Iarna trecută a murit, se pare că bătut, Mihai Avasilcăi, zis Fanfan, un om cu 5 clase și 18 ani de pușcărie dar cu o expresivitate ieșită din comun. La sfîrșitul anilor 90, a fost descoperit de scriitorii Dorin Spineanu și Nichita Danilov, care i-au publicat romanele și cărțile de poezie; a fost o vreme îmbrățișat de presă și de televiziuni dar a continuat să trăiască în ghetourile din Bularga, Iași, în sărăcie.
Pomană din pomană
Cerșind printre morminte în cimitirul mare
Cu un picior de lemn tîrît între nădragi
El capătă haleală de la acei cu stare
Și strînge într-o traistă colivă și colaci.
Blestemul și hazardul de mic l-au copleșit
Din neam în neam să-și moștenească darul,
Să-și țină existența cerșind necontenit,
Să nu-și cunoscă casa nici satul nici hotarul
– Unde ți-ai pierdut piciorul? îi spune un puștan,
– Hei dragul meu copil mi-e greu de amintit,
Mi l-au tăiat parinții de cînd aveam un an
Să pot să-i întrețin cu bani de la cerșit.
Eu nu-mi blestem părinții de ceea ce-au făcut,
M-au părăsit de mult, etern se odihnește,
Căci Domnul mă îndeamnă și pururea ascult
Să-mi iert apropiatul chiar dacă îmi greșeste.
Le dau de pomană din ce am căpătat,
La locul de vecie, de liniște și pace,
Cînd voi muri, El Domnul să-mi ierte-al meu păcat
Pomană din pomană în rai se va preface.