Cine nu îl ştie pe Mowgli, unul dintre cele mai îndrăgite personaje ale copilăriei, pentru copii de pretutindeni? Cartea Junglei a fascinat generaţii la rând şi mulţi dintre noi şi-ar fi dorit măcar o zi în junglă, cu aventuri minunate alături de pantere, urşi, lupi sau maimuţe. Pentru Tippi Degre, povestea a devenit realitate.
Tippi are acum 23 de ani şi este singurul copil al lui Alain Degre şi Sylvie Robert, fotografi francezi specializaţi în viaţa sălbatică. Profesia şi pasiunea părinţilor ei au dus-o pe Tippi în Africa, încă de mică, iar acest lucru i-a făcut copilăria unică, oferindu-i ocazia de a interacţiona cu animale sălbatice în moduri aproape incredibile. Chiar şi numele ei, Tippi, vine de la actriţa Tippi Hedren, care se spune că avea lei pe post de animale de companie. Nici micuţa Tippi nu a fost mai prejos: de mică a demonstrat abilitatea de a crea legături speciale cu animalele sălbatice. Sylvia, mama ei, îşi aminteşte: „Era absolut magic să poţi fi liber în natură cu acest copil. A fost o fetiţă foarte norocoasă, născută şi crescută, până la vârsta de 10 ani, complet în sălbăticie. Eram doar noi trei, trăind în natură, cu animalele şi foarte puţini alţi oameni. Ea era perfect integrată în lumea animalelor, credea că sunt prietenii ei şi îşi folosea imaginaţia pentru a trăi în acele condiţii complet diferite”.
În imaginile cu Tippi, de când era copil, putem vedea, într-adevăr, un Mowgli liber, cu ciuful de păr în vânt, purtând doar chiloţei şi cu o atitudine complet relaxată în lumea animalelor. Într-una dintre fotografii, Tippi îmbrăţişează o broască aşa cum orice copil de 6 ani ar strânge în braţe un ursuleţ de pluş. Alte fotografii păstrate de părinţii ei o arată călărind elefanţi, sărutând reptile, stând pe crocodili, jucându-se cu maimuţe sau călărind un struţ. Prietenii ei cei mai buni din copilărie au fost un leopard, un elefant, crocodili, pui de leu, girafe, suricate, un struţ, un cimpanzeu, un şarpe, o zebră, câţiva cameleoni şi broaşte uriaşe. Cum anume au acceptat-o, în preajma lor, animale de regulă considerate foarte periculoare, rămâne un mister. Părinţii lui Tippi spun că animalele erau mereu foarte blânde cu fetiţa, ca şi când ar fi fost atente să nu o rănească. „Tippi nu cunoştea frica. Ea nu realiza că nu are aceeaşi dimensiune ca şi Abu, elefantul ei. Se uita în ochii lui şi îi vorbea”, rememorează mama fetei. Şi nu doar cu animalele se înţelegea Tippi atât de bine, ci şi cu băştinaşii din triburile din Namibia, care au luat-o sub aripa lor şi au învăţat-o diverse tehnici de supravieţuire în sălbăticie. Tippi le vorbea limba, vâna alături de ei şi ştia cum să se hrănească bazându-se numai pe ce îi oferea natura înconjurătoare.
După 10 ani de viaţă liberă, părinţii lui Tippi s-au mutat înapoi în Franţa şi au luat-o cu ei pe fetiţă. Au înscris-o la o şcoală locală şi ea a ajuns o mică celebritate în regiune, însă mediul urban nu i-a priit: viaţa civilizată nu i-a fost pe plac, în ciuda aşteptărilor părinţilor ei. Cum nu avea nimic în comun cu alţi copii din Paris, şcoala a fost un loc dificil pentru ea, aşa că a urmat cursurile instituţiei numai doi ani, după care părinţii au decis să adopte metoda homeschooling pentru Tippi. Când a crescut, a ales să studieze cinematografie, a lucrat ca şi supraveghetor al unor tigri folosiţi de un spectacol din Franţa şi a scris o carte, „Tippi a Africii”, care a devenit bestseller. Apoi, a solicitat un paşaport namibian, deoarece ea întotdeauna s-a considerat parte din Africa. Nu se mai cunosc multe detalii despre viaţa ei de acum, se presupune că s-a întors în Africa pentru a-şi regăsi viaţa sălbatică atât de dragă. Aici puteți urmări un documentar despre viața lui Tippi.
Sursa şi foto: Oddity Central