În prezent, incendiile în păduri sînt controlate dar nu au fost tot timpul așa. Pînă acum 50 de ani, pompierii încercau să suprime focul imediat și total, pînă cînd și-au dat seama că această practică lasă solul pădurilor mature fără minerale și chimicale importante.
Cînd Yellowstone National Park a fost lăsat să ardă în 1988, oamenii au crezut că pădurea n-o să-și mai revină la frumusețea sa anterioară. Dar în primăvară, cînd au venit ploile, din cenușa nutritivă a apărut o explozie de vegetație nouă.
În studii anterioare, cercetătorii au descoperit în copaci și alte plante compuși chimici numiți karrikins, care rămîn în sol după ce arde pădurea și transmit semințelor să înflorească.
În ediția din aprilie a publicației Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS), cercetătorii de la Salk Institute and the University of California, San Diego, au publicat un studiu în care explică sistemul de funcționare al karrikinelor. Mai întîi, cercetătorii au determinat structura unei proteine vegetale numită KA12, care comunică cu karrikinii din semințele adormite și au stabilit datele acestor contacte moleculare. KA12 produce o schimbare de formă în karrikini. Această schimbare de formă e un semnal pentru proteinele din semințe. Aceste proteine, împreună cu karrikins și KA12 generează semnalele care cauzează germinarea semințelor în locul și la timpul potrivit după un incendiu forestier.
KAI2 ar fi apărut cînd ecosistemele vegetale au început să prospere pe Pămînt și focul a devenit o parte importantă a ecosistemului, pentru a elibera nutrienții închiși în plantele moarte sau muribunde.