Ponta, ai habar cu cine negociezi pentru Roşia Montană? Citeşte "The Guardian" şi mai întreabă pe la FBI cum e cu "marii investitori"

0

“Magnatul, soţia dictatorului şi afacerea de 2,5 miliarde de dolari din Guineea” (“The tycoon, the dictator’s wife and the $2.5bn Guinea mining deal“) este titlul unui amplu material publicat ieri de “The Guardian” în ediţia online. Un articol care prezintă cu lux de amănunte modul în care miliardarul Beny Steinmetz, unul dintre acţionarii principali şi la Gabriel Resources (compania care controlează Afacerea Roşia Montană), a pus mâna pe rezerve minerale impresionante în Guineea, ajungând însă, în cele din urmă, în atenţia FBI.

 

 

de Mihai Goţiu (Voxpublica)

 

Imaginea capitalei Conakry scoate în evidenţă diferenţele majore dintre hotelurile strălucitoare care îi găzduiesc pe directorii companiilor europene, din Australia şi Brazilia şi viaţa localnicilor care colectează resturi din “gropile de gunoi plutitoare”, de pe malul Atlanticului (foto: “The Guardian”). Din aceste hoteluri strălucitoare, afaceriştii închiriază avioane pentru a ajunge la siturile îndepărtate, cu rezerve abundente de diamante, aur, uraniu, minereu de aluminiu şi bauxită. “Această ţară este un exemplu aproape clasic de ceea ce unii numesc “paradoxul abundenţei”: Gunineea se află deasupra unora dintre cele mai importante rezerve minerale neexploatate din lume, în timp ce oamenii ei trăiesc în mizeri, fără apă curată, electricitate, educaţie sau infrastructură”, scriu reporterii “The Guardian”.

Explicaţia e simplă: majoritatea acestor rezerve minerale au ajuns în mâna unor companii străine, contra unor sume, de cele mai multe ori derizorii, în special în perioada conducerii autoritariste a generalului Lansana Conté (1984-2008). Oficial, Lansana Conté a lansat un program de reforme economice (inclusiv devalorizarea monedei şi reducerea cheltuielilor guvernamentale), cu sprijinul şi aprobarea Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi o deschidere către naţiunile occidentale pentru încurajarea investiţiilor străine. În anii 2000, s-a dovedit însă că regimul lui nu era în mod esenţial diferit de al predecesorului Ahmed Sékou Touré. În august 2006, Human Rights Watch a prezentat un raport de 30 de pagini, în care erau condamnate încălcările drepturilor omului în Guineea. Câteva luni mai târziu, în noiembrie 2006, Transparency International a actualizat indicele anual de corupţie. Guineea se plasa pe locul al doilea în lume (după Haiti) în topul celor mai corupte ţări din lume. Conform raportului Transparency International, companiile străine “sunt în imposibilitate de a funcţiona în Guineea fără a plăti mite uriaşe oficialilor guvernamentali cu funcţii înalte, dar dacă sunt prinşi că fac acest lucru se pot confrunta cu acţiuni în justiţie în ţările lor de origine”.

“Steinmetz, cel mai apropiat alb de dictator”

Cunoscând această stare de fapt, Beny Steinmetz a ajuns în Guineea în ultimele zile ale regimului lui Lansana Conté. “Beny Steinmetz, unul dintre cei mai bogaţi oameni din lume, a venit aici, spun sursele, cu o misiune clară. “Beny Steinmetz a vrut să se asigure că era cel mai apropiat om alb de preşedintele Conté,”, a declarat un fost consilier prezidenţial al lui Lansana. Magnatul, de asemenea, a vrut, şi a obţinut, dreptul la exploatarea minelor din Simandou – un lanţ muntos care conţine milioane de tone de minereu de fier. Conform unor estimări, minereul din Simandou ar putea genera in jur de 140 de miliarde de dolari în următorii 25 de ani, mai mult decât dublarea PIB-ul ţării”, notează “The Guardian”. “Până acum bogăţiile din Guineea au fost exploatate într-un mod aleatoriu, de care a beneficiat un număr mic de persoane în ţară. Responsabilitatea pentru această stare de lucruri o are Lansana Conté, al cărui guvern a fost caracterizat nu numai prin “abuzuri sponsorizate de stat şi represiune”, ci şi de “o incriminarea tot mai mare a statului”, în care activele au fost sechestrate şi exploatate de către colaboratorii săi apropiaţi”, conform raportului Human Rights Watch (din 2011 n.a.).

O “lovitură” uluitoare

“Regimul Conté a acordat iniţial dreptul de exploatare firmei anglo-australiene Rio Tinto, în anii ‘90. În 2008, Rio Tinto a fost îndepărtată – în ceea ce se spune că a fost unul dintre actele finale de guvernare ale dictatorului înainte de moartea sa – iar jumătate au fost acordate BSGR (Beny Steinmetz Group, compania lui Beny Steinmetz – n.a.). Tranzacţia a fost remarcabilă nu numai pentru că expertiza BSGR era, mai degrabă, în exploatarea diamantelor şi nu în extragerea şi exportul minereului de fier, ci şi pentru că premiul strălucitor de la Simandou a costat compania atât de puţin: în loc să plătească Guvernului Guineei pentru concesiune, aceasta a investit 165 de milioane de dolari într-un program de explorare în zonă. Acest lucru nu reprezintă o practică neobişnuită în domeniu, iar BSGR insistă că a făcut această investiţie “fără nicio garanţie a succesului”. Regiunea era însă cunoscută ca fiind foarte bogată în minereu de fier, iar valoarea concesiunii a devenit clară în aprilie 2010, când BSGR a anunţat că a vândut 51% din pachetul de acţiuni – adică un sfert din minereul de fier din munţi – companiei braziliene de minerit Vale. BSGR şi Vale au format o companie joint-venture, VBG, care ar urma să extragă aproximativ 2.000 de tone de minereu pe an, şi care a promis să suporte şi un miliard de dolari pentru a construi o cale ferată pe care să fie transportat minereul pe coastă. Preţul plătit de Vale pentru tranzacţie: 2,5 miliarde de dolari (preţ plătit pentru jumătate din concesiunea pe care BSGR a cumpărat-o cu 165 de milioane de dolari – s.a.).

Chiar şi în lumea speculatorilor minieri din Africa, acordul a fost considerat ca fiind uluitor. Pentru o investiţie de doar 165 de milioane de dolari, BSGR-ul lui Steinmetz şi-a asigurat o valoare a activelor de aproximativ 5 miliarde. Un veteran al mineritului din Africa, citat în presa financiară, spunea că Steinmetz a luat “jackpot”-ul. Cu toate acestea, multor afacerişti din regiune nu le-a venit să creadă. Reacţia miliardarului african din telecomunicaţii Mo Ibrahim nu a fost atipică: “Cei din Giuneea care au făcut asta sunt afacerişti idioţi sau criminali?”, a întrebat el. “Sau ambele?””. Conform celor de la “The Guardian”, răspunsul trebuie căutat în preajma fostului dictator.

“În perioada regimului Lansana Conté prospectorii resurselor minerale au avut acces la preşedinte tot mai mult prin intermediul celor patru neveste, dăruindu-le cadouri generoase şi mită pentru a obţine favoruri. “Toate soţiile lui Lansana Conté au fost implicate în tranzacţii miniere şi de afaceri”, a declarat Abdoul Rahamane Diallo, coordonatorul programului pentru Guineea al Open Society Initiative for West Africa, şi specialist în comerţ la ambasada SUA în timpul regimului Conté. În special o soţie a fost favorizată de către preşedintele bătrân: al patra şi cea mai tânără mireasa a lui, Mamadie Touré. “Mamadie a fost considerată ca soţia cea mai influentă – a trăit în oraşul natal unde locuia Conté, este tânără, a fost aproape de el, a avut o influenţă reală”, a spus Diallo. “Orice ar fi vrut oamenii să aducă în Guineea, orice ar fi vrut să scoată, trebuia să treacă pe la una din soţiile sale””.

Indignarea populară

După primele alegeri integral democratice din Guineea, din decembrie 2010, noul preşedinte, Alpha Condé (unul dintre principalii opozanţi ai lui Lansana în timpul regimului), a promis că va pune capăt anilor de corupţie şi de guvernare proastă şi, de asemenea, că va examina îndeaproape controversatele proiecte ale predecesorilor săi cu marile companii miniere. Departamentul de Justiţie al SUA s-a alăturat Guvernului din Guineea pentru a stabili dacă cea mai profitabilă şi controversată dintre aceste afaceri – concesionarea zăcămintelor din Simandou – s-a făcut cu încălcarea legii americane privind practicile de corupţie a firmelor înafara SUA şi a legii împotriva spălării banilor. Acest lucru a dus la investigarea lui Steinmetz de către FBI. Conform “The Guardian”, Steinmetz neagă cu fermitate că ar fi plătit orice mită sau că ar fi comis alte infracţiuni. Steinmetz spune că nu e vorba de BSGR, ci de o companie înregistrată în Guernsey, controlată prin intermediul trustului familiei. Magnatul insistă că acuzaţiile sunt “absurde” şi sunt înrădăcinate “în invidia pentru marele lui succes”.

“The Guardian” trece în revistă şi indignarea publică provocată de această afacere. “Oamenii sunt indignaţi de ceea ce s-a întâmplat cu BSGR şi sunt mobilizaţi”, a declarat Abdoulaye Bah, un jurnalist de la cel mai popular site de afaceri naţional, “Guineea News”. “Se vorbeşte despre asta la radio, se scrie în ziare. Nimeni nu se înţelege ce s-a întâmplat, dar sunt siguri că în cazul Simandou şi a tuturor celorlalte contracte miniere există o mare corupţie. Toată lumea ştie că atunci când acordul a fost făcut Conté era bolnav şi nu mai deţinea controlul”.

“Ştim despre diamante şi de fier, dar nu ştim nimic despre ce fac să-l exploateze”, a declarat Adama Camara, de 20 de ani, student la “ştiinţe politice” la Universitatea din Conakry, citat de “The Guardian”. “Nu e vorba că noi suntem împotriva companiilor străine care vin aici. E vorba dacă acestea vin şi se duc sau dacă doresc să rămână şi să se implice în dezvoltarea ţării. Uită-te la sărăcia şi mizeria din jur… Se vede pur şi simplu!”.

“Oamenii de pretutindeni din Guineea sunt foarte săraci. Mai mult, când călătoreşti în interiorul ţării, situaţia este şi mai rea”, a declarat Dr. Faya Millimono, liderul unui nou partid de opoziţie, Blocul Liberal, care provine dintr-o regiunea de pădure din apropiere de Simandou . “Lucrurile pe care le cer sunt de bază: şcoli pentru copiii lor, spitale pentru bolnavi. Există spitale, dar dacă cineva s-ar interna în ele cu malarie, s-ar externa cu două sau trei alte boli. Cei din Conakry sunt suficient de bogaţi pentru a zbura la Dakar pentru tratament medical. Cei din interior mor”.

Sprijin de la Blair, Soros şi FBI

Cel puţin la nivel declarativ, Alpha Condé a început reconstruirea ţării şi folosirea minelor ca sursă de venituri în acest scop. În acest sens, Alpha Condé a cerut sfatul Iniţiativei de Guvernanţă a Africii, condusă de fostul premier britanic Tony Blair şi miliardarului american George Soros. “Cu guvernele din partea de vest (a Africii – n.a.) cântând imnul din aceeaşi foaie şi cu Blair şi Soros promiţând sprijin public, noul preşedinte a avut în mod clar nişte aliaţi puternici”, notează “The Guardian”. “Guvernul Condé a elaborat un nou cod de minerit, destinat să combată corupţia şi să ofere o mai mare protecţie a mediului. După mai multe revizuiri, un investitor în Conakry a declarat noul cod ca fiind “excelent”. Cu ajutorul lui Soros, Condé a angajat avocaţi din SUA şi anchetatori cu experienţă în investigarea afacerilor corupte. Aceste persoane au asistat o comisie de anchetă stabilită în Conakry. De asemenea, din luna ianuarie FBI-ul a fost convins că ar trebui să investigheze afacerea Simandou, pentru a stabili dacă legile din SUA au fost încălcate.”

“Pe măsură ce munca comisiei de anchetă a progresat, au apărut rapoarte în “The Financial Times” şi, ulterior, în “The New Yorker” care acuză faptul că o serie de cadouri de lux şi plăţi au fost făcute către rudele şi asociaţii lui Lansana Conté înainte de moartea lui, precum şi către conducerea militară de scurtă durată care i-a urmat. În acestea sunt incluse şi o miniatură a unei maşini de Formula 1, încrustată cu aur şi diamante, care i-a fost dată unui fost ministru. BSGR a răspuns la această acuzaţie spunând că maşina nu ar fi valorat mai mult de 2.000 de dolari, şi a fost dată Ministerului Mineritului, nu unui individ, într-o ceremonie care a avut loc în public. Comisia, anchetatorii şi FBI au început să caute documente care ar pune în lumină modul în care concesionarea pentru Simandou a fost încheiată.”

Angajatul BSGR, arestat de FBI

“În martie un asociat al lui Steinmetz, Frederic Cilins, de 50 de ani, de naţionalitate franceză, a contactat văduva lui Conté, Mamadie Touré, la casa ei din Jacksonville, Florida. Ce Cilins nu ştia era că Touré fusese deja abordată de către FBI, şi fusese de acord să coopereze cu ancheta. Apelul telefonic a fost înregistrat, iar atunci când Touré s-a întâlnit cu Cilins la o cafenea din aeroportul Jacksonville şi încă de trei ori ulterior, avea cu ea microfoane. După întâlnirea finală, când urma să urce la bordul unui avion pentru Miami, Cilins a fost arestat. El se aşteaptă acum procesul.

Când Cilins a apărut în instanţă pentru o audiere preliminară, a devenit clar că FBI-ul încearcă să descopere dacă BSGR au plătit mită oficialilor din Guineea, în scopul de a garanta drepturile la bogăţiile Simandou-lui. Departamentul de Justiţie al SUA l-a acuzat pe Cilins că încearcă să obstrucţioneze ancheta prin eliminarea unora dintre dovezi. Conform probelor prezentate la o audiere preliminară, Cilins e înregistrat oferindu-ui lui Touré o mită substanţială pentru a distruge o serie de documente. “Avem nevoie urgent, urgent.. Distruge urgent toate acestea,” ar fi conţinutul înregistrării. Cilins neagă că a încercat să influenţeze cursul justiţiei – o infracţiune a cărei pedeapsă ajunge la 20 ani de închisoare. El insistă că a vrut să distrugă doar documente false, care au fost folosite într-o încercare de a-l şantaja pe el şi BSGR.

Când a auzit de arestare, BSGR a căutat să minimalizeze orice conexiune între companie şi Cilins. Ian Middleton, purtătorul de cuvânt al lui Steinmetz la Powerscourt, o firmă de PR din Londra, a declarat: “Cilins nu este un agent al companiei lui Steinmetz”. Cu toate acestea, uterior, Powerscourt a recunoscut că Cilins a fost anterior angajat al BSGR în Guineea.

 

Citiţi restul articolului pe Voxpublica.

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger