Ioan Es. Pop e un poet care, cum se spune, nu mai are nevoie de nici o prezentare; cititorii de poezie sînt familiarizați cu gravitatea sa și eleganța frazării. Dintr-o antologie a poeziilor de dragoste românești n-ar putea să lipsească textul pre-rafaelit de mai jos.
pentru că ochii tăi sunt mari şi nu privesc în lumea asta
pentu asta te-am iubit atât de mult.
pentru că de la fereastra lor nu s-a uitat
nimeni niciodată-n lumea asta.
tu să fi fost numai un văl de ierburi plutitoare
şi eu să nu fi fost decât apa care te duce
şi te leagănă când luneci ca să nu te mai trezeşti
eu să fi fost doar apa ce te duce
şi când vine toamna şi închide
uşa veştedă a gurii tale,
eu să te trag sub mal, să nu mai luneci,
când vine toamna, peste alte ape.
să fiu eu singura lacrimă cu care te mai plânge cineva.
dar o lacrimă mare, care să ducă odată cu sine
şi ochii celui ce te plângea
Un comentariu
vai ce frumoasa e. n am stiut o