Povestea unui agent sub acoperire britanic devenit activist de mediu

3

A apărut cu părul lung, cu tatuaje și cu un mare apetit de a se cățăra în copaci. Puțini oameni au bănuit că este ceva ciudat la bărbatul care s-a prezentat drept Mark Stone la o fermă de lapte transformată în sanctuar spiritual în North Yorkshire, Marea Britanie. A venit singur, pe 12 august 2003, în miezul unei canicule, la o adunare a activiștilor de mediu reuniți sub numele ”Earth First” (”Mai întâi Pământul”, în traducere liberă).

În afară de faptul că Stone părea să fie bine plătit și mânca carne, nu se diferenția cu nimic față de sutele de activiști adunați sub umbrele mari pentru a fuma iarbă, a cânta la chitară sau a ticlui proteste, scrie The Guardian. Ce nu știa nimeni, însă, este că, în ciuda aparențelor, „cățărătorul freelancer” în vârstă de 33 de ani era, de fapt, Mark Kennedy, un ofițer de poliție sub acoperire pornit într-o operațiune temerară de infiltrare în grupurile de mediu.

Din acea zi, Kennedy a dus o viață dublă timp de șapte ani și s-a înrădăcinat atât de mult în comunitatea protestatară, încât 200 de oameni s-au adunat să-l sărbătorească când a împlinit 40 de ani. În tot acest timp, ofițerul sub acoperire le-a trimis șefilor rapoarte detaliate pe măsură ce a participat la și chiar organizat unele dintre cele mai mari proteste din ultimii 10 ani. A luat parte la aproape fiecare protest major din Marea Britanie din 2003 încoace, reușind să se infiltreze în grupuri anti-rasism, anarhiste sau pentru drepturile animalelor. Folosind un pașaport fals, Kennedy a vizitat peste 22 de țări. A intrat prin efracție în uzine energetice, a invadat aeroporturi și a fost acuzat de spionaj și de instigare.

Poliția infiltrează agenți sub acoperire în mișcările de protest de zeci de ani, însă Mark Kennedy a fost printre primii care a făcut parte din noua formata National Public Order Intelligence Unit. În 2004 a reușit să intre în Dissent!, o rețea care plănuia proteste împotriva summitului G8 de anul următor, în 2005 s-a cățărat în copaci în Londra pentru a agăța bannere de denigrare a companiei petroliere BP, apoi, după summitul G8, a dispărut în Islanda, unde a protestat împotriva construirii unui dig.

Mark Kennedy a devenit indispensabil pentru protestatari. În primul rând, știa să conducă și avea o dubiță albastru-închis. În al doilea rând, era generos cu banii, plătind amenzi și pentru literatură de campanii sau închiriind mașini. Până în vara lui 2006, viața sa de activist era completă – a intrat în cercul de oameni care plănuiau prima dintre adunările anuale Climate Camp și a ajutat la instalarea taberei lângă centrala electrică pe cărbune Drax din North Yorkshire. În aceeași perioadă s-a legat cu lanțuri de centrala nucelară Hartlepool și s-a cățărat pe o macara la sediul centralei electrice Didcot.

Până la tabăra climatică din anul ce a urmat, Kennedy câștigase destulă încredere încât să primească sarcina importantă de a organiza transportul pentru instalarea taberei lângă aeroportul Heathrow. Însă la cea din 2008, apetitul său pentru acțiune a atras suspiciunea tovarășilor săi – Kennedy s-a oferit voluntar să fie șofer în cadrul unei operațiuni în care 29 de activiști au deturnat un tren ce transporta 1.000 de tone de cărbune. De-atunci, pe la spate, unii dintre protestatari au început să-l numească „detectivul Stone”.

Viața lui dublă a început să fie deconspirată abia în 2009, după ce poliția a acuzat 27 de protestatari pentru violarea proprietății în urma unei operațiuni prin care voiau să ocupe timp de o săptămână o centrală electrică și să prevină eliberarea în atmosferă a 150.000 de tone de dioxid de carbon. Printre cei 114 activiști găsiți în interorul centralei se afla și Kennedy, care, deși jucase un rol important în plănuirea acțiunii, nu a fost condamnat. Suspiciunile față de el s-au alimenat, iar în octombrie anul trecut, șase dintre prietenii săi apropiați l-au confruntat și i-au smuls confesiunea, însoțită de lacrimi. Kennedy și-a exprimat remușcarea și a căutat izbăvire de la prietenii trădați, spunându-le că nu era singurul agent sub acoperire infiltrat în mișcările protestatare și că pentru fiecare asemenea agent se scot 250.000 de lire sterline din buzunarele contribuabililor.

Foto: Captură Youtube

Tags:



3 comentarii

  1. Chiar daca ati citat sursa pentru acest articol, nu mi se pare in regula faptul ca, de fapt, el este preluat integral de pe The Guardian si tradus. In mod normal, se preiau informatiile dintr-o sursa, nu si formularile si stilul. Cand se preia un articol intreg, se cere voie si apoi se spune faptul ca articolul este preluat. Mi-ar placea sa fiti putin mai rigurosi din punctul acesta de vedere.

  2. Nu se intelege din articol cu ce i-a incomodat pe protestatari in activitate; i-au trebuit cativa ani sa faca ceva “arestuiri”, si pe motive relativ benigne; in rest, in alta ordine de idei, ma amuza anarhistii care se sprijina pe organizarea actuala a societatii (mancarica, bauturica, caldurica, hainute, bombite, etc) dar vor sa dispara “institutiili”…ca in comuna primitiva. Cu stima

  3. Pingback: Tweets that mention Povestea unui agent sub acoperire britanic devenit activist de mediu » Think Outside the Box -- Topsy.com

Leave A Reply