Pe la ghisee

15

Am fost sa platesc impozitul (aplauze furtunoase dinspre Primarie, mersi, mersi, lasati…!). Actiunea s-a dovedit mult mai putin aventuroasa decat ma asteptam. Intr-o goana, ajung cu 2 minute inainte de inchidere si, spre surprinderea mea, ghiseul era inca deschis. Ba mai mult, doamna din spatele sticlei scunde zambea, arata relaxata, vorbea calm, cald si politicos, fara stresul de a scapa de mine cat mai repede, ca sa poata trânti zavorul. Nimic spectaculos in tot demersul meu, i-am dat banii, mi-a dat hartia, ne-am multumit reciproc si gata.

de Adrian Demian-Groza (Ziua de Cluj)

Am fost sa platesc ceva bani la banca, ocazie cu care imi doream sa-mi mai lamuresc unele lucruri dintre cele pe care bancherii le ambaleaza atent in cuvinte potrivite, luate dintr-o limba de lemn de noua generatie. E un demers sisific, explicatiile vin ambalate in acelaşi fel, iar traducerea in romană e un deziderat ce pare prea inalt. In rest, casieria e tot un ghiseu, mai scund decat la Primărie, izolat de restul incaperii de o banda de „confidentialitate”, pusa acolo doar pentru fraierii care stiu sa citeasca, nu pentru cei obisnuiti cu statul la cozi din alte vremuri. Figurile functionarilor bancari sunt vizibil mai acre si mai obosite decat ale omologilor din administratia locala, cearcanele mai vizibile, dar taioarele domnisoarelor arata mai fotogenic, iar parfumul de la incheieturi pare mai scump.

Am fost sa platesc gazul. Incaperea vizata era deja plina cand am ajuns, iar ghiseul era de nepatruns cu privirea. Oamenii isi pierdusera individualitatea si se prefacusera intr-un ciorchine amorf, din spatele caruia doamna corpolenta parea sa se miste au ralenti. De dupa ochelarii dizgraţiosi cu rame groase, privirea musca din abonatii retelei de gaze, care se intelegeau cu greu intre ei care urmează la rand. Linia de confidentialitate se intrezarea ca o naluca, sub forma unei scrijelituri vechi pe mozaicul salii. Aerul e deja vascos, desi pana la inchiderea casieriei mai sunt cateva ore bune.

Sunt confuz. Caut capatul cozii cum as fi cautat, cu zeci de ani in urma, plasa intercalata de ai mei cu o seara inainte intre alte plase, la coada la lapte – o modesta madlena mucegaita a copilariei. Nici urma de un capat, coada nu exista, e un ciorchine, dupa cum va spuneam. Il prind de un fir firav, hotarat sa ma tin tare. Dupa vreo jumatate de ora, cand ma pregateam sa sper ca am ajuns la rand, sunt nevoit sa ma razgandesc brusc: privirile carunte din jurul meu ma lichefiază de parca m-ar trimite inapoi, fiecare isi imagineaza, probabil, diverse destinatii. „Tineretul din ziua de azi…!”, le aud gandurile. Cedez o data, mai cedez inca o data, dupa care sunt luat de fraier in continuare, pana cand, intr-un gest de fronda, ma integrez mai puternic în ciorchine, cat mai aproape de doamna corpolenta cu ochelari si mai dizgraţiosi vazuti de aproape. Murmurele se intetesc, o voce tremuranda din spate considera doct ca in ziua de azi oamenii nu mai stiu nici cum sa stea la coada, ca nu mai stau cuminti, ca pe vremuri.

Culmea, omul are dreptate. Dar cine naiba sunt eu, un mucos, ca sa dau lectii despre statul la coada unor onorabili domni si doamne pensionari, specialisti de renume in astfel de exercitii, cu experienta venerabila de zeci de ani in domeniu? Cum ca la coada s-ar sta pe un singur rand, nu in haita, sau cum cei care stau la coada isi merită si isi datoreaza unii altora respectul, pentru ca au, cu totii, un dusman comun si lenes dincolo de tejghea…?

Geomorfologia, etica, estetica, sociologia si antropologia cozii n-or mai fi ele domenii de studiu de mare actualitate, precum erau pe timpul cand obiectul veneratiei de dincolo de tejghea era fasia de zgarci ce se dadea cu kilul de merlucius imputit chiar dinainte de a fi aruncat in frigider. Decuplat de la curent, desigur. Insa bunul simt nu tine nici de epoca istorica, nici de angajatorul celui din spatele ghiseului, dupa cum nu are legatura nici cu varsta nefericitilor insirati la coada. E un parametru complet individual, desi conceptul cuprinde comportamente invatate social, intr-un mediu eterogen, sub acest aspect. In rest, fiecare dupa cum l-a dus mintea si obrazul.

Una peste alta, imi reprim pornirea de a-i spune „felicitari” doamnei din primul tablou, banala functionara a Primariei. Cu bunul simt toti suntem datori. Iar cei care nu-si fac aceasta minima datorie, ne merita tot dispretul, cu toata diferenta de varsta.

Publicat in Ziua de Cluj, 11 mar 2010

Foto: Reuters

Tags:



15 comentarii

  1. poate dna de la primarie era asa pentru ca nu prea e coada la impozite? teoretic le platesti mai rar decat gazul.
    mie imi iau banii direct din cont pentru gaz.

  2. la gaz nu sunt cozi precum ciorchinele de struguri ci ca o spirala de-a lui bivolaru cand sunt doua case deschise si se intreaba cei cu parul carunt (ca sa nu le zic altfel) de ce este asa si de ce nu sunt si tineri la coada. hellooo… facturile se platesc si la banca acolo sunt tinerii. ar trebui sa lase deoparte comunismul si obisnuinta si sa se mai uite si in stanga si in dreapta la cei tineri…

  3. Serios … e MULT mai simplu sa iti platesti toate facturile pe net, sau cu cardul la ATM, AST sau alte astfel de aparate. Eu una nu am mai stat la o coada pentru a plati ceva de foarte multa vreme, si imi convine lucrul asta.

  4. cum era bancul acela: ” E departe Clujul bade?” – “No’ de-amu e departe… ”
    cam asa si cu ghiseele din Cluj; in Bucuresti inca mai primim priviri acre si cuvinte rastite

    • si in cluj inca pe-atata on

      desi e un oras mai mic. ia incercati sa depuneti vreo cerere sau reclamatie la primaria din cluj. intr-adevar, doamnele de la impozite sunt foarte amabile, in schimb la birourile pentru reclamatii sau cereri (eternele camere 1, 2, 3… 100) exista si “domni” de o mitocanie rara. sau oribilele madame de la eon gaz cluj, unde dialogurile ajung sa fie atat de absurde incat ai impresia ca vorbesti cu o insecta de hartie, iar nu cu o persoana umana. sau vanzatoarele, sau… va las sa descoperiti singuri 😀 stand in cluj, ai impresia ca toti badaranii s-au mutat aici. dar cu siguranta este vorba numai despre revolta noastra fireasca in fata badaraniei, si proportional probabil ca nu sunt mai multi nepoliticosi in cluj decat in bucuresti. asa ca bon courage!
      si o remarca: am observat in ultimii ani functionari mai amabili in administratia publica, mi se pare de bun augur si putem, probabil, spera la mai bine.

  5. Dupa coada la vaccin, orice alta coada pare derizorie… Ore intregi in frig si zloata, oare pentru ca era gratis? Asa-i romanul, nu poate fara coada

  6. eu cred ca ar trebui sa iti schimbi banca. ceea ce pot sa iti spun insa din mai multe studii de piata este ca romanii nu considera modul in care sunt tratati la serviciul clienti sau la ghisee un factor hotarator in alegerea furnizorilor. de aceea multi isi permit sa pastreze aceste servicii la o calitate foarte scazuta, pentru ca oricum nu prea conteaza in alegerea clientilor.

  7. Am ridicat un certificat de nastere de la Primaria sect 1,
    m-a trimis la 20 min cu masina sa platesc 1 leu ( la o coada de 40 de
    persoane ), o cucoana la coada
    spunea ca si ei i-a cerut acelasi lucru cu o zi inainte, dar ca unui
    tip din fata ei i s-a spus sa vina a doua zi cu leul acolo,
    sper sa se introduca posibilitatea de a “plati” cu un timbru
    fiscal sau pe net si ca o parte din functionarele acre si
    obraznice care asteapta “ceva” pt orice gest o sa fie virate de acolo.

    Salut ,

  8. Ce produce lumea cand se plictiseste sau este in urma….articole de acest gen! In afara faptului ca nu am inteles ce ai vrut sa transmiti cu acest reportaj, trebuie sa-ti spun ca produsele bancare au evoluat mult in ultimii 10 ani. Personalul din banci pare mai obosit, cu cearcane pt ca in ciuda crizei, exista un target greu de realizat si multe alte probleme. Poate persoana respectiva are o problema personala si nu a zambit in fata unuia care plateste o factura. Crezi ca daca “achiti o factura de gaze” aduci vreun profit bancii respective?
    Incearca sa lucrezi o singura saptamana intr-o banca (daca te accepta) si pe urma sa emani asemenea aberatii.

  9. Domnule Dan, articolul se refera la COADA care nici n-ar trebui sa fie! Si e scris cu haz… Cam blind insa, deoarece banca ar trebui sa ne deconteze timpul pierdut datorita propriei proaste organizari.

    “Produsele bancare” n-au evoluat suficient in 10 (zece!!!) ani daca e inca atita loc de mai-bine!
    Functionarii de la banca (“cu probleme personale” – cine nu are?!) sa lase locul altora care pot fi amabili si cu zimbetul pe buze, asa cum le cere slujba!
    Pentru ca, banca profita daca tu “achiti o factura”… rularea banilor sta la baza acestei institutii… iar cei cu vechea meteahna de a crede ca lucreaza pentru altcineva n-au ce cauta sa lucreze acolo.

  10. Nu ma surprinde ca un roman a simtit nevoia sa scrie despre faptul ca un functionar public s-a purtat decent cu el.

    E un eveniment ce merita a fi consemnat.

    Trist, foarte trist, dar adevarat.Faptul ca a fost nevoie de un articol pentru asta nu poate decat sa ne spuna ca lucruri banale, decente insa, sunt atat de rare, incat nasc in noi dorinta de a le trece pe hartie.

  11. radu vioreanu on

    de fapt omul pe net le plateste da’ asta a fost asa la caterinca, nu mai avea bani pe card si s-a pomenit stand la coada cu toti retardatii, lucru care i-a starnit anumite nostalgii cand s-a pomenit ca are ceva de platit si nu mai e cineva care sa-i aprecieze “efortu”. nici “cozile” nu mai sunt ce-au fost. penibil.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger