Edith Macefield a încetat din viaţă în 2008, la vârsta de 86 de ani, însă povestea ei continuă să fie o sursă de inspiraţie într-o lume din ce în ce mai bombardată de interese comerciale şi goana după profit. În cazul în care aţi văzut celebrul lungmetraj animat Up, scena de început, în care o căsuţă cochetă îşi face loc printre zgârie-nori, istoria lui Macefield vă va părea cu atât mai cunoscută, atâta vreme cât femeia a refuzat să-şi vândă casa pentru un milion de dolari unei firme care voia să construiască (şi) pe locul ei un mall.
În 2006, Edith Macefield a ajuns în atenţia publicului refuzând să vândă casa în care s-a născut, aflată într-un cartier din Seattle. Compania imobiliară care a construit un centru comercial în jurul casei sale, îi oferise femeii un milion de dolari, însă aceasta a preferat să-şi ducă zilele în casa care a a aparţinut familiei sale timp de 108 ani. “Unde să mă duc? Nu mai am familie şi aceasta este casa mea. Mama mea a murit aici, chiar pe această canapea,” povestea bătrâna devenită în conştiinţa oamenilor o eroină. “Mama m-a rugat să-i promit că o voi lăsa să moară acasă, nu într-un azil. Şi aici vreau şi eu să mor. Chiar aici, la mine acasă. Pe această canapea,” a mărturisit Macefield.
Amintind din nou de filmul Up, în timp ce lucrările de construcţie a mall-ului avansau, femeia s-a împrietenit cu Barry Martin, dirigintele de şantier. Acesta a început să-i facă frecvent vizite, devenind apropiatul ei, însoţind-o la plimbări şi ajutând-o să meargă la spital atunci când avea probleme de sănătate. Martin este cel care a şi însoţit-o pe femeie la spital atunci când aceasta a aflat că suferea de cancer pancreatic. După ce Macefield a încetat din viaţă în deja celebrul ei cămin, Martin a primit moştenire această casă, în semn de recunoştinţă pentru prietenia pe care cei doi o legaseră în timpul construcţiei. De-a lungul timpului, femeia îi povestise lui Martin despre tinereţea ei, susţinând că fusese recrutată de serviciile secrete britanice şi trimisă, ca studentă la muzică, în Germania, pentru a-i spiona pe nazişti. Deşi aceste poveşti nu pot fi verificate, bărbatul îşi aminteşte de Macefield ca de o femeie puternică şi hotărâtă.
În 2009, Barry Martin a vândut casa pentru 310.000 de dolari deţinătorului firmei Reach Returns, care intenţiona s-o folosească drept birou. În 2012, firma a desfăşurat un program de reamenajare a casei, montând ferestre noi, extinzând podul şi construind alte două camere. Următorul pas ar fi ridicarea construcţiei şi amenajarea unui spaţiu verde sub ea. Anul trecut, în cartierul Ballard a avut loc primul festival de muzică dedicat lui Edith Macefield, menit să promoveze scena locală de muzică şi să-i aducă un omagiu curajoasei femei.
Povestea lui Edith Macefield şi a lui Barry Martin e consemnată în volumul Under One Roof.
Sursa: Viralnova
8 comentarii
Din pacate, la noi nu vom vedea asa ceva. Proprietatea privata e luata permanent la misto, autoritatile (locale ori centrale) vorbesc intr-un de un bine obstesc care trebuie sa zdrobeasca orice opozitie. Iar mare parte din populatie (crescuta in apartamente/garsoniere insalubre) uraste pe un asemenea proprietar care s-ar ridica impotriva unui abuz. Fara sa isi dea seama ca, la un moment dat, va suferi un abuz asemanator
Intr-adevar, pentru copii este “Povestea impresionanta a unei batrane care a refuzat sa-si vanda casa unui mall”.
Pentru adulti insa, este povestea unei batrane blocate in trecut, rupta de realitate si de orice legatura sufleteasca, care alege – cu un egoism crancen demn de un psihopat – sa ramana blocata in trecut si in iluzoriu, rupta de adevarul din jurul ei – si care se agata cu ghearele de o lume demult apusa.
Impresionant era daca batrana accepta milionul de dolari, isi lua cu a 20-a parte din el o casuta similara in alta parte, iar restul ii dona unei case de copii, unui spital sau oricarei alte cauze nobile. Asta era ceva cu adevarat “outside the box” fiindca ne arata un om de valoare care traieste in realitate, printre oameni, si nu un om uscat si gol care traiste intr-o lume schizoida alaturi de stafia mamei sale.
Prin gestul ei absurd nu face decat sa creasca popularitatea mall-ului care ii inconjoara casa si rateaza singura sansa de a face o schimbare care sa conteze cu adevarat.
Povestea e foarte “Inside the Box”, nicidecum invers.
Surprinzator e ca nimeni nu isi da seama de asta.
@Andrei: “Inside the box” e în primul rând faptul că vă grăbiţi să catalogaţi drept absurd şi cvasi-psihopat un ataşament pe care nu-l înţelegeţi. “Inside the box” e şi ideea că orice e monetizabil – orice excepţie trimiţând doar la stafii şi iluzii.
Lăsând la o parte cutiile (o analogie faţă de care am dubiile mele), nu cred că bătrâna doamnă e o eroină stricto sensu, sunt de acord că scenariul donaţiei i-ar fi făcut cinste, dar a transforma ataşamentul faţă de memoria locului şi a familiei(ca să nu vorbim de proprietatea privată în genere) în ceva imoral e îngust şi teribilist – cu atât mai deplasat cu cât nu vorbim de cine ştie ce proiect de utilitate publică, ci de un mall. Şi dacă tot vorbim de generozitate, eu m-aş uita mai întâi la donaţiile investitorului care are de dat un milion de dolari pentru un petic de pământ de 30 metri pătraţi.
spot-on!
..sau cum sa faci $300k in 3 ani..
mie mi se pare foarte frumos sa isi respecte istoria si sa simta ca apartine unui loc anume. Partea cu orfelinatele… nu stiu de ce, incepe sa ma oboseasca “marketingul” donatiilor.
ramane, dincolo de toate parerile, un manifest de verticalitate… acei bani reprezentau o supralicitare pe care proprietarii de mall se simteau fortati sa-i ofere ca ultima solutie pentru scopul lor comercial. daca i-ar fi acceptat, ar fi putut fi catalogata ca o profitoare care a refuzat sa-si vanda casa pana cand nu a obtinut mult mai multi bani decat merita
Cat de tampit sa fii ca sa nu poti intelege un lucru atat de simplu , ca pentru batrana respectiva, casa in care a crescut si de care o legau TOATE amintirile si tot trecutul ei valorau mult mai mult decat oricate milioane ar fi putut primi.
era vorba despre viata ei contra unei gramezi de hartii colorate cu care ea nu mai putea cumpara nimic din trecutul si prezentul ei !?