Prețul naturii, plătit pentru obținerea energiei

Sectorul energetic este un domeniu complex, în care investiţiile în capacităţi de producţie sunt mari, iar impactul sectorului energetic asupra mediului/ biodiversităţii este foarte mare, uneori (de multe ori) devastator. De la câmpuri de extragere a țițeiului, la nave eșuate, care poluează zone costiere și marine, combustie care produce poluare atmosferică, la baraje cu hidrocentrale mari și mici care fragmentează habitatele acvatice, parcuri de mii de eoliene inclusiv pe trasee de migrație ale păsărilor, rețele de cabluri, până la “bombe nucleare temporar controlate” în centrale, extragerea de biomasă prin devastarea ecosistemelor/ pădurilor, aberații cu biodiesel ș.a.m.d., aspectele sunt variate. Dar avem nevoie de energie. Întrebarea este cum se pot combina prioritățile de protejare a naturalului cu nevoia noastră de a avea energie care să țină societatea noastră în funcțiune.

de Peter Lengyel

Pe lângă Marea Neagră, Via Pontica – una dintre cele mai importante culoare de migraţie a păsărilor din Europa, unde trec foarte multe berze negre, acvile ţipătoare mici, şoimi dunăreni, pelicani şi nenumărate alte păsări – are acum “energie verde”, mii şi mii de eoliene dispuse atât pe la noi prin Dobrogea, cât şi în Bulgaria, Turcia şamd. Infestarea peisajelor noastre cu eoliene este prezentă sporadic şi în alte locuri, dar în Dobrogea a fost instalată cea mai mare aglomerare de eoliene din Europa, şi ea creşte şi se extinde pe zi ce trece. Care poate să fie consecinţa acestor păduri de eoliene asupra migraţiei păsărilor? Este necesară evaluarea situaţiei parcurilor eoliene din Dobrogea și a impactului potențial al acestora asupra păsărilor care migrează pe Via Pontica, precum și a celor care cuibăresc în Dobrogea sau a efectivelor care iernează aici. Dacă apare sinergia capacităţilor de analiză existente în sectorul neguvernamental şi academic, se poate spera analiza coerentă a subiectului eolienelor versus păsări ca un aspect important și exemplu de conflict între dezvoltarea-aberantă a infrastructurii energetice și conservarea diversității biologice la nivel de peisaj. Acesta va fi un studiu de caz important pentru a face o analiză a strategiei energetice, a impactului potențial al variatelor abordări și importanța căutării soluțiilor cu impact minim asupra naturii, încă din primele etape ale dezvoltării strategiei. Este necesară analiza documentelor şi definirea unei poziţii comune care să prezinte linii directoare apte să ajute îmbinarea sectorului energetic şi a celui de mediu la un mod care să fie cât mai puţin distructiv faţă de biodiversitate.

Sturionii nu mai pot migra pe Dunăre către tradiţionalele lor locuri de reproducere aflate pe la Budapesta şi Viena, deoarece a fost construit barajul de la Porţile de Fier… diferența de nivel a apei amonte de baraj este de 33-35 metri. Baraje mai mari şi mai mici sunt instalate pe variate cursuri de ape, iar recent sute de microhidrocentrale construite sau aflate în construcţie distrug caracterul natural al apelor montane încă existente în Carpaţi, inclusiv în situri Natura 2000 și alte “arii protejate”.

Imagine: Porțile de Fier… pe unde sturionii nu pot să treacă

Extragerea exagerată şi necontrolată a apelor termale produce situații precum cea din zona Pețea – 1 Mai (Oradea): stoparea izvorului termal de la Pețea – rezervație și sit Natura 2000, care a dus la dispariția apei în care existau specii endemice: roşioara lui Racoviţă, melcul termal, nufărul termal. Se știa care este situația, care sunt riscurile și care vor fi consecințele, dar organele guvernamentale au fost totalmente incapabile de a face ceva concret pentru stoparea extragerii de ape termale prin foraje ilegale. Au fost lăsate să se deruleze periclitarea și apoi distrugerea/ eradicarea unicului ecosistem termal din România și a speciilor endemice dependente de această apă termală.

Imagine: Rezervația Pețea/ 1 Mai, care nu mai este ce a fost

Utilizarea combustibililor fosili (cărbuni, ţiţei, gaze naturale) produce poluare atmosferică (dioxid de sulf, oxizi de azot) şi ploi acide, emite gaze cu efect de seră. Termocentralele poluează masiv: doar complexul energetic Turceni injectează în atmosferă anual câte 6 milioane de tone de CO2. Circa 80% din centralele termoenergetice au fost construite în anii 1970-1980, au un randament scăzut şi sunt mari poluatoare, acum ele fiind depăşite tehnologic, învechite, iar fără o retehnologizare costisitoare, ele vor fi închise în viitorul apropiat, ca rezultat al reglementărilor europene.

Riscurile infrastructurii din domeniul energeticii nucleare sunt vizibile şi prin prisma evenimentelor de la Fukushima, Japonia 2011. Amintirea Chernobyl este prezentă în celulele din corpurile noastre iradiate; este prezentă și amintirea cu părăsirea locului contaminat. Nu se poate exclude producerea unui eveniment similar nici pe la noi prin Dobrogea…

Desigur că avem nevoie de o securitate energetică: sustenabilă, robustă şi flexibilă. La fel avem nevoie de protejarea valorilor naturale încă existente: ecosisteme, procese ecosistemice, specii, biodiversitate. Totuşi, până acum domeniul energetic este la cheremul grupurilor de interese ale unor “investitori” ai banilor din buzunarul tău, interesaţi mai ales de creşterea de profit – indiferent de consecințele de mediu sau cele sociale (facturile uriașe). Consecinţele imediate și cele potenţiale asupra societăţii umane şi asupra biodiversităţii sunt neglijate de şleahtele de politicieni şmecheri şi indiferenţi faţă de viitor. Mixul energetic naţional este consecinţa puterii de lobby şi influenţă financiară a variatelor grupuri de interese, formate din ceea ce a fost mediatizat ca “băieţi deştepţi”. Parcuri de mii de turbine eoliene prin Dobrogea şi sutele de microhidrocentrale din Carpaţi sunt impactul de mediu al acestor situaţii scăpate de sub control, iar construirea lor este pe factura pe care o plătești, dacă mai ai din ce. Dar lasă, o să fie și mai rău.

Conservarea biodiversității intră inevitabil în conflict cu dezvoltarea aberantă a infrastructurii energetice, dacă aceste entități nu sunt parte dintr-un unic proces de planificare strategică. Abordarea domeniului energetic din punct de vedere ecologic este extrem de importantă în măsura în care dorim să prevenim impactul unor evoluții agresive prin infrastructuri energetice care perturbă marile procese naturale de genul migrației păsărilor în milioane de exemplare pe căile de migrație importante (cum este Via Pontica), întreruperea conectivității ecosistemelor acvatice prin mari şi mici hidrocentrale sau distrugerea ecosistemelor termale naturale şi a speciilor endemice dependente de acestea. Adoptarea și implementarea unei “strategii energetice naționale” fără a lua în seamă de la început aspectele legate de biodiversitate, valori naturale, marile procese ecologice, duce la situații dezastruoase pentru o țară, așa cum este cazul impactului de mediu produs de sutele de microhidrocentrale din văile Carpaților sau a miilor de eoliene care măcelăresc sau perturbă păsările migratoare de pe Via Pontica. Devine evident că alte situații similare vor apare, iar Natura va fi degradată, pas cu pas, adâncind și mai mult criza ecologică în care ne aflăm și ne afundăm.

În contextul unei Strategii Energetice a României cu orizont de timp 2035, era important ca de la început să existe o viziune ecologică/ ecologistă privind impactul diferitelor direcții de dezvoltare (microhidrocentrale, parcuri eoliene, energie geotermală, energie din biomasă etc) asupra diversității biologice. Este necesară analiza documentelor strategice existente până acum și conturarea unor idei referitoare la riscuri, consecințe, direcții rezonabile șamd. Sectorul energetic trebuie să fie orientat în direcțiile în care impactul acestuia asupra marilor ecosisteme naturale și asupra proceselor ecologice/ biologice importante să fie cât mai redus. Elaborarea Strategiei Energetice trebuie să implice obligatoriu, în toate fazele elaborării, acea parte a societății civile și academice care este capabilă să înţeleagă şi să prevadă aspectele problematice potențiale precum și soluțiile alternative posibile. Abordarea trebuie să includă definirea clară a măsurilor compensatorii în cazurile în care dezvoltarea de infrastructură nu poate să fie evitată, în măsura în care acest caz există. Supunerea Strategiei Energetice unei proceduri a evaluării strategice din punct de vedere al impactului de mediu (SEA) este și ea obligatorie. Dar această acțiune SEA poate să fie bifată formal (cum se întâmplă dacă se întâmplă) sau poate să fie realizată la un mod corect, realist.

Dezvoltarea infrastructurii energetice trebuie să se facă în paralel cu dezvoltarea rețelei ecologice naționale. Rețeaua Ecologică Națională (care trebuie să devină zonă “no go” din punct de vedere al infrastructurii energetice naționale) trebuie să cuprindă toate ariile protejate/ situri Natura 2000 și coridoarele care le leagă pe acestea, precum și zone tampon care limitează impactul antropic în zonele cu biodiversitate ridicată, astfel încât să existe o capacitate reală a sistemului de a menține biodiversitatea, valorile naturale pe termen lung. Dacă reţeaua Natura 2000 este infestată cu hoarde de microhidrocentrale şi eoliene, ea devine incapabilă de a menţine valorile naturale, procesele ecosistemice pentru a căror protejare ea a fost creată.

Imagine: Kiev – Ucraina, Conferința Miniștrilor Mediului din Europa, America de Nord și Asia Centrală

Imagine: Bruxelles

Până acum, societatea civilă din România nu a fost capabilă să facă pașii necesari pentru o abordare preventivă a marilor probleme produse de infrastructura energetică dezvoltată fără a ține seama de valorile naturale distruse prin structurile de oțel, betoane, turbine, țevi, cabluri, buldozere, excavatoare, dinamită șamd. Societate civilă interesată de conservarea biodiversităţii trebuie să intre pe scena acestor dezbateri şi decizii strategice. Este momentul să pornim o dezbatere a subiectului și să urmeze întărirea legăturilor care să permită acțiunea comună, implicarea activă în orientarea strategiei energetice în direcția care să aibă impactul cât mai redus asupra biodiversității. Este nevoie de deschiderea unei discuții serioase între reprezentanți de la ONG-uri de mediu din România, interesaţi de conservarea biodiversităţii şi apţi de a analiza consecinţele variatelor abordări în privinţa dezvoltării infrastructurii energetice. Este importantă analiza eforturilor depuse până acum și creionarea demersurilor necesare pentru a progresa în direcția sustenabilității ecologice și energetice, prin analiza acelor aspecte care au importanță strategică și prin deschiderea unui dialog în care să poată participa cei interesaţi de problematică.

Imagini: Câmpuri petroliere – Marea Caspică – Azerbaijan

Este necesară analiza în profunzime a subiectului energeticii versus biodiversitate, o direcție vitală pentru conservarea diversității biologice de pe la noi.  Ideea este de a coagula forțele disparate ale ONG-urilor, în cadrul unor direcții de acțiune comună. Subiectul politicilor energetice este unul complex și greu de influențat, iar dacă ONG-urile sunt disipate, fără o cooperare şi coerență între ele, șansele de a ajunge la asemenea nivel de influențare sunt zero, mai cu seamă când deciziile sunt luate sub influența unor lobbyuri mafiotizate. Este necesară întărirea legăturilor dintre persoanele resursă din ONG-uri de mediu care pot avea capacitatea intelectuală de a aborda subiecte cu complexitatea de acest gen. Este deci necesară crearea și consolidarea unui grup de reprezentanţi ONG din România, interesați de analiza impactului dezvoltării infrastructurii energetice asupra diversităţii biologice, ONG-uri care pot să dea soluţii favorabile pentru protejarea valorilor naturale. Există ONG-uri de mediu locale care se ocupă de variate activități de protejare a unor valori naturale 1. care au ajuns să fie deja afectate (Pârâul Peţea distrus din cauza extragerii de ape termale, variate pâraie şi râuri afectate de microhidrocentrale, păsările din Dobrogea afectate de miile de eoliene construite sau aflate în stadiu de proiect) sau 2. potențial vor fi afectate de dezvoltarea unor infrastructuri energetice. Este necesară cooptarea acestor ONG-uri în mecanisme de comunicare și cooperare, susținerea reciprocă în analiza comună a marilor problematici ale dezvoltării infrastructurii energetice și a impactului acesteia asupra biodiversității.

Imagine: Viena

Analiza informației din teren și a diferitelor documente permite conturarea unor idei, care pot fi transformate în mesaje relevante. Este necesară promovarea ideii de căutare a soluţiilor strategice acceptabile, pentru a reduce cât mai mult impactul infrastructurii energetice asupra diversităţii biologice din România. Microhidrocentralele, extragerea de ape termale, ca și dezvoltarea parcurilor de eoliene sunt fiecare în parte subiecte relevante. Trebuie decise care sunt subiectele prioritare, apoi urmează focalizarea pe anumite studii de caz şi promovarea lor mediatică. Trebuie definite variantele pentru potenţiale acțiuni de advocacy – necesare pentru a promova protejarea biodiversității în fața distrugerilor produse de infrastructura energetică ce distruge peisajele, natura, speciile șamd. Se poate progresa prin implicarea directă a ONG-urilor potențial interesate, cu mobilizarea celor care pot susține idea protecției naturii și răspândirea cât mai largă a mesajelor ecologice/ ecologiste.

Imagini: Exploatare de masă lemnoasă – tăiere de pădure în Finlanda

Cooptarea în această analiză a ONG-urilor de mediu din România, implicarea în analiza strategică a domeniului energetic din punctul de vedere al aspectelor relevante pentru conservarea diversităţii biologice, trebuie urmată de promovarea subiectului la nivel naţional și eventual, internațional. Comunicarea de acest gen trebuie să definească problemele, de ce sunt ele probleme serioase, ce se poate schimba și de ce este respectiva schimbare dezirabilă, cum se poate implica societatea civilă în susținerea ideii respective etc. Importantă este crearea și întreținerea dezbaterilor publice pe aceste subiecte, ceea ce este posibil mai ales prin utilizarea mediilor online. Este necesar să ne preocupăm de prezența acestor subiecte: în sfera listelor de discuții, în mass media, realizarea unor comunicate de presă analizând variate aspecte legate de tematica infrastructurii energetice și a impactului actual sau potențial asupra diversității biologice şamd. Avem la dispoziție canale de comunicare care sunt deschise deja și utilizabile fără probleme și alte canale care sunt potențial utilizabile. Oricum, important este să existe informație de calitate și capacitate de comunicare, încât mesajul să aibă șanse reale de răspândire și penetrare.

Imagini: Rezervația Biosferei Urdaibai – Spania

Imagini: Despre efectele unei potențiale încălziri climatice – Londra – Marea Britanie

Activități de mediatizare și de advocacy vor produce o mai bună vizibilitate a valorilor naturale și luarea lor în considerație atunci când sunt create marile strategii, de genul strategiei energetice, cu potanțial impact distructiv/ nimicitor asupra valorilor naturale încă existente în România. Va rezulta o mai buna înțelegere publică a situației conflictuale dintre dezvoltarea de infrastructură energetică și șansele de protejare a valorilor naturale. Aceste demersuri au relevanță pe termen lung, iar cristalizarea unor opinii coerente și popularizarea acestora în sfere cât mai largi ale societății, apoi integrarea considerentelor în viitoarea Strategie Energetică a României, poate reprezenta diferența între sute, mii sau zeci de mii de catastrofe ecologice locale ale viitorului ori evitarea acestora.

Din păcate nu doar la noi, dar şi în restul Uniunii Europene, inclusiv la Brussel, se poate constata prezenţa abordărilor aflate în coliziune, politici lipsite de coerenţă şi realităţi lipsite de sustenabilitate ecologică, energetică, financiară, social șamd. Există abordări sectoriale, separate, create de ciudați-experți și politruci-mafioți fără capacitate de gândire strategică și fără corelare a variatelor sectoare. Pe de o parte se dorea stoparea declinului biodiversităţii până în 2010 – Countdown 2010 – (o politică comunitară care a dat faliment, fiind doar la nivelul declaraţiilor pompoase fără contact cu realitatea), pe de altă parte Natura este agresată în fel şi chip inclusiv prin construirea de “infrastructură energetică verde” care omoară păsările şi liliecii, fragmentează habitatele şi distruge ecosisteme acvatice (dar pe baza cărora se îmbogăţesc anumite grupuri de interese mafiote). Cu o astfel de abordare, dezastrul naturii, degradarea biodiversităţii este evident previzibilă şi inevitabilă. Interrelația politicilor energetice cu biodiversitatea și chestiunea sustenabilității ecologice a civilizației umane este o problematică ce este din ce în ce mai mult conștientizată în Europa. Aspecte de conjunctură apar în mass media atunci când se produce câte un dezastru prin deversarea de țiței iar păsările se chinuie muribunde în zonele costiere. Alte probleme sunt conștientizate la câte un dezastru de gen Fukushima. Problematica CO2 și a posibilelor influențe asupra climatului global sunt și ele vehement dezbătute. Impactul eolienelor și microhidrocentralelor este un subiect care primește din ce în ce mai multă atenție. Deci, nu este simplu.

Degeaba există capacitate intelectuală (dacă există) la experți energeticieni și experți preocupați de conservarea biodiversității, cât timp sectorul politic de pe la noi este atât de disfuncțional și incapabil, încât avem o situație aberantă, ca cea de față. Culmea idioțeniei este când din resurse oricum jenant de reduse, sunt finanțate 1. distrugeri masive ale naturalului la scară de peisaj, 2. marginale/ infinitezimale proiecte de “reconstrucție ecologică” și toate acestea sunt aflate într-un amalgam în care nu există nici un fel de coerență strategică. Un aspect extrem de important este ca ONGurile de mediu să nu fie percepute ca cele care se opun oricărei iniţiative de “dezvoltare şi progres” ci ele trebuie să aibă maturitatea de a căuta soluţii strategice fezabile, în care să existe pe lângă focalizarea pe aspectele de conservare a biodiversităţii şi deschiderea pentru dezbatere în mod realist a opţiunilor energetice concrete, necesare pentru păstrarea funcţionalităţii unei societăţi postmoderne în secolul 21.

Acest text a fost preluat de pe blogul biologului Peter Lengyel.