Persoane cu abilități: Din scaunul cu rotile, Valentina studiază araba și japoneza

8

Valentina e o fată frumoasă, care cu un zâmbet larg și gropițele din obraji fermeca juriul de la concursurile de miss în liceu. După ce a absolvit Grupul Școlar Agronomic din Constanța, s-a înscris la  Universitatea Ovidius, s-a logodit și s-a bucurat de o viață frumoasă, înconjurată de prieteni și familie. Toate s-au sfârșit, însă, brusc, în urma unui accident la serviciu, care a imobilizat-o în scaunul rulant.

 

de Roxana Bucată

După o luptă cumplită pentru viață, s-a închis în casă și a refuzat să vadă dincolo de accidentul groaznic. Vocea suavă a lui Vali spune despre ea că e o persoană sensibilă și fragilă, dar realizările ei spun altceva: din scaunul rulant, Valentina și-a descoperit pasiuni noi – culturi și limbi străine. Studiază singură japoneza, limba și cultura arabă, este fluentă în engleză și spaniolă și își propune să descifreze greaca veche.

“Aveam 22 de ani și lucram ca vânzătoare la Carrefour, într-un magazin cu diferite produse pentru bucătărie. Pe 21 iulie 2009 m-am dus în magazie să iau o oală de ceramică, iar când am tras de cutie, am atins cu cotul unul dintre rafturi. Acestea, nefiind prinse de perete, s-au clătinat și mai multe cutii mi-au căzut pe spate. N-am paralizat pe moment, au trecut câteva ore bune și eu am continuat să îmi văd de treabă fără să iau în considerare durerea de la gât. La terminarea programului am simțit o arsură foarte puternică pe mâna dreaptă, m-am speriat și am plecat repede la spital”, își amintește Valentina. Senzația de arsură s-a extins, iar amorțeala i-a cuprins corpul, ajungând să nu mai simtă nimic de la gât în jos. Medicii de la Constanța, București, ulterior Iași au fost surprinși că Valentina e în viață în ciuda traumatismelor, iar după luni de zile prin spitale, Vali a început să-și simtă mâna stângă, inclusiv degetele, și a fost trimisă acasă cu diagnosticul malformație arteriovenoasă cervicală C4-C7 cu tetrapareză, traumatism vertebral cervical în antecedente, siringomielie cervicală post-hemoragie subarahnoidiană cervicală.

După accident, Valentina s-a izolat, și-a pierdut logodnicul și mare parte din prieteni, dar a avut în continuare susținerea familiei. În trei ani, Vali a ieșit din casă de cinci ori, de patru ori la medic și o dată în tabăra Motivation. A respins scaunul rulant, singurele momente în care s-a așezat în scaun au fost cele de maximă necesitate – deplasările la medic și mutatul dintr-o cameră în cealaltă, cu ajutorul mamei. Încrederea Valentinei în sine și în reacția celorlați a fost zdruncinată și, timp îndelungat, nu a reșit să accepte schimbările pe care accidentul le-a adus.  

După îndelungi negocieri, Vali a fost de acord să meargă în tabăra celor de la Fundația Motivation, împreună cu mama ei de care era dependentă în tot ce făcea. După primele zile, însă, a început deja să refuze ajutorul acesteia și s-a ambiționat să reușească să se deplaseze singură în scaun. A urmat întocmai sfaturile instructorilor. Cu ajutorul echipei Motivation, are un scaun potrivit nevoilor ei și a reușit să-și corecteze și poziția.

“Cred că pentru oricine într-o situație asemănătoare este o provocare să-ți accepți condiția, indiferent dacă este permanentă sau nu. Cam după un an și jumătate am reușit să trec peste șocul accidentului. Acum, pot mișca ambele mâini, deși la palma dreaptă nu-mi pot folosi încă degetele normal, picioarele le simt și, cu ajutor, le pot mișca foarte puțin, iar simțurile de cald, rece și de durere au început să-și revină și ele încet, încet. Ținând cont de cât am reușit să recuperez în trei ani de zile, cred că muncind mult mai mult voi reuși să pot face pași din nou. Oricum nu mă dau bătută atât de ușor. Au fost cazuri asemănătoare ale unor oameni care au putut merge din nou după 10 ani, dar trebuie foarte multă răbdare și ambiție fără limite”, spune Vali care este dependentă încă de scaunul rulant și suferă din cauza escarelor.

Treptat, și-a dat seama că nu are o dizabilitate, ci mai multe abilități, ca cea de a învăța limbi străine. S-a apucat de studiat limba arabă, de citit cărți despre cultura Egiptului. De curând, a început să studieze și japoneza. Își descarcă gratuit de pe Internet cărțile care o ajută și le studiază în limba engleză. “Cu limba japoneză sunt încă la nivelul de începător, pot face conversații ușoare și pot citi și scrie 48 de caractere sau caracterele Hiragana, dar mai sunt încă pe atâtea care se numesc Katakana și plus peste 50.000 de caractere Kanji (caractere împrumutate de la chinezi).  La limba și cultura arabă sunt la nivel mediu”, spune Valentina. Îi place să citească mai mult noaptea, ziua face exerciții de kinetoterapie, socializează pe Internet și ascultă muzică în funcție de starea de spirit.

“Pur și simplu mi-am dorit să realizez ceva în această viață, cred că nimic nu este întâmplător. Dacă așa a fost să fie, să pot vedea lumea și cu alți ochi, să pot învăța mult mai multe, într-un final voi fi capabilă să ajut și eu la rândul meu alți oameni. Să înveți o limbă străină nu te face neapărat mai inteligent, ci îți dă posibiliatatea să vorbești și să înțelegi alți oameni. Îmi place să mă simt de folos, de aceea vreau să mă recuperez și să-mi fac familia fericită”, spune Vali, care e convinsă că prin răbdare poți realize lucruri de care nu credeai că ești în stare.

Chiar dacă nu prea iese din casă, îi place să fie îngrijită. Una dintre micile sale bucurii este că acum poate să-și facă singură manichiura și se poate machia. Nu și-a recâștigat toate plăcerile, dar nu și-a pierdut speranța că se va scălda în mare din nou, așa cum făcea înainte de accident. Acum, în rarele ocazii când iese din casă și merge pe faleză, privește mare, iar asta o relaxează și o întristează în același timp. “Mi-ar plăcea ca într-o bună zi să pot vizita Japonia sau Egiptul, dar asta după ce mă voi recupera mai mult și voi putea stăpâni foarte bine limbile. Vreau să văd locuri noi unde nu am nicio amintire care să mă întristeze, să pot să-mi creez amintiri noi și frumoase”.

 

 

ActiveWatch si Fundația Motivation organizeaza a treia ediție a Galei Persoanelor cu Dizabilități. Misiunea Galei este reinventarea societății, în sensul deschiderii ei către cei cu dizabilități. Prin Gala, alături de alte programe, speră organizatorii, lucrurile simple vor deveni accesibile tuturor, mințile se vor deschide față de condiția de “prizonier la domiciliu” a persoanei cu dizabilități. Acestea din urmă vor putea să demonstreze cât sunt de capabile, creative și hotărâte să depășească limitele pe care alții le stabilesc în locul lor. Dacă ne schimbăm noi, îi vom face pe cei cu dizabilități să simtă că merită să încerce, cred organizatorii.

Puteți citi și:

Viața, în ciuda limitelor. Sau cum să fii un fluture colorat în tărâmul magic al jucăriilor


8 comentarii

  1. ce pot spune e o poveste trista sau nu e poveste doar pentru cei ce nu au simtit asta e o poveste pentru cei ce au trecut prin asta e o cruda realitate stiu cum e capul sus viata e frumoasa

  2. Nu doresc nimanui sa treaca prin ce a trecut Valentina. Trist e ca i se poate intampla oricand oricaruia dintre noi. Din acel moment cred ca nimeni nu ar mai fi atat de insensibil la reusitele unui om, mai ales ca nu multi ne putem lauda ca am reusit asa ceva. Felicitari Valentina si continua sa fii tu insati, visele tale nu le poate lua nimeni!

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger