Pofta de creier o ştie numai arzătorul de creiere

4

Val Chimic, numele de proiect literar al artistei care mai semnează și egg no ego (găsiți aici o parte din acțiunile ei) e o poetă din specia nouă a conștiinței/științelor alternative. Nu mai e aici o estetizare și sentimentalizare a realității deformată alcoolic, nu e nici măcar suprarealism, care e aceeași conștiință alcoolică în varianta ei fragmentată, e explorarea unor altor tipuri de conștiință, prin droguri și virtualitate, ca la un Philip K. Dick, ca la unii poeți romantici. Criticul Mihai Iovănel numește Umilirea animalelor a lui Val Chimic unul dintre cele mai bune volume de poezie din ultimii ani.

 

 

noctarium

în ultimul compartiment al metroului,

îmi imaginez cum viteza încinge pereţii

peisajul dilatat ca un airbag

peste care se lasă corpul moale,

inima atletică, inutilă

o vedere cu podul brooklyn

înainte de culcare

vreau pe cineva care să mă entuziasmeze,

să mă facă să îmi ţin calmul, numai pentru asta

şi l-aş iubi

distanţa se măreşte între mine

şi cei asupra cărora m-am înşelat,

(viteza prevăzătoare cu care maşinile

intră şi ies dintr-un oraş, benzi paralele şi

nici un incident)

nevoia de a şti că în întuneric

ar trebui să pornească un motor

şi niciodată o inimă

panoul de siguranţă se aprinde de unul singur

peste linia de producţie

prezenţa umană are nervii secţionaţi,

mâinile tocite până la umeri,

e învingătorul cu capul tăiat căruia

mediul nu-i solicită nimic

ridicolă această cerinţă a imaginaţiei.

lichidul stă îngheţat în etuve

neoanele scaldă în ape limpezi

geamurile încăperilor transparente

 

tai legăturile

teneşii coloraţi acoperind unghiile date cu titan
au părăsit încăperea,

gingiile au lăsat urme roşii pe pâine.
iată un corp într-o cutie.

iată-i pe ceilalţi aşteptând să iasă.
atinşi de torpoare şi scârbă.

cum fumam încordaţi lângă geam, ţigările prinseseră gustul
pământului, iar scrumul se întorcea ridicat de căldură
ca o zăpadă uscată, fulgi mari
peste teancul de acte

eu am rămas acolo, sperând că o să se defecteze ceva
iremediabil şi că totul o să rămână la vedere,
aş fi vrut să nu închidă nimeni ochii
(însă de mult am învăţat că recunoştinţa e ruşinoasă
ca atunci când ai viermi intestinali –
lucrul viu pentru mama ta e
omorât la loc)

se zice că aşa e mersul

poate dacă o să muncesc foarte mult,
o să-mi permit multe obiecte metalice, orbitoare
dar am obosit
(să te trezeşti dimineaţa cu toate răfuielile mărunte
cărora trebuie să le faci faţă cu pasivitate
şi decenţă
– felia a fost înghiţită de prăjitorul de pâine
înainte de a ajunge în noi
şi pofta niciodată săturată – )

pofta de creier o ştie numai arzătorul de creiere
care lucrează în noi
el porneşte teroarea,
înlătură artera roşie de pe artera albastră de pe
artera albă până la adăpostul de unde se crede că
am emis seducţia şi dominarea

dar şi minciuna şi revoluţia sunt forme ale
acestei recunoştinţe nesănătoase, invertite,
împotriva unui spaţiu cuminte,
acolo unde stă voinţa unui individ
a cărui voce nu a fost auzită
pentru că s-a însoţit numai cu oamenii

 

tensiune superficială

gura mi se umple de apă

visez

sunetul mărunt de roboţel industrial

ce arde puncte

consensul e să te ia lin să te transporte

într-un dinamism perfect calculat

corpul tău pregătit să lucreze

(şi încă nu-l ştii pe micul semantron

sau ai uitat undele)

e oţelul calmat

dimineaţa îţi pune-n faţă sticla de tortură,

iar aparatul ei, pantograful,

pătrunde adânc în minte

unde îţi omoară gonitorul preferat

de lac

 

cu koaie, mama

de ani întregi nu mai intrasem în casa mea:
cu tine, andrei, am rupt pieptul puiului peste masă
dar mândria a rămas neînvinsă
când peste alţi ani buni
am rămas singur:

mamă pietroasă, mamă grasă întinsă
în pat
cu umerii şi capul lăsaţi
morţi
peste căpătâiul patului

îţi mai aduci aminte
când băteam prea tare în uşa de la bucătărie
şi adunam pămîntul de flori din hol?

Eu mi-aduc aminte de tine

Într-o după-amiază când
Ţi-au capsat o hârtie de spate
Şi ai venit să te împungi în maică-ta
Ca o muscă în geam
Bolnavă, fierbinte
Şi ea urla că e o
Păcătoasă

Atâta cu liniştea,
În casă, broboane de lapte
Se preling
Pe faţa albă de mătase

 

 texte din volumul Umilirea animalelor care poate fi descărcat gratuit de pe Elefant. ro

Tags:



4 comentarii

    • Merita citite toate volumele “corului clubliterar” si lansate competitii gen: cine identifica cele mai multe incidente ale cuvantului “robotel” !

Leave A Reply