Pentru salvamontisti, moartea face parte din jocul vietii

13

Forta fizica, rezistenta. Cunostinte medicale. Dragoste si respect pentru munte. Disciplina, daruire. Cam acestea ar fi o parte din calitatile necesare intr-o meserie care, in Romania, nici macar nu e recunoscuta oficial. Pentru Adrian David, a fi salvamontist inseamna sa iubesti si muntele si oamenii, in aceeasi masura.

de Ruxandra Stanescu

“Una din cele mai frumoase amintiri ale mele este cand am reusit sa salvam un barbat prins intr-o avalansa,unde statuse aproape trei ore, in Scocul Mortii din Valea Balii”, povesteste Adrian David, salvator montan cu experienta si directorul Serviciului Public Judetean Salvamont Sibiu. Rememorarea este intrerupta brusc de un apel de urgenta. Copilul unei familii de culegatori de fructe de padure este dat disparut. Salvamontistii si cadre ale Ministerului de Interne, insotiti de caini de cautare, pornesc imediat in zona, in ajutor le vine un elicopter SMURD.

Desi pare o desfasurare impresionanta de forte este de fapt una din actiunile minore ale Salvamontului Sibiu din vara aceasta. Copilul apare cateva ore mai tarziu la o cabana din zona,  tot a Salvamontului. “Desi de regula vara traficul pe munte este mai mare si creste numarul de accidente, vara aceasta a fost una linistita,” povesteste salvamontistul.

Vremea a fost stabila, un factor important pe munte, unde conditiile meteorologice se pot schimba de la un minut la altul. “Iarna de regula scade numarul accidentelor, dar acestea sunt mult mai complexe, iar conditiile de salvare sunt mult mai grele pentru echipa Salvamont.” Echipamentul potrivit si de buna calitate conteaza pentru turisti  la fel de mult ca si cunosterea traseelor si respectul fata de munte.

“Cred ca m-am facut salvator montan dintr-o imbinare intre iubirea fata de munte si cea fata de oameni”, spune Adrian David, care la 44 de ani iese mai rar in patrulari, iar lupta cu zapada a cam inlocuit-o cu lupta cu birocratia. “Cand eram cam prin clasa a opta, nu existau oameni mai presus decat salvamontistii pentru mine”, isi aminteste David, iar pasiunea lui atunci fiind era schiul. “Tatal meu avea mai multi prieteni cu care ieseam la schi. Dupa ce am terminat armata, am avut sansa ca un coleg de club sa ma duca <<la stanci>> si mi-am descoperit o noua pasiune: alpinismul. Prietenul meu, care era ceva mai in varsta decat mine, era candidat Salvamont. Ne antrenam des cu membrii clubului Vointa Sibiu, care era pe atunci pepiniera pentru salvamontisti.”

 Toate s-au legat si de pasiunea pentru biologie, astfel ca traseul in viata parea prestabilit. “Am lucrat la inceput intr-un laborator veterinar, iar cand am devenit voluntar Salvamont, colegii au fost extrem de intelegatori – daca aveam o salvare, puteam pleca. Prima patrulare am facut-o in 1988” isi aminteste salvamontistul. Trei ani mai tarziu era titular in echipa Salvamont Sibiu, iar din 1998 este angajat al Serviciului Salvamont Sibiu, pe care il conduce acum de aproape patru ani.

“Cred ca perioada in care am lucrat ca asistent veterniar m-a ajutat foarte mult, am obtinut o serie de cunostinte medicale importante. Iar in anul 2000 am urmat un curs medical de urgent in prespital la SMURD Targu Mures.”
Aici l-a cunoscut pe Raed Arafat: “Faptul ca am pastrat legatura ma ajuta foarte mult acum in activitate, lucram la alt nivel”, declara David, care se poate intotdeauna baza pe medicul care a infiintat SMURD-ul.  Salvamontistul face parte in continuare din echipa SMURD Sibiu. “Unul din lucrurile pe care le-as schimba la nivel inalt este introducerea obligativitatii pentru salvatorii montani de a avea calificare de paramedici. In fond, lucram dupa aceleasi protocoale ca si SMURD-ul care preia victimele accidentelor.”

O alta schimbare majora pe care ar face-o este introducerea meseriei de salvamontist in randul ocupatiilor speciale – activitatea salvatorilor montani este deocamdata reglementata print-o hotarare de guvern si nu printr-o lege.
Iar aceasta este pe alocuri absurda: “Varsta de pensionare a salvatorilor montani este precum cea a tuturor categoriilor de munca, 63 de ani, dar dupa 55 de ani salvamontistii nu mai primesc aviz pozitiv pentru lucru la inaltime de la Medicina Muncii.” In plus, activitatea uneori extrema lasa urme: “Toti colegii mei sunt in forma, dar multi se resimt, au probleme de exemplu cu genunchii si cu spatele.

Meseria asta lasa fara indoiala urme asupra organismului. Cred ca trebuie sa te opresti mai devreme decat un om care a muncit o viata la birou.” O alta dorinta este aceea de a da mai multa autoritate serviciului Salvamont. “Multi ne percep ca pe un club, nu ca pe un serviciu public, ca pe o autoritate. In plus, hotararea de guvern e de la inceputul anilor 2000, intre timp s-au schimbat destul de multe lucruri in domeniu.“

Adrian David are mare incredere in colegi, chiar daca o parte din ei sunt foarte tineri. Inainte sa preia conducerea Serviciului Salvamont Sibiu, s-a confruntat cu o situatie speciala, cand 24 de voluntari s-au retras in bloc si a ramas o echipa de doar cinci oameni. “Acum suntem 13, dar am fost si 16 oameni”, spune David. “In schimb, au fost rare situatiile in care un salvamontist nu a facut fata presiunii. Angajatii Salvamont au nevoie de atestatul dat de Asociatia Nationala a Salvatorilor Montani din Romania (ANSMR). “Trierea se face in timpul pregatirii, care este dura. Iar daca uneori la colegii mai tineri se simte lipsa de experienta, pot sa spun ca activitatea se desfasoara in cele mai bune conditii, oamenii fac fata la situatiile in care sunt pusi. Ei stiu ca nu e de ajuns sa ajungi la victima unui accident, ci trebuie sa stii sa ii reduci suferinta si sa il aduci in siguranta jos.” 

Situatiile sunt uneori exteme, nu doar conditiile meteo le creaza problem. “S-a intamplat ca unele persone care au apelat la serviciul nostru sa injure echipa Salvamont care a ajuns la ei dupa cinci ore de urcus greu. In cele mai multe cazuri echipa trebuie sa se deplaseze pe jos, dureaza urcarea, dar pot sa spun ca in momentul in care o victima a unui accident montan apeleaza la 112, noi suntem alertati, iar cea mai apropiata echipa se pune in miscare.”
Ora, vremea si temperatura nu conteaza: “Sari din pat, pleci de la o nunta sau de la un chef… Toti au obligatia de a avea pregatit rucsacul, in momentul in care s-a dat alarma l-ai luat si ai plecat spre locul de intalnire.”

“Daca exista cea mai mica speranta ca victima unui accident sa fie in viata, echipa porneste la drum, indiferent de conditii sau de gradul de periculozitate.  Facem tot posibilul ca echipa sa fie in siguranta. Am avut insa si un caz in care victima nu putea sa mai fie in viata in urma accidentului, iar conditiile meteorologice erau extreme de nefavorabile, iar atunci a trebuit sa luam impreuna cu sefii de echipa dificila decizie de a amana cateva ore plecarea salvatorilor. A fost un caz extrem, dar cunosteam cu totii prea bine zona si era prea mare riscul in care puneam doi salvamontisti doar pentru constatarea unui deces.”

Atunci a fost o reclamatie, cu multumirile stau insa mai prost salvamontistii: “Poate ca unii considera rusinoase, penibile ca situatiile in care au fost, nu stiu, dar cert este ca foarte rar se reintoarce o victima salvata de noi ca sa ne multumeasca.”

Chiar daca are incredere in echipa Salvamont,  pentru David este mai usor sa faca parte din echipa decat sa astepte vesti. “Sa nu ma inteleaga nimeni gresit, echipa Salvamont Sibiu este foarte buna, stiu ca toti baietii isi fac foarte bine treaba, dar este o responsabilitate pe care o simt fata de colegi”.  In plus, participarea la o misiune “sudeaza echipa”.
Adrian David isi aminteste cu placere de timpurile in care petrecea cateva saptamani in patrulare. “Tura dura o saptamana, cel mai mult imi placea sa patrulez in Caltun. Aveam deja tabieturi. In prima zi faceam curatenie in zona, apoi dadeam o tura sa vedem starea treseelor si a marcajelor. Iar daca vremea era buna, dadeam in fiecare seara o tura pana pe varful Negoiu. In plus stiam: daca batea cineva la usa – mai ales noaptea – si intreaba de Salvamont, nu venea sa ne salute, ci sa ne anunte de un accident.”

Accidentele erau anuntate de turisti sau prin statii de emisie-receptie. Acum, telefoanele mobile au usurat mult munca. O parte din “salvari” se fac doar  telefonic: “Ne suna turisti care s-au ratacit, ne descriu zona si stim unde se afla, astfel ca putem sa le oferim informatiile necesare. Ma bucur ca nu am avut apeluri false la 112 – e drept, au fost cateva tentative – si sper sa nici nu apara. Am avut insa cazuri in care turistii speriati au anuntat accidente grave, de la fracturi pana la muscaturi de vipera, iar dupa ce echipa a pornit la drum ne-au anuntat ca s-au inselat sau ca s-au intalnit cu un cioban care i-a ajutat. Au fost cazuri in care am alarmat SMURD-ul si am cerut elicopter, pentru ca apoi sa aflam ca au fost doar alarme exagerate.”

Nu toate salvarile se termina cu bine, “dar stii ca ai o treaba de facut si te duci sa o faci. In fond, moartea face parte din jocul vietii, nu depinde de noi. Iar cu echipa SMURD am vazut lucruri ingrozitoare”, spune David, pentru care Transfagarasanul nu este o sosea fascinanta si serpuitoare, ci un drum presarat cu amintirile unor  accidente.  Drumul spre Balea Lac il parcurge des, constructia unei cabane a Salvamontului este pe ultima suta de metri. “In Balea avem patrula permanenta, acum avem si un loc al nostru. Conducerea Consiliului Judetean Sibiu a fost foarte receptiva la nevoile noastre, suntem unul din cel mai bine echipat Serviciu Salvamont din tara.”

Valabil pentru toti salvamontistii din tara este insa dragostea pentru meseria aceasta. Adrian David: “Cred ca meseria te alege pe tine, si nu invers. Daca nu o iubesti, nu ai cum sa rezisti. Un salvator montan trebuie nu doar sa aiba cunostinte de munte, e nevoie de multa daruire, dar si la fel de multa disciplina, combinata cu respect pentru munte.“

Tags:



13 comentarii

  1. M-a frapat ca putini oamenii salvati stiu sa multumeasca.

    Intr-adevar avem o problema noi, romanii.

    DOMNILOR SALVAMONTISTI, va admir si sper ca intr-o viata ulterioara voi incerca meseria voastra.
    Acum este prea tarziu. Poate baietii mei?

  2. BRAVO VOUA SI TUTUROR CELOR CARE AVETI ACEASTA MESERIE,DAR SI FAMILILOR VOASTRE CARE VA SUSTIN.
    PS
    Se poate verifica un pic si Strunga Ciobanului este plin de spartura de piatra.

  3. Lumea dumneavoastra a alpinistilor a pierdut din pacate un membru foarte cunoscut. Este vorba de Catalin Morariu , din iasi, disparut impreuna cu prietena (aceasta a fost gasita decedata) in data de 8 august curent. De Catalin nu stie nimeni nimic si o famile disperata se zbate sa gaseasca o urma de a lui in Muntii Himalaya, zona Laksdah.Va rugam sa faceti uz de cunostinetele dumneavoastra din India sau de oriunde pentru a putea reda familiei ceva din Catalin Morariu.
    Mult succes in activitatea dumneavoastra!

  4. Felicitari Adi, aveti o activitate fantistica, plina de curaj si daruire pentru semeni, fapt pentru care meritati recunostiinta noastra a tuturora.
    Iti doresc mult succes in activitatea de salvamontist.

  5. Matusa Saftica on

    Imi aduc aminte cand a murit tipul pe manaciobanilor cu carnet de salvamontisti. Acum un an cred a existat cazul tanarului care a cazut intr-o cascada cu apa rece si a stat acolo ceva timp, intre timp au venit salvamontistii dar isi uitasera creierele in cabane, asa ca lobotimizatii au aruncat tanarului congelat o franghie sa se agate, de parca, cand cazi pe o vagauna de munte cu apa rece ca ghiata, jos ai o saltea pufoasa sa nu-ti lovesti degetele ca sa nu mai coboare bietii privitori-montisti dupa tine. Cum peretele este usor inclinat in anumite puncte sfoara se freaca de roca, o placere sa treci cu mainile pe acolo, imi aduc aminte ca baietii trageau “hei -rup” pt. ca cineva i-a filmat, asa ca baiatul a mai cazut inca odata pe salteaua pufoasa. Cine v-a zis ca doar cei de la drumuri fac munca de mantuiala, v-a mintit, oare daca un om bun face fapte bune 80 de ani nu va ajunge in rai, pt. ca preotul greseste slujba?

  6. liviu cindulet on

    Am lucrat mai mult de 34 de ani in Balea ca Meteorolog si am cunoscut pe toti membrii salvamont de atunci pana in zilele noastre le stiu si conditile in care isi desfasurau sctivitetea in trecut .Acesti baieti minunati au nevoie de respect pentru munca lor .M-as bucura ca intro zi sa se refaca grupul anterior Sa nu mai fie orgoli . De aici din CIRTISOARA acum pensionar,, va doresc multa putere de munca sanatate,turor care ma cunosc nu o sa va dau nici odata uitarii prea multi ani am fost inpreuna acolo sus in munte

  7. Un stil de viata fascinant, privit de afara ca lipsit de multe privilegii, baietii acestia meritand macar respectul nostru. Multumim ca ne faceti turele mai relaxante psihic, stiind ca ne bazam pe ajutorul vostru neconditionat si ca iubiti in continuare meseria aceasta, chiar daca unii uita ca existati.
    Sa ne intalnim sanatosi doar ptr a ne saluta 🙂

  8. De curand am fost la Balea Cascada si la Balea Lac. Foarte frumoasa zona. A fost prima oara cand am vazut Transfagarasanul. Am facut Varful Moldoveanu si apoi am ajuns in Plaiul Foii. Ca si turist care face anumite trasee simti un confort psihic gandindu-te ca cineva te poate ajuta in caz de nevoie. Oricum in primul si in primul rand trebuie sa ai echipament adecvat, si apoi sa respecti muntele, si el te va respecta pe tine.

    Multumim salvamontisti fiindca existati !

Leave A Reply