Pirateria online: Închisoare sau amenzi?

2

Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică (ARDOR) ne-a invitat ieri la SNSPA să discutăm, cu argumente pro și contra, despre decriminalizarea pirateriei online. N-a fost doar o sesiune în care am auzit de la ambele tabere clasicele argumente despre atacabilitatea proprietății intelectuale VS artiștii care mor de foame pentru că netățenii de toate vârstele le ”fură” creațiile, ci însuși termenul de ”piraterie” a fost pus în dezbatere. Dacă Bogdan Manolea, directorul Asociației pentru Internet și Tehnologie, și colegul lui de echipă, student la Științe Politice, au susținut decriminalizarea filesharing-ului, Cosmin Popan, editor Das Cloud, a fost, alături de o studentă la drept, partea negatoare.

 

Practica dezbaterilor ”ca la carte” este foarte puțin populară în România, deși cultura media mainstream prmovează specia debate-ului, însă în forme alterate, departe de punctualitatea argumentelor față în față. Exercițiul de a sta la o masă împărțiți în tabere după adeziunea la o idee sau alta, gata să ne susținem, cu cronometrul la îndemână, pozițiile față de subiectul aflat pe masa de discuție / ”disecție”, ar trebui practicat ca măsură de igienă a aparatului critic. Însă înainte de a divaga despre necesitatea acestor forme de dialog la scară publică, studiul de caz al întrebării E timpul sa decriminalizăm pirateria pe internet? ne poate servi ca temă de gândire.

 

Cosmin Popan (Das Cloud), Monica Mocanu (ARDOR), Bogdan Manolea (ApTI) și cei doi studenți participanți la dezbatere

 

În contextul în care transferul de filme, cărți sau muzică a devenit o practică despre  care mulți dintre noi nu știm nici măcar că este ilegală, iar legea actuală, care prevede pedepse drastice pentru piraterie, este extrem de rar aplicată, ce sens mai are criminalizarea acestui fenomen? De la această întrebare a pornit dezbaterea inițiată de Closer to Oxford, încercând să stabilească cele două poziții care, de-a lungul istoriei recente a războaielor din jurul proprietății intelectuale, s-au ciocnit în mai toate statele unde traficul de informație este la ordinea zilei. Redusă la argumente, întreaga discuție despre proprietate intelectuală scoate la iveală câteva constante utile pentru înțelegerea acestei controverse:

  • conceptul de proprietate intelectuală este problematic;
  • marile industrii implicate și legea nu sunt adaptate la actualul mod de funcționare a tehnologiilor informației;
  • termenul de ”piraterie” este impropriu;
  • distincția dintre furt și încălcarea proprietății private este adesea neluată în seamă;
  • se cunosc foarte puține lucruri despre alternativele sistemelor clasice de copyright etc.

Argumente PRO  decriminalizarea pirateriei

  • Tabăra pro și-a început pledoaria susținând că pirateria – termenul de marketing folosit pentru a circumscrie această practică – ar trebui scoasă de sub incidența codului penal, încălcările drepturilor de autor putând fi sancționate conform codului civil. Dacă poliția nu ar mai avea dreptul să intervină pentru pedepsirea filesharing-ului ilegal, autorii ar fi cei cărora le-ar reveni obligația de a-și monitoriza operele și, implicit, diseminarea acestora pe site-uri care nu respectă termenii copyrightului.
  • De asemenea, ar trebui eliminat încă din capul locului termenul de ”piraterie”, atâta vreme cât acesta nu este definit nici de lege, nici de codul penal, fiind mai degrabă o sintagmă improprie, popularizată în virtutea impactului.
  • Atâta vreme cât drepturile de autor sunt drepturi private, personale, ce sens are ca statul să apere drepturile private ale cuiva? se întreabă Bogdan Manolea și partenerul său de debate, susținând că sancțiunile civile ar fi singurele justificate în aceste cazuri.
  • De asemenea, cei doi au atras atenția asupra faptului că, deși legea actuală prevede pedepse severe pentru piraterie – inclusiv închisoarea -, aceasta este lipsită de aplicabilitate practică. Atâta vreme cât majoritatea societății practică diferite forme de filesharing, ar fi indicată adaptarea sistemului legislativ la noua configurație a tehnologiei informației, nu pedepsirea în masă a utilizatorilor.
  • Întreaga rezistență a companiilor și organismelor de gestiune a drepturilor de autor în fața acestui fenomen extrem de amplu se datorează, după părerea celor doi, refuzului de a schimba modelul de business, care a adus vreme îndelungată profituri uriașe. Dacă adoptarea unor formule de business noi ar putea duce atât la susținerea creativității, cât și la reducerea pirateriei prin oferta de alternative, păstrarea actualului cadru de discuție nu face decât să ancoreze industria divertismentului în zona mijloacelor desuete.

Argumente CONTRA decriminalizării pirateriei

  • Cei care și-au asumat rolul de negatori, oferind argumente pentru păstrarea pirateriei în regimul faptelor criminalizate, și-au început discursul făcând o analogie între transferul de fișiere peer to peer și furtul din magazine. Dacă mai toți din sală au recunoscut că au ”piratat” materiale online, doar doi au recunoscut că au furat din magazine.
  • Au fost invocate masiv cifre prezentate de companiile de entertaining americane, potrivit cărora amploarea filesharing-ului ar fi costat statul american sute de mii de joburi și miliarde de dolari.
  • De asemenea, cazul Megaupload a fost folosit pentru a susține ideea că site-urile care oferă la streaming sau download materiale fără respectarea drepturilor de autor pot fi afaceri profitabile.
  • Printre victimele încălcării copyright-ului, se află potrivit celor doi susținători, micii producători independenți, a căror existență depinde din vânzările operelor produse. Pirateria, prin urmare, i-ar împiedica să-și continue proiectele.
  • Artistul ar trebui să decidă asupra felului în care opera sa este distribuită online, iar nerespectarea acestui fapt ar trebui pedepsit conform codului penal.
  • Pedepsirea filesharing-ului nu restrânge accesul la cunoaștere, prețurile bunurilor culturale fiind ”modice”.

Fiecare dintre argumentele prezentate au fost dezbătute, iar ”ping-pong-ul” de răspunsuri s-a extins și-n rândul publicului care, deși n-a fost prea numeros, s-a dovedit destul de interesat de miza dezbaterii. Rezultatul, căci un astfel de debate vine și cu unitățile de măsură proprii, arată că, dacă inițial 56% din cei aflați în sală erau pro decriminalizare, la sfârșit procentul a ajuns la 53%. Poziția rămâne însă majoritară.

 

Foto: The Guardian


2 comentarii

  1. Ma declar adept PRO dezincriminare, asadar hai sa combat si eu nitzel argumentele taberei CONTRA:

    1. N-am inteles argumentul de la punctul 1. Filesharing-ul n-are nici o legatura cu furtul din magazine, deci nu vad relevanta faptului ca toti au facut file-sharing si doar 2 au furat din magazine. Vezi si punctul 5.

    2. Ma indoiesc. Pierderile sunt doar ipotetice. Daca eu consider un produs ca avand un pret prohibitiv, atunci nu-l voi cumpara niciodata, indiferent de faptul ca il pot obtine sau nu prin filesharing. Companiile nu pot avea pierderi din ceea ce n-ar fi ajuns sa castige niciodata.

    3. Cazul Mergaupload n-are relevanta in aceasta polemica. Daca unii au ales sa profite de pe urma filesharing-ului, asta nu spune nimic despre incriminarea / dezincriminarea acestui filesharing.

    4. Gresit. Este exact invers. Micii producatori vin, de regula, cu produse mai ieftine, pe care n-are sens sa le piratezi. In plus, micii producatori nu au o expunere atat de mare. De cele mai multe ori nu vei reusi sa gasesti nici un produs al micilor producatori pe filesharing. Marii rechini sunt cei care profita de pozitia lor puternica pe piata pentru a impune preturi aberante, si, de regula, produsele lor sunt piratate.

    5. O data ce artistul si-a “vandut” opera (unei edituri, unei case de discuri, unui distribuitor, etc) nu cred ca ar mai putea emite prea multe drepturi suplimentare asupra traiectoriei ulterioare ale operei sale.

    6. Pretul bunurilor culturale nu e nicidecum modic. Daca ar fi asa, atunci protagonistii principali n-ar mai fi multi-miliardari, ci doar simpli milionari… 🙂

  2. Pentru cine va mai citi articolul acesta:

    Atenție! Dacă citiți Legea 8/1996, actualizată, veți vedea la Art. 13 și 14 (sunt legate) că este interzisă “stocarea permanenta ori temporara” a operei “cu mijloace electronice”.
    Deci, de-aici mi-e clar! În momentul în care se vor apuca s-o aplice, am pus-o. Nu fiți fraieri, fiindcă RDSul trebuie să se supună, dacă Poliția intervine cu ordin judecătoresc. Și vor fi obligați să le dea date personale.
    Mai spuneau unii că “Las’ că legea nu prea e clară referitor la torrente, că acolo e vorba de părți ale fișierului…”, etc.
    Părerea mea: oricum, la finalul descărcării, fișierul se regăsește stocat integral la tine pe computer, iar ei, din păcate, vor avea dreptate.

    Ar mai rămâne, de exemplu, varianta cu vplay ro, dar și acolo poți interpreta cu “stocarea temporară”, fiindcă fișierul merge în Temporary, chiar dacă nu-l descarci… 🙁

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger