Povestea unei femei care de 14 ani trăiește fără bani. Interviu cu realizatoarea filmului ”Living Without Money”

Line Halvorsen (foto dreapta) este regizoarea norvegiană căreia îi datorăm, printre multe altele, documentarul ”Living Without Money” – povestea lui Heidemarie Schwermer (stânga), cea care, după o carieră de 20 de ani ca profesoară și psihoterapeut, a decis în 1998 să renunțe la bani. Debarasându-se de toate bunurile, Heidemarie trăiește de 14 ani doar din ce i se oferă, călătorește prin Europa, unde le împărtășește altora din experiența ei, iar de curând a terminat cea de-a treia carte. Pe mulți îi inspiră, pe mulți, care o consideră ”un parazit”, îi scoate din sărite.

 

de Andra Matzal

Am stat de vorbă cu Line Halvorsen, care pregătește acum portalul web Living With Less, dedicat consumului colaborativ și unui stil de viață mai atent la tentația risipei, despre ce presupune să trăiești dincolo de circuitele banilor și despre ce ar trebui să reținem dintr-o istorie de viață care exclude acumularea și agonisirea. Autoare a mai multor documentare, dintre care unul despre copiii palestinieni care trăiesc sub ocupație israeliană, și unul despre o familie de arabi confruntată cu explozia de retorică americană anti-terorism, Line povestește pentru TOTB despre legătura creată cu ”subiecții” filmelor ei și despre ce ar trebui să facem pentru ca lumea să fie un loc mai bun.

Cum ați ajuns s-o cunoașteți pe Heidemarie Schwermer și cum a fost întâlnirea cu ea?

Producătorul Paolo Pallavidino a fost cel care mi-a arătat un articol despre Heidemarie, publicat în ziarul Italian La Stampa, după publicarea traducerii în italiană a cărții lui Heidemarie. I s-a părut interesantă povestea lui și ne-am hotărât să dăm de ea. Am fost s-o vedem în Germania, iar prima întâlnire a fost marcantă. Am fost uimită să văd cât de fericită și liniștită este, chiar dacă habar n-aveam unde avea să doramă săptămâna următoare sau ce avea să mănânce de pe o zi pe alta. Am ținut legătura și, un an mai târziu, am întrebat-o dacă ar fi de acord să facem un documentar despre ea.

Cât timp ați petrecut împreună și cum v-a schimbat această experiență?

Filmările au durat cam un an și jumătate. În mod normal, stăteam cu cea cam 7-14 zile, iar apoi o regăseam undeva prin Germania sau altă parte a Europei, după câteva luni. Am ținut constant legătura pe mail și la telefon, astfel încât să fim la curent cu ce face și dacă ar mai fi lucruri interesante pe care să le surprindem în film. Întâlnirea cu Heidemarie și realizarea acestui documentar au avut un mare impact asupra mea. Am devenit mult mai conștientă de propria relație cu banii și cu posesiunile și am început să am o mai bună înțelegere a felului în care vreau să-mi trăiesc viața.

 

Line Halvorsen și Heidemarie Schwremer, în timpul filmărilor. Foto: Tone Andersen

 

Ce ne puteți spune despre viața lui Heidemarie după încheierea documentarului? Ați ținut legătura?

Heidemarie mi-a devenit o bună prietenă. Ne mai auzim încă pe mail și la telefon. Uneori, suntem amândouă invitate la proiecții și festivaluri, iar revederea e de fiecare dată o plăcere. Anul trecut am făcut împreună un turneu în Norvegia. Heidemarie călătorește încă foarte mult, fericită să-și trăiască viața așa cum a ales. Tocmai și-a terminat cea de-a treia carte și este în căutarea unui editor. Spune că s-a plictisit să tot vorbească despre sine și despre propria poveste, așa că nu mai susține atâtea prelegeri ca înainte. Ar vrea să-și concentreze energia în a-i ajuta pe alții să-și schimbe viețile cu unele mai simple. În acest sens, cred că filmul i se pare util. Îi explică pe larg povestea, astfel încât poate duce discuția mai departe și îndruma atenția privitorilor spre propriile vieți, dincolo de experiența ei personală.

Cum au reacționat oamenii la povestea ei? Mai degrabă critici sau solidari?

Oamenii reacționează în moduri foarte diferite. Cele mai comune reacții sunt fie cele din partea oamenilor care se simt inspirați, fie cele din parte celor care se simt provocați. Heidemarie (foto dreapta, sursa: Daniel Mazza) a găsit o cale potrivită pentru ea, însă nu spune că toți ar trebui să trăim așa. Nu cere niciodată nimic nimănui, acceptă doar ceea ce i se oferă. În acest sens, mi se pare surprinzător ca unii să se înfurie și să se simtă deranjați de stilul ei de viață. Heidemarie încearcă să promoveze un stil de viață în care să fim mai deschiși și mai generoși, mai puțin egoiști și mai încrezători în semenii noștri. Avem multe de învățat de la ea, după părerea mea.

Care considerați că sunt cele mai mari avantaje și cele mai mari dificultăți ale unei vieți fără bani?

Cred că un mare avantaj este simțul libertății pe care ți-l dă o viață fără datorii și credite, fără toate acele lucruri pe care le colecționăm și îngrămădim în casele noastre. Trăim într-o sictetate al cărei obiectiv principal este acumularea de bogăție și bunuri materiale, în care încercăm constant să-i impresionăm pe ceilalți cu ce avem, nu prin ceea ce suntem și prin ceea ce facem, în care atâția dintre noi experimentăm o senzație de gol și o lipsă de satisfacție, doar pentru că ne dorim întotdeauna mai mult. Cred că atunci când încerci să trăiești conștient fără bani sau cu mai puțini bani (și spun ”conștient”, pentru că există o mare diferență între a trăi fără bani pentru că vrei și nu pentru că nu ai de ales) -, te concentrezi mai mult pe valori cum ar fi fericirea, dragostea, apropierea de ceilalți, spiritualitatea, solidaritatea, natura.

Cele mai mari dificultăți sunt, probabil, cele datorate faptului că, odată ce nu te concentrezi pe bani și avuție, oamenii devin suspicioși și temători. Astfel, chiar dacă noi credem într-o societate a schimbului și a ajutorului reciproc, este foarte greu să și pui în practică o astfel de idee, atâta vreme cât ai parte de mult scepticism și de multă ostilitate din partea semenilor.

Living Without Money – trailer from Without Money on Vimeo.

Să trăiești fără bani sună, mai mult ca oricând, a utopie. De ce trăsături credeți că e nevoie pentru a reuși?

Pentru mine, povestea lui Heidemarie este foarte importantă nu atât prin prisma cuiva care trăiește ”cu” sau ”fără” bani, ci mai degrabă prin conștiința felului în care banii acționează asupra modului nostru de gândire, de acțiune și de consum. Simt astăzi un moment de turnură în cultura occidentală, înspre modalități de consum colaborativ, cum sunt sistemele de folosire a mașinilor la comun, sistemele de bike-sharing, schimburile de case, inițiative de tip freecycle ș.a.m.d. Criza financiară ne face mai creativi și mulți dintre noi caută noi modalități de împărtășire a resurselor de care dispunem. Devenim, de asemenea, mai conștienți de consecințele supraconsumului nostru și de impactul grav pe care această realitate îl are asupra planetei noastre. â

La ce proiect lucrați acum și ce temă ați ales să explorați, mai nou?

Momentan, lucrez la un portal online care se numește Living with Less. Este un loc unde oamenii pot fla mai multe despre cum pot trăi sustenabil. Există deja foarte multe proiecte de consum colaborativ, iar eu aș vrea să le ofer oamenilor o unealtă pentru inspirație. Să sperăm că unii dintre ei își vor începe, ca urmare, propriile proiecte în comunitățile și orașele lor. Site-ul va fi funcțional foarte curând și se va deschide cândva în primăvară.

Lucrez, de asemenea, și la distribuția documentarului ”Living Without Money”. Suntem o echipă foarte mică și ne ocupăm singuri de absolut toate aspectele. E greu să surpaviețuiești din punct de vedere economic când faci documentare independente, dar îmi iubesc munca și asta mi-e de-ajuns. Vindem DVD-urile la prețuri speciale pe site-ul nostru și, grație ajutorului pe care îl primim de la susținătorii noștri, filmul ajunge acum în mai toate colțurile lumii. Până acum, a fost proiectat cu public în peste 250 de locuri din 30 de țări (majoritatea au fost proiecții cu intrare liberă), a fost difuzat la televiziuni din Norvegia, Finlanda, Grecia, Austria, Elveția și Japonia și a participat la mai multe festivaluri de film.

Cele mai multe din documentarele dvs. sunt concentrate asupra oamenilor și poveștilor lor de viață. Cum tratați relația cu ”subiecții” dvs.? Cât de mult vă ”contaminează” emoțional lucrul cu acești oameni?

Îmi place să ofer o voce oamenilor care, altminteri, ar avea dificultăți să se facă auziț, iar din poveștile lor mici învățăm foarte multe despre dinamicile mari ale societății noastre. Petrec foarte mult timp cu ”subiecții” mei, atât în fața camerei, cât și în particular. Cred că e un lucru important pentru a le câștiga încrederea și pentru a avea o relație solidă. După cum spunea odată regizorul suedez Stefan Jarl, ”un documentar nu e niciodată mai bun decât relația dintre regizor și subiect.” Cred că oamenii care sunt de acord să participe la documentare și care se expun în fața camerei sunt foarte curajoși, motiv pentru care merită tot respectul. Eu sunt, desigur, cea care decide cum va fi până la urmă filmul, dar le dau subiecților mei șansa de a vedea filmul înainte de a-l termina și de a-și spune părerea.

În timpul filmărilor, am discutat foarte mult cu Heidemarie. A vrut să aibă control asupra a tot ceea ce filmam și avea propria idee despre cum ar trebui să arate documentarul, astfel încât a trebuit să-i câștig încrederea, pentru a face filmul așa cum îmi doream eu. La început a fost foarte sceptică, mai ales că nu-i place deloc să apară în fața camerelor, dar până la urmă a fost mulțumită de rezultat.

Pentru documentarul meu, ”A Stone’s Throw Away”, despre copiii palestinieni care trăiesc sub ocupație israeliană, am petrecut doi ani locuind în realitatea dură și brutală a orașului Betleem. Pentru celălalt documentar, ”USA vs Al-Arian”, am petrecut 15 luni filmând familia Al-Arian, trecând printr-unele dintre cele mai grele momente din viața lor. E greu să nu te implici emoțional, mai ales când vezi oameni suferind și când li se întâmplă grave nedreptăți. Uneori mă simt cinică atunci când îi filmez pe acesști oameni aflați în dificultate, dar în același timp știu că rolul meu de regizor e mai important decât rolul unui prieten într-un anumit moment.

 

Regizoarea Line Halvorsen. Foto: Martin Bruckmanns

 

Care credeți că sunt cele mai arzătoare chestiuni sociale ale vremurilor în care trăim?

E o întrebare dificilă, deoarece sunt extrem de multe probleme. Cred că e important ca fiecare dintre noi să se implice în ceva care să transforme lumea într-un loc mai bun și mai drept – indiferent cât ar fi de mare sau de mică această contribuție personală. Sunt multe gurpuri și mulți oameni implicați, care lucrează din greu pentru cauzele în care cred. Împreună putem avea însă un impact, așa încât sfatul meu pentru toată lumea este să facă tot ceea ce crede de cuvință pentru a lupta sau a contribui la o cauză care li se pare importantă.

Care credeți că este rolul filmului documentar în ziua de azi?

Cred că rolul lui e din ce în ce mai important, mai ales în contextul prezent al realității media, unde televiziunilor publice li se taie bugetele, iar agenda televiunilor comerciale este bazată pe interesele corporațiilor private. E din ce în ce mai greu să obții finanțări și distribuție pentru documentare, iar în curând cred că vom avea noi metode se susținere economică și distribuție. Filmele documentare pot pătrunde mult mai adânc în anumite chestiuni și le pot acoperi mai îndeaproape decât rapoartele de știri, iar de cele mai multe ori se ocupă de subiecte pe care interesele comerciale nu vor să le scoată în față.

 

Foto main: Martin Bruckmanns