Primar, anul 2012: "Aşa cum unii își doresc Mercedes îmi doresc eu aceste două statui". Statui de 2,3 milioane de euro, bani publici

În Sectorul 6 este vânzoleală de ceva săptămâni. S-au trezit nişte cetăţeni să se revolte. Motivul este bugetul local şi viziunea administraţiei publice locale cu privire la cele trebuincioase în sector. După ce proiectul a stat în dezbatere publică timp de doar 10 zile (versus 30, aşa cum stipulează Legea 52), s-a votat. O parte din cetăţeni nu şi nu. Au tot vociferat până când Cristian Poteraş a decis să organizeze o dezbatere publică marţea trecută. Să nu ne încurcăm în cronologii inutile – o dezbatere publică pe marginea unui buget deja votat. E bine că se întâmplă, deşi legal era să se întâmple la timpul potrivit.

de Irina Zamfirescu

Este aşa un obicei la români să nu fie participativi. Însă sala de consiliu a Sectorului 6 era doldora de cetăţeni. Era, evident, o veste minunată. Şi a rămas aşa până când am aflat cine erau de fapt majoritatea cetăţenilor din sală: oameni care cu o seară înainte s-au bucurat, alături de PD-L, de o cină. Iar la finalul cinei, nota de plată de a fost achitată de Cristina Udrea, membru PD-L. Putem pleca de la premisa că de fapt cina a fost un gest caritabil, dar acum să vină beneficiarii actului caritabil chiar la această dezbatere publică, chiar a doua zi?

Şedința începe cu mulţumirile domnului primar şi cu speranţa domniei sale că am avut, cei prezenţi, timp să citim dosarele impresionant de voluminoase ce fundamentează bugetul local. Pentru o primărie cu certificare ISO 9001, adică Quality Management Practice, este ruşinos să nu poţi traduce un buget în termeni umani. Pentru ce un document supus dezbaterii publice dacă limbajul tehnico-birocratic abundă în mii de file? Aş putea să pun pariu că nici măcar domnul Poteraş nu a trecut prin tot dosarul. Şi atunci de ce nu explică primaria şi pentru noi, nişte cetăţeni, cum a explicat pentru dl. Poteraş, un primar? Interesant este cum acelaşi domn Poteraş, care ne ameninţa cu volumul uriaş de parcurs pentru a fi capabili să discutăm în cunoştinţă de cauză, ne reproşează, peste o jumătate de oră, că “timp de 10 zile cât a fost în dezbatere publică nu am primit niciun semn de la dumneavoastră”. Din sală lumea exclamă, pe bună dreptate revoltată, cum că bugetul ar fi trebuit să stea în dezbatere publică 30 de zile. “10 zile credeţi că e puţin? Nu am primit nici macar un mesaj în alea 10 zile. Nu mi se pare corect, în 10 zile să nu primesc niciun mesaj”. Dacă la începutul şedinţei primarul ne-a întrebat dacă am avut timp, în cele mai bine de 30 de zile scurse de la aprobarea bugetului, să lecturăm tomul, acum 10 zile erau “deloc puţine”. Argumentele curg şi decurg în funcţie de context şi oportunitate, doar că o astfel de contradicţie nu îi face deloc cinste.

Punctul evident vulnerabil al bugetului, în forma în care a fost votat de consiliul local: 2 statui pe care primăria le vrea ridicate în sector. Statuile sunt un lucru bun. Sunt o manifesare artistică, iar arta, în sine, este dezirabilă. Şi de nepreţuit. Doar că Primăria Sector 6 a identificat preţul celor două statui: 2,3 milioane de euro. Pentru două statui. Şi de-aici, scandalul. Trebuie menţionat că Sectorul 6 se bucură de un privilegiu unic în Bucureşti: grupuri de cetăţeni extrem de implicate în administrarea domeniului public. Închegate şi crescute cu ajutorul Centrului de Resurse pentru Participare Publică, cele două grupuri au ajuns acum la maturitatea necesară pentru a veni în şedinţele de consultare publică cu solicitări concrete şi semnături care susţin agenda acestor grupuri. Deci solicitări legitime. Cele două grupuri îşi doresc reabilitarea parcului Istru, respectiv reintroducerea în funcţiune şi, deci, reabilitarea cinematografului Favorit. Lucruri pentru care luptă de ceva vreme. Deci cum de se dislocă din buget această sumă uriaşă pentru două statui, în timp ce solicitările lor încă aşteaptă? Argumentul cel mai des invocat de municipalitate a fost acela al unui preţ estimativ: se pare că, la întocmirea bugetului, administraţia publică este obligată să meargă pe preţul maximal. Au întrebat şi au ajuns la acest preţ. Întrebarea firească este: ajuns la acest preţ maximal, nu se întâmplă un calcul cost-beneficii? În contextul actual, de criză, în condiţiile în care primarul se tânguie – cel mai mare sector, buget mititel -, în condiţiile în care oamenii au nevoi de tipul reabilitare termică, în toate aceste condiții, ajuns la suma de 2 milioane şi de euro, nu te opreşti şi te întrebi: este oportună investirea a maxim 2 milioane de euro în două statui? Se pare că au făcut asta şi concluzia a fost: “cetăţenii au nevoie să se identifice cu ceva! Au nevoie de aceste două statui”. Aceasta a fost explicaţia oficială, pentru că apoi a venit şi explicaţia din vintrea domnului primar: “aşa cum unii oameni îşi doresc un Mercedes, eu îmi doresc aceste două statui”. Nu reluăm acum discuţia despre visele primarilor achitate din bani publici!

Interesantă a fost şi atitudinea domnului primar cu privire la grupurile de cetăţeni din sală. Încă de la început a solicitat ca fiecare dintre vorbitori să specifice dacă face parte “dintr-o organizaţie. Sa ştim şi noi cu cine vorbim”. Am ridicat din sprânceană, am decriptat asta ca fiind o ostilitate la adresa organizaţiilor şi o prezumată vinovăţie a acestora. Pe parcursul dezbaterii, un cetăţean s-a arătat vizibil iritat de prezenţa reprezentanţilor celor două grupuri cetăţenești, formate din cetăţeni ai Sectorului 6, acuzându-i de “manipulare politică”. Reacţia domnului primar a fost una de exaltare: “din păcate, doamnă, aşa e. Mă bucur să mai văd şi oameni echilibraţi”. Domnul Poteraş s-a dat în vileag: mecanismul cetăţenesc de colaborare cu administraţia publică este, în opinia domniei sale, o formă de manipulare politică. Acest lucru mi se pare un grav derapaj democratic. Acum să mă aştept de la domnul primar să înţeleagă şi să vrea democraţia este, poate, prea mult. Dar să fie ostil şi grobian cu cetăţenii cei mai activi ai sectorului, care văd dincolo de uşa apartamentelor lor, îmi pare deja imoral: după ce şi-a declarat convingerea că membrii celor două grupuri de cetăţeni nu îl vor vota, a declarat răspicat “este ultima dată când mă întâlnesc cu dumneavoastră”. Deci să sistăm participarea publică, căci devine costisitoare.

Comunicarea cu propriii cetăţeni este o chestiune delicată pentru domnul primar. Şi asta o demonstrează dezinvoltura cu care se apăra atunci când i se reproşa lipsa de răspuns la solicitările cetățenilor. “Nu aţi primit răspunsul, îl aveţi pe site. Îmi pare foarte rău, aveţi răspunsul pe site. De aceasta avem site-ul. Problemele se rezolvă, dumneavoastră nu vreţi să înţelegeti că se munceşte. Nu e corect. Mie îmi place să vorbim corect. Nu mă enervaţi”. Problema cu nervii domniei sale nu este de comentat aici, însă răspunsul la solicitări via site-ul primăriei este un abuz şi o totală lipsă de consideraţie. Interesant ar fi să meargă la vot doar aceia care au internet sau care intră pe site-ul primăriei. Şi mai interesant ar fi ca întreaga campanie electorală să se desfăşoare online, că doar de-aia are site-ul.

Cel mai grav dintre toate lucrurile întâmplate la această dezbatere publică a fost, fără îndoială, aducerea aparatului de partid în sală. O parte din persoanele prezente acolo fuseseră la o cină plătită de PD-L cu doar o seară înainte (există o înregistrare care confirmă acest lucru). Când acest lucru a fost reclamat din sală, alături de alte acuze fundamentate, de către unul dintre cetăţenii pângăriţi de statutul de “om dintr-o organizaţie”, singura replică a domnului primar a vizat acuza cu privire la lipsa celor 30 de zile legale de dezbatere publică pe marginea bugetului. Din sală s-au auzit voci care declarau oarecum mândre: “şi dacă am fost şi am mâncat, ce? Aveţi poze să ne daţi şi nouă? Care e problema?”. Aceleaşi voci vorbiseră înainte despre cât de bine a fost deszăpezit sectorul şi despre cât de mult se bucură de viaţa în Sectorul 6.

Bugetul este votat. Nu ştiu care vor fi consecinţele acestei dezbateri publice. Ştiu doar că Sectorul 6 este pe mâini sigure – grupurile cetăţenești nu dorm şi nu vor statui de 2,3 milioane de euro. Dar în celelalte 5 sectoare oare ce se întâmplă?

Foto: Grupul de iniţiativă Callatis din Drumul Taberei