Deși nu au un sistem nervos, plantele au capacitatea de a înmagazina amintiri în ADN-ul lor și de a le transmite mai departe celor aflate la început de viață, scrie Mother Nature Network. Formarea amintirilor este importantă pentru plante pentru că le permite adaptarea la schimbările de mediu. De exemplu, dacă se confruntă cu seceta, ele își pot limita dezvoltarea în anii următori, iar asta implică să-și amintească un an mai târziu condițiile de mediu anterioare. Dar dacă aceste amintiri nu pot fi uitate, asta poate duce la probleme atunci când condițiile de mediu revin la normal. Un grup de cercetători de la Universitatea Națională Australiană arată că plantele pot uita și a descifrat procesul prin care își formează și uită amintirile.
Pentru formarea amintirilor, au observat oamenii de știință, o plantă creează o anumită proteină care are un impact asupra ADN-ului ei, precum și asupra generațiilor viitoare. Acest fenomen face parte din procesul de transcriere a lanțurilor de ADN în ARN (compus organic implicat în sinteza proteinelor) și apoi în proteine, care se numește „degradarea ARN-ului”.
Potrivit Phys.org, „degradarea ARN-ului” controlează cantitatea de molecule de ARN care sunt transformate în proteine, orice perturbare a acestui proces împiedicând formarea unei amintiri, aceasta fiind modalitatea prin care amintirile unei plante pot fi eliminate. Mecanismul cu pricina este important pentru o plantă care are nevoie să „uite” de condițiile de secetă anterioare atunci când condițiile de mediu sunt favorabile dezvoltării ei sau atunci când o sămânță care se naște cu amintirea secetei ajunge într-un loc în care nu există niciodată secetă.
Există și o serie de dovezi cum că plantele pot forma amintiri care nu țin de acest proces genetic. De exemplu, plantele și-au demonstrat capacitatea de a forma amintiri pe termen scurt care nu sunt transcrise în ADN sau ARN. Nu este însă clar cum funcționează acest proces, el fiind subiectul unor cercetări viitoare. Studiul cercetătorilor australieni îi poate îndemna însă pe oamenii de știință să regândească ideea că amintirile sunt un proces strict neuronal și să ia în calcul faptul că ele se pot forma în moduri diferite în organismele tuturor viețuitoarelor.