Un vis sau o expresie subtilă a dorinței de moarte sau și/și sau altceva, o poveste simplă și misterioasă (și atît de răcoritoare pe canicula asta), Stopping by Woods on a Snowy Evening e, se pare, cea mai iubită – de americani – poezie americană. Scurtimea versurilor și aranjamentul rimelor ca și directețea o fac aproape imposibil de tradus satisfăcător, multe din variantele în limba română pe care le-am văzut pînă acum sună foarte artificial pentru că traducătorii le-au rezolvat prin contorsionări stridente ale propozițiilor, stricînd una din principalele calități ale lui Frost, simplitatea. Frost e și cel care a dat faimoasa definiție a poeziei: ceea ce se pierde la traducere, astfel că nu mă simt cu totul vinovat pentru trădările mele din această variantă. Am schimbat un vers întreg și i-am schimbat și titlul poeziei pentru a repara cît de cît versul mutilat – aștept cu interes alte variante, e un text important al literaturii universale și ar fi păcat să nu o redăm cît mai bine în română.
Un popas în pădure, în cea mai lungă noapte a anului
Cred că știu a cui e pădurea.
Dar casa lui e-n sat, altundeva;
Și n-o să afle că m-opresc
să-i văd copacii îngropați în nea.
Căluțul simte că e nefiresc
în mijlocul sălbăticiei să-l popresc,
la iazul înghețat, sub cerul de cerneală
și-n jur luminile descresc.
Își sună clopoțeii, trage de zăbală
să-ntrebe dacă nu e o greșală.
Iar altceva nu se aude-oricum:
vîntul blînd, ninsoarea domoală.
Codrul e-adînc, întunecat și bun.
Dar am o promisiune de-mplinit acum.
Pînă la somn, mai e atîta drum.
Pînă la somn, mai e atîta drum.
traducere de Dan Sociu