În jur de 100 de persoane din Sectorul 3 al Capitalei sunt aruncate în stradă
Portret de evacuați: Cornelia și Marian Gheorghe
Un avocat îi ajută pro bono pe evacuaţii din Bucureşti
Protestul evacuaţilor din Bucureşti: Noi v-am votat, voi ne-aţi alungat!
Se pregăteşte revoluţia evacuaţilor
Parada femeilor evacuate. Când societatea civilă aruncă mănuşa politicienilor
8 comentarii
Am lucrat in zona (pe straduta paralela cu “ulita” aceasta) si pot spune ca acesti cetateni de etnie tiganeasca nu aveau perspectiva de viata, nimic. Seara iti era teama sa treci pe acolo mai ales cand erau ametiti de alcool; alcoolul consumat in timp ce faceau gratar pe strada(!). Pentru cetatenii din zona e o usurare aceasta evacuare. Trebuie sa ne invatam concetatenii romi sa-si doreasca mai mult de la viata! numai asa vor dori educatie, liniste, lucruri normale.
toți tinerii din românia care consumă droguri și merg seară de seară în cluburi crezi că vor mai mult de la viață? nu e o problemă cu țiganii e o problemă cu românii.
si problema principala e ca ii intereseaza mult mai mult ce face ala de langa el pentru sau impotriva lui decat ce face el (pentru el si cei din jur). Si chestia asta normal ca se transmite de la tata la copil, de la majoritate etnica la minoritate etnica etc. etc.
Sa nu exageram cu drepturile omului! Personajele din povestea asta statea ilegala 100% nu aveau nici un contract! Asa e si in zona Grivita – Buzesti, unde sper sa faca la fel si sa scapam de mizerie. Chiar nu v-ati saturat de mizeria care o fac asemenea personaje!?
Cum dreak se face că de regulă pelagra societății românești, atunci când populația majoritară nu e atentă, ocupă zone din diferite orașe exact în zone centrale. Ca să ai o casă de la primărie trebuie să justifici că ai un venit garantat pentru plata hangaralelor de la locuință. Dar când tu te ocupi doar de treburi la marginea legalității, uneori chiar ilegale, ce locuință să primești?! Și reprezentanții țiganilor mănâncă o pâine albă în postul pe care îl au, prin prostirea conaționalilor lor. Dacă îi interesa cât negru sub unghie de soarta celor pe care cică îi reprezintă ar fi acționat cu adevărat. Ar fi luat teren de la primărie. Ar fi pus țiganii la muncă și le-ar fi făcut case. Dar atunci când nici măcar capii populației majoritare nu asigură hrană și adăpost membrilor săi, ce pretenții să ai de la minoritari care iau exemplu de la majoritari. Țară de căcat cu oameni de căcat.
“Noi am stat în case naţionalizate 25-30 de ani, le-am întreţinut, le-am îngrijit, [şi] vine proprietarul din America sau de unde vine, care n-a mâncat salam de soia cu noi pe timpul lui Ceauşescu, şi ne dă afară”
Exact, pentru ca e casa lui. Unde e vorba de drepturile omului aici? Oamenii aia au avut la dispozitie ani de zile (zeci de ani) sa rezolve situatia, stiau ca stau intr-o casa care nu e a lor, deci nu au nici o scuza. Sa se bucure ca proprietarul nu le calculeaza retroactiv chirie plus penalitati.
Exagerati cu drepturile omului! Nu au niciun drept sa locuiasca acolo!
Sa isi faca case singuri sa vada ce greu se construieste una, nu sa ceara sa stea in casa altuia!
Cum se face ca numai tiganii au drepturi – sa si primeasca o alta acasa daca sunt – in mod legal – scosi din cea in care au locuit ilegal zeci de ani? Noi, majoritarii, cica, daca vrem sa locuim undeva trebuie fie sa platim chirie -serioasa!! – fie sa ne fortam sa ne cumparam o camaruta pe undeva, dar tiganii daca sunt pusi la locul lor – exact asta se intampla in astfel de cazuri – toata lumea urla din gura de sarpe…
Nu e deloc normal sa te doara la basca de utilitati si obligatii toata viata ta dar sa urli ca ai si sa te bucuri de exact aceleasi drepturi ca cei care chiar produc ceva util pentru societate si o sustin prin taxe si impozite!
Cand se va intelege acest lucru poate va arata si societatea noastra normal…