”Poți pierde procente electorale bune dacă ești miștocărit pe Internet”. Interviu cu Ovidiu Eftimie, de la Times New Roman

Când a apărut știrea potrivit căreia pe cardurile de sănătate nu va fi inscripționat cuvântul ”card” care, citit invers, devine ”drac”, multă lume a suspectat că sursa ei este TimesNewRoman.ro, unul dintre cele mai citite site-uri de umor și principala sursă de fake news din România. În logica sucită a realităților sociale și politice, tocate în malaxoarele media, știri pe bune ajung să fie considerate fabulații, în vreme ce știri false, întoarse cu cheia ironiei, ajung să fie luate în serios. Astfel, citind că bacul va fi dat de acasă, unii se revoltă în fața marii nedreptăți.

 

de Andra Matzal

 

Am stat de vorbă cu Ovidiu Eftimie, unul dintre cei care lucrează, cu normă întreagă și foarte serios, la una dintre cele mai amuzante publicații de umor. De la posterul cu Fuego care lăcrimează în timpul unei colinde, la anomaliile de fond ale lumii în care ne mișcăm n-au fost decât câțiva pași, timp în care Ovidiu i-a taxat pe toți cei care au apărut în discuție, fie ei politicieni, hipsteri sau activiști.

Întrebarea clasică: Cum a început Times New Roman (TNR)?

Proiectul  a pornit acum trei ani, când patru tipi care au lucrat înainte și la alte publicații de umor au vrut să schimbe paradigma. Din două motive: manierismul în care au căzut cei mai ”bătrâni” din această zonă și banii. Știm bine cum în multe redacții se sărbătoresc acum cele trei luni de la neprimirea salariului. Dacă inițial s-a pornit ca site de umor și s-au testat mai multe variante, după un an s-a cristalizat direcția de fake news. La începutul acestui an, am venit eu și încă un coleg și am ajuns în formula actuală, în care trei din patru știu să cânte la chitară și doi din patru știu să deseneze.

Cum ar arăta un interviu de angajare la TNR?

De pildă, eu când am ajuns la TNR, am stat trei zile să văd dacă mă înțeleg cu oamenii și să vedem cum merge cu autoironia, atâta vreme cât primii atacați suntem noi între noi.

Vor mulți oameni să scrie la voi?

Am primit 2-300 de CV-uri, dar nivelul general era ceva de genul ”Adrian Copilul Minune cacă gem și mănâncă prune.” Sunt mulți care scriu corect gramatical, dar foarte prost.

De ce crezi că în redacția publicațiilor de umor din România nu scrie aproape nicio femeie?

Femeile nu prea au umor, în general. Ele pot râde la glume, dar nu pot face glume foarte bune. De altfel, nu stau prea bine nici la autoironie.

Primiți și / sau publicați texte de la cititori?

Chiar recent ne-a trimis un tip trei texte pe care le-am publicat, însă el înțelesese contextul și a reușit să pună trei glume în 1500 de semne. Era un text cu Dinu Patriciu, supărat de decizia în dosarul Petrom: ”Ce achitare? Eu nu achit nimic!” și unul despre locuitorii din Militari care n-au putut să doarmă, pentru că a fost prea liniște pe stradă, astfel încât unul dintre vecini a fost nevoit să-i spargă semințe copilului în cap toată noaptea.

Crezi că jurnalismul cetățenesc ar putea fi o soluție la criza actuală a presei mainstream?

Era un tip care spunea că poți învăța să scoți un dinte, însă parcă nu te-ai lăsa pe mâna unui dentist cetățenesc. Așa e și cu jurnalismul cetățenesc, își are limitele lui.

S-a întâmplat ca ”știrile” voastre să fie preluate drept adevărate?

Cel mai mare efect l-a avut ”știrea” că galeria CFR Cluj face playback pe stadion, preluată de Realitatea care, deși a șters-o la scurtă vreme, i-a făcut pe unii suporteri CFR Cluj să se inflameze și să spună că ei nu fac așa ceva. Există foarte puțin discernământ în această țară, iar unul dintre motive este faptul că s-au desființat școlile ajutătoare. În primăvară, am avut un mare succes publicând ”știrea” că elevii vor da bacul de acasă, ca să nu mai fie stresați. A devenit virală și, uitându-mă prin comentarii, am văzut că unii au crezut și erau total nemulțumiți de această măsură, spunând că  ei au învățat mult pentru proba de bac în sală. Probabil că acel elev ar fi luat 10 la bac, dar dovada asta arată clar că e cretin.

Când s-a scris că pe cardurile de sănătate nu se va inscripționa cuvântul ”card”, mulți au crezut că e o glumă a voastră. Cum îți explici efectul ăsta?

Aceasta este o zonă foarte neclară și multe decizii ale BOR par de-a dreptul inventate. Când, de pildă, am scris că intersecțiile în cruce trebuie aprobate de BOR, cineva ne-a acuzat că manipulăm, pentru că BOR nu a aprobat niciodată așa ceva.

V-au amenințat vreunii dintre cei despre care scrieți?

Criticile vin, de regulă, de la oameni care fie nu au simțul penibilului, fie nu au simțul umorului. PR-ul Getei Voinea, de exemplu, ne-a contactat, după ce am scris că Geta Voinea se află în spatele falimentului lanțului de frizeri Ciufulici. Acum, de curând, când am postat un formular de angajare pentru protestatari în Piața Univeristății, ne-a scris chiar un director de la trustul Impact care ne-a spus că, dacă nu retragem formularul, ne reclamă la poliție pentru fals în acte.

Cine vă citește?

Publicul nostru are între 25-34 de ani. Cum ar veni, e vorba de populația activă. E publicul care pricepe și tocmai de aceea perspectivele de creștere nu sunt foarte mari. Încet, vom ajunge cam la 15% din populație, ceea ce va fi exact quality, premium, așa cum spune toată presa asta falimentată.

Ce ar însemna pentru tine presă quality?

Închiderea tuturor ziarelor din România. De acolo, putem începe. Când vom înțelege că nu suntem toți inteligenți și că mai suntem și proști, lucrurile s-ar putea schimba înspre bine. Noi am trecut într-un fel de socialism din ăsta, în care toți suntem egali. Dar nu suntem deloc egali – asta e o minciune. Pe vremea tovarășului Ceaușescu, existau școli ajutătoare pentru ăia mai retardați. Acum, sunt băgați cu toți la grămadă, ceea ce aduce media mai jos. De pildă, de-aia suntem și cei mai buni la olimpiade și alte căcaturi de genul ăsta – cea mai frumoasă minciună. Ne bucurăm că am luat locul I la matematică, dar nu înțelegem că dacă ești genial la matematică în clasa a XI-a, atâta poți fi. Pe când, dacă ești genial la matematică în clasa a XI-a și ești în Franța, poți ajunge deja profesor universitar și de-asta nu mai merge la olimpiada de matematică.

Ce materie ai introduce în școală?

Raționalismul. Punerea lucrurilor în context, ca să nu mai fim autiști. Ceva de genul ăsta, care să ajute la o mai bună funcționare a minții.

Tot circulă stereotipul cum că românii fac haz de necaz…

Românii au cel mai puțin umor din câte popoare cunosc. Ei nu fac haz de necaz, ci se înțeapă, se miștocăresc. De altfel, nu avem niciun măreț autor de umor, în afară de Caragiale, care oricum este amar și merge pe satiră. Cred că românii nu au umor pentru că se iau prea în serios și nu au autoironie. Încearcă să râzi de ceva românesc și vei vedea cum se trezesc unii să spună ”Dar vai, noi suntem aici de 2000 de ani!”.

Care e diferența dintre a face mișto și a avea umor?

A face mișto e să râzi de ăia care cred în Dumnezeu. A avea umor înseamnă să întrebi pe cineva ”Crezi că Isus te iubește sau mai are pe altcineva?”.

Ce face ca un mesaj să devină viral?

În primul rând, trebuie să fie relevant și să cunoască bine contextul. Nu poți face prea multe glumițe cu Romică Țociu, pentru că lumea nu prea știe că ăsta e acum un mare centaur. În principiu, orice meme pornește de la o bază reală – de exemplu, Ponta, atâta de mult s-a ferit să nu fie prins cu plagiatul, încât orice ar fi făcut, a fost prea târziu. Crin Antonescu, iarăși, e puturos: poveștile despre el dormind n-au pornit din senin, iar când l-au urmărit cei de la Adevărul, au văzut că pleacă la serviciu la ora 12. La fel și cu limba lui engleză. De la lipsa lui de rușine de a spune toate acele prostii, până la ”Ambasada Marii Britanii se retrage de la București după ce l-a auzit pe Crin Antonescu vorbind limba engleză” n-a fost decât un pas.

Care ar fi cele mai populare ”știri” TNR din toți acești ani?

Primul ar fi ”Un poster cu Fuego a început să lăcrimeze în timpul unei colinde,” apoi ”Monumentul elevilor căzuți la bac,” ”Elevii vor da bacul de-acasă”, ”Vadim cere reînhumarea penisului lui Terente în inima Ungariei,” iar apoi ”Prostia din România a început să fie vizibilă din spațiu.”

 

 

Și din ”panteonul” TNR cine ar face parte? Fuego?

Deși Fuego a devenit foarte popular, ajungând să fie sinonim cu penibilul, noi n-avem prea multe materiale cu el, însă cel mai cunoscut dintre ele s-a răspândit viral: ”Un poster cu Fuego a început să lăcrimeze în timpul unei colinde.” La primul articol despre el, de altfel, au venit fanii Fuego și i-au amenințat pe clegii mei cu bătaia.

Din politică cine ”se remarcă”?

Unul era gata făcut, Vanghelie, iar apoi urmează EBA, tot foarte ușor de lucrat și cu ea: ”EBA protestează că, în secolul 21, nu e normal să mai existe târgul de carte.” Ponta, iarăși, a fost de mare succes, însă a reușit să se compromită singur, noi n-am făcut decât să folosim acest lucru – și-a trecut în CV titlul de Augustus Caesar, deși n-a condus niciun imperiu, precum și lupta împotriva apartheidului; Comisia de Estetică a stabilit că Ponta e frumos și deștept etc. Dan Șova, de pildă, vine și el din urmă, aflându-se într-un trending: este foarte prost. Când am publicat ”știrea” ”Mă pregătesc pentru postul de premier. Sunt tot mai prost pe zi ce trece” și am văzut ce succes are, am început să mergem pe această linie, care funcționează.

Crezi că viralele schimbă ceva în mentalitatea oamenilor sau sunt doar o specie undeva între satiră și divertisment?

Pe Internet nu mai stau doar tinerii între ei, care ”se râd”. Mesajul ajunge și la cei mai în vârstă, chiar dacă ei, de pildă, își transmit articole pe mail, nu pe Facebook. Poți pierde procente electorale bune dacă ești miștocărit pe Internet. Glumele ajung pe net la niște băieți care vor să agațe, astfel încât le spun unor fete. Și așa, glumele se propagă, ajung și pe Lipscani, adică în cea mai joasă speță a societății umane. La hipsteri.

Ai mai adus vorba de hipsteri. De ce-i consideri ”toxici”?

Pseudo-cultură. Mult zgomot de fond. Sunt niște provinciali ai gândirii.

Cocalarii nu-s tot asta?

Nu, cocalarii sunt tribali. Ei nu sunt progresiști, ci conservatori. Însă pe amândoi îi caracterizează lipsa de cultură.

Ce te scoate din minți la București?

Mentalitatea de sclav. Aici toată lumea orice fel de mizerie – bucureștenii nu pot fi jigniți. Am coborât odată în gară și un taximetrist mi-a cerut 30 de lei. ”Sugi p_ _a,” i-am zis. ”Bine, 20.” ”Mă-ta-i curvă,” iar el zice ”Bine, 15 lei.” N-a avut niciun fel de reținere. Bucureștenii l-au ales pe Oprescu, ceea ce e mai mare jignire. Pe deasupra, mai sunt tot felul de inițiative din astea civice: treceam într-o zi pe-aici, pe nu știu ce stradă (la evenimentul Street Delivery, n.r.), unde erau niște hippioți din ăștia de rit nou, care ziceau sus și tare ”România, stat polițienesc”. Mi-a venit să-i pocnesc. ”Băi, voi știți ce-i ăla stat polițienesc?” Eu am stat cu securistul în casă, era ”prietenul nostru de familie” și știu ce-nseamnă stat polițienesc. Acum poți face orice: poți să-l înjuri pe Băsescu sau să-ți faci de cap. Democrație prost înțeleasă, cum spun bătrânii.

Nu ți se pare că activismul, în forma în care se practică în România, ar fi un semn de schimbare a societății?

Activismul civic înseamnă foarte multă gargară: Hai să ne-mprietenim și să mai facem și noi ceva! Activismul civic înseamnă chestii mult mai serioase, nu festivaluri ca FânFest. Prin 2000, împreună cu un avocat care stătea cu mine-n bloc am dat în judecată regia de termoficare, pentru că nu voia să facă contracte individuale, ci doar cu asociațiile. Am desființat asociația și am mers cu procesul până la Înalta Curte de Casație și Justiție, de unde am primit aviz pozitiv. De aceea se pot face acum contracte individuale. Ăsta-i activism cetățenesc. Eu cred că trebuie să avem încredere în instituțiile statului: dacă abia după ce ne adresăm lor și se dovedește că ele nu funcționează, putem ieși în stradă. Însă la noi se pornește tot timpul de la ideea că în România nimic nu funcționează.

 

 

Dar protestele pentru Roșia Montană sau împotriva gazelor de șist nu ți se par justificate?

Eu nu înțeleg toată povestea cu Roșia Montană – mi se pare de-a dreptul fascinantă. Pe mine, având și un blog personal, m-a întrebat o tipă dacă n-aș vrea să mergem mai mulți bloggeri din Brașov la Roșia Montană, să vedem cum stau lucrurile. M-am întrebat însă cu ce i-ar fi ajutat pe ei chestia asta – pe cei care trebuie să dea avizele nu-i interesează ce scriu bloggerii. ONG-urile care urmăresc această problemă ar trebui s-o urmărească în instanță, nu să facă festivaluri.

Nu crezi că opinia publică poate face presiuni asupra forțelor de decizie instituționale?

În cazul ăsta, opinia publică, singura care contează, e a oamenilor din sat. Dacă nu sunt zugrăvite troițele din Schei Brașovului, pe toți ceilalți din țară vă doare-n cur. Iar celor din Roșia Montană puțin le pasă de chestia asta.

Ai participat la vreun protest?

Da, împreună cu un coleg am blocat Strada Sforii din Brașov, protestând împotriva celor care, având o problemă cu nu știu ce instituție a statului, ocupaseră piața, iar eu nu puteam ajunge la serviciu. N-am lăsat două pensionare să treacă.

 

Sursa foto: TimesNewRoman.ro