Poluarea fonică afectează vegetaţia

0

Zgomotul nu este nociv doar pentru oameni: prin faptul că influenţează comportamentul polenizatorilor şi modalitatea de dispersare a seminţelor, el are efecte asupra unui întreg ecosistem, afectând vegetaţie şi animale, deopotrivă.

 

 

Traficul, activităţile umane, în special urbane, industria – toate sunt surse de poluare fonică din ce în ce mai accentuată. Multe animale au învăţat să se ţină la distanţă de astfel de zgomote, adaptându-se condiţiilor prin schimbarea propriului comportament sau relocarea definitivă în zone (încă) mai liniştite. Dar dispariţia unor animale care joacă un rol în polenizarea vegetaţiei, în răspândirea seminţelor, aduce probleme pentru specii de plante şi copaci, care devin, la rândul lor, victime ale poluării fonice, în acest fel. În funcţie de cum s-a modificat componenţa comunităţii de animale şi insecte din jurul lor, unele plante se pare că o duc bine în zone poluate fonic, în vreme ce pentru altele situaţia este dezastruoasă, arată un studiu recent, realizat de cercetători din Carolina de Nord (SUA).

În cazul copacilor, impactul este cel mai puternic, pentru că ei au nevoie de mult timp pentru trecerea de la puiet la adulţi (pentru anumite specii, vorbim şi de decade întregi). „Orice anomalie în comportamentul unei specii are efect de cascadă într-un ecosistem. Dacă este vorba de o specie chiar mai importantă într-un lanţ de acţiuni şi procese, putem avea schimbări la scară mare şi efecte de lungă durată”, consideră ecologistul Clinton Francis (National Evolutionary Synthesis Center). Extinderea reţelelor de autostrăzi, traficul aerian, construcţiile şi alte activităţi bazate pe utilaje grele, toate acestea au transformat planeta într-un zgomot global tot mai intens, în special în secolul trecut. Din păcate, monitorizarea modului în care speciile din jurul nostru răspund acestei dezvoltări zgomotoase este un domeniu de studiu de dată recentă.

Există studii care au descoperit că, în locuri zgomotoase, unele păsări îşi schimbă frecvenţa pe care cântă, pentru a se putea face auzite. Liliecii se confruntă cu probleme în a-şi găsi hrana. Broaştele întâmpină dificultăţi în a-şi găsi parteneri. Balenele au nevoie de mai mult volum în comunicarea lor pentru a se auzi între ele. Dar astfel de rezultate vin din studii care au analizat reacţia unei specii sau a unei clase la poluarea fonică. Francis şi echipa lui au încercat să vadă cum este afectată o întreagă comunitate naturală de problema zgomotului. Ei s-au folosit de o cercetare anterioară, tot a lor, care arătase că gaiţa pitică este o specie care preferă să evite zonele zgomotoase, în vreme ce pasărea colibri preferă astfel de zone pentru a-şi face cuibul (se pare că locurile cu zgomot sunt mai sigure pentru micuţele păsări, în special pentru că nu îşi mai fac griji din cauza gaiţelor pitice, care fug de astfel de locuri).

Dar gaiţele pitice sunt factori foarte importanţi în dispersia seminţelor de pin. Astfel că, în zonele agitate, monitorizarea a arătat că numărul pinilor este de patru ori mai scăzut decât în zone liniştite. Ceea ce înseamnă, fără echivoc, că vegetaţia este afectată de plecarea (sau chiar rărirea numărului) speciilor de păsări care joacă un rol în perpetuarea şi înmulţirea sa într-o anumită zonă. Astfel, sugerează acest recent studiu, este cazul să ne îngrijorăm şi în ceea ce priveşte plantele din jurul nostru, nu doar animalele, din punct de vedere al modului în care sunt afectate de zgomotul nostru. Investiţii în tehnologii mai silenţioase ar putea proteja ecosistemele, mai sugerează oamenii de ştiinţă.

 

Sursa şi foto: Discovery News

 


Leave A Reply