Pierdut acteîn UE. Cum procedăm?

Era să vă treziți cu un articol initulat “Ce să faci când ai rămas fără acte la Paris” . Din fericire, actele au fost găsite. Totuși, având în vedere că am trecut printr-o experiență similară anul trecut, cu diferența că atunci actele nu s-au găsit, m-am gândit că n-ar strica totuși câteva informații. Mai ales acum, înainte de sezonul vacanțelor. Ca disclaimer, dacă între timp s-a schimbat procedura, să știți că nu e vina mea, deci nu vreau să mă trezesc cu cereri de despăgubiri.

Viajoa.ro

Dar cum e mai bine să previi o problemă decât s-o rezolvi, trebuie să precizez că urmez aproape întotdeauna câteva măsuri de precauție de bază:

* nu-mi țin actele în portmoneu,

* nu țin cardurile în același loc cu banii,

* nu umblu cu prea mulți bani asupra mea,

* nu-mi țin actele împreună (încerc să le distribui prin tot felul de buzunărașe ascunse din poșetă sau de pe mine), și

* nu plec cu toate actele asupra mea. Important: asta se aplică în excursiile în UE, în afara Europei măsurile de precauție pot fi diferite. Actele le las de obicei în seiful hotelului sau în dulăpiorul de la hostel, sub lacăt. Lacătul meu, cu cifru, adus de acasă.

Așa am reușit să evit dezastrul în momentul în care la Madrid mi-a fost furat portmoneul în a doua zi a unei vacanțe de 3 săptămâni. Aveam vreo 40 de euro în portmoneu (ei, da, nu e puțin, dar am supraviețuit), dar nu mi s-au furat nici carduri nici acte. Oricum, ulterior am constatat că e mai simplă vacanța fără portofel pentru că nimeni nu ți-l poate fura :)).

Anul trecut, însă, am pățit-o. Ce-i drept, era parțial și vina mea. Era ultima zi a unei vacanțe, culmea, tot în Spania, eram în Malaga, de unde a doua zi aveam avionul de întoarcere (prin Germania), și urmasem toate măsurile mele de precauție, mai puțin ultima: aveam toate actele și cardurile la mine. Pitite pe ici, pe colo, dar în aceeași geantă.

E drept că, geanta mi-o țineam în față de-a curmezișul (adică pe umărul celălalt), nu atârnată de umăr, de unde poate fi smulsă ușor.

Și ce mi s-a întâmplat? Păi ziua în amiaza mare, în timp ce vizitam un castel de prin centru, am fost atacată de către un nene care arăta a turist și, după lupte seculare în care n-a sărit nici un prinț să mă salveze, am rămas fără geantă cu totul, și cu câteva vânătăi ca suvenir.

Dincolo de învățătura principală, și anume că n-o să mă mai duc la Malaga în viața vieților mele decât în convoi înarmat :), lecția pe care am învățat-o e că să rămâi fără bani și acte în același timp e cam dureros, pentru că în rest, de bine, de rău, se rezolvă cumva. Dacă rămâi fără bani și carduri,  ți se pot trimite de acasă bani prin Western Union, dar trebuie să ai un act de identitate să-i ridici. Dacă rămâi fără acte, nu ești nici primul nici ultimul în situația asta, dar e cam costisitor. Pe de altă parte, dacă rămâi fără bani și acte… ar fi bine să fii acoperit de asigurarea de voiaj sau să ai ceva prieteni prin preajmă, pentru că nu vei obține prea multă asistență altfel.

Așadar, să trecem la subiect: ce să faci când rămâi fără acte în UE.

Primul pas?

Primul lucru pe care l-am făcut eu a fost să dau fuga la cea mai apropiată secție de poliție. Am făcut un denunț timp de vreo două ore, ocazie cu care mi-am demonstrat că știu ceva spaniolă :), și mi-am îmbogățit vocabularul cu cuvinte esențiale precum “reclamant”, “pârât”, “hoț”, “agresor”, “făptaș” etc. (“portofel”, “poșetă”, “carduri” le învățasem bine la denunțul din Madrid :), de data asta le știam deja ). Am luat documentul (normal!) și am făcut și o copie, pentru orice eventualitate.

Apoi, după ce am rezolvat partea cu trecutul pe la spital, blocarea cardurilor și a telefonului, nu mi-a rămas de făcut decât să mă îngrijorez în legătură cu întoarcerea acasă. (Și de unde fac rost de bani, dar asta a fost altă problemă 🙂 )

Te poți întoarce fără acte?

Asta e una din întrebările la care am avut tot felul de răspunsuri, depinde pe cine întrebam.

În primul rând, în spațiul Schengen nu știu cum e teoria, dar în practică unele linii aeriene se pare că te lasă să iei avionul chiar și în lipsa unui document de identitate, dacă le arăți o fotocopie a pașaportului și dacă te întorci în țara de origine. Cunosc câteva persoane care au procedat așa, și mi s-a confirmat și la aeroport. Probabil pentru că nu se fac controale la frontieră.

Nu a fost cazul meu, pentru că eu nu mă întorceam în România.

Oricum, în caz că nu știați, România nu e încă în spațiul Schengen :), deci probabil dacă mă urcam într-un avion spre casă fără a avea nici un act la mine, aveam probleme la controlul de pașapoarte din țară.

Așa că a trebuit să găsesc cel mai apropiat consulat al României. Nu a trebuit să mă duc la ambasadă, pentru că era doar în capitală, iar consulate sunt și în alte orașe. Oricum, pierderea pașaportului e o problemă care intră în atribuțiile unui serviciu consular. Lecția a fost că înainte de plecarea în excursie, e bine să te înarmezi cu adresa, numărul de telefon și programul de lucru de la consulatul cel mai apropiat de destinația ta. În legătură cu consulatele, e important de avut în vedere faptul că, în principiu, nu sunt deschise sâmbăta și duminica, iar unele (mai mici) sunt închise în august. (știu, concediile personalului consular pică la fix :), sunt chiar în luna în care lumea pleacă în concediu și, teoretic, ar trebui să crească numărul de cazuri de pierderi de documente)

Ce vei face la consulat?

Eu am mers cu o copie după denunț, o copie după pașaport și buletin (le aveam scanate pe mail, deci a trebuit doar să le printez), am stat la o coadă enormă și am depus o cerere de eliberare a unui document de călătorie temporar. S-ar putea să trebuiască și alte documente, e bine de sunat înainte.

N-a durat mult. După câteva ore, mi s-a eliberat documentul de călătorie temporar, adică o foaie cu fotografia și datele mele, cu ștampila consulatului.

Costă?

Da. 🙁 Pe mine m-a costat cam 60 euro, dar am înțeles că prețul e stabilit de fiecare consulat în parte.

Trebuie să-ți închei imediat călătoria?

Aici iar am primit câteva informații contradictorii, dar vestea bună este că nu.Documentul mi-a dat dreptul de a călători încă 30 de zile. Înainte de a expira cele 30 de zile a trebuit să mă întorc în România.

Și gata peripețiile?

Ei, ar fi prea… plictisitor. 🙂 O foaie cu ștampila unui consulat e, la urma urmei, doar o foaie cu ștampila unui consulat, nu e pașaport, așa că întrebarea care apărea invariabil pe buzele personalului de la aeroporturi era “Ce-i asta?”. Totuși, după valuri de explicații, justifcări, zâmbete galeșe, lacrimi vărsate și alte argumente convingătoare, documentul a fost acceptat și de cei de la aeroportul din Sevilla, și de cei de la aeroportul din Bruxelles, și chiar și de pretențioșii de la Ryanair, și am reușit, în final, să aterizez în țară.

Și când credeam că am trecut în sfârșit linia de sosire… surpriză! Cei de la controlul de pașapoarte din București mă anunță categoric: “Nu puteți intra în țară fără buletin sau pașaport!” :)) Așa că le-am arătat copia după pașaportul furat și lacrimile din dotare și a mers.

Acest articol a fost preluat de pe site-ul partener Viajoa.ro.