Pe Defileul Dunării: Stânca Babacai, Castelul Golubac, Cetatea Trikule şi Cetatea Drencova

0

În jumătatea de vest a Defileului Dunării, după Dubova, obiectivele turistice ţin mai mult de prezenţa ruinelor unor cetăţi sau de apariţii ciudate din apele Dunării. Între acestea, care se pot vedea din drumul naţional (DN 57) care şerpuieşte pe malul stâng al Dunării, se disting Stânca Babacai, ruinele cetăţii Trikule, cele ale cetăţii Drencova sau Dranko şi Castelul Golubac de pe malul sârbesc.

 

 

Plecat de Acasă

 

Stânca Baba Caia (Babacai, Baba Gaia sau Baba Geea) este o apariţie ciudată, relativ aproape de malul românesc, cu o înălţime de 7 metri, la nivelul normal al Dunării în defileu şi care este singura apariţie de acest gen de pe toţi cei 140 de kilometri dintre Baziaş şi Gura Văii-Porţile de Fier. Ea reprezintă un martor de eroziune, calcaros, de vârstă cretacică, rămas din vechea albie plină de gherdapuri, după cum le spunea Al. Vlahuţă, în fapt zone strâmte prin care apa curgea vijelios. Prezenţa ei a generat tot felul de legende locale, ba chiar unora le-a aprins aşa de tare imaginaţia, încât au inclus-o în categoria aşa numitelor simulacre ale civilizaţiei pelasgilor, asociind numele de Baba Geea – Mama Pământ, cu Dochia lui Zamolxe de pe Ceahlău.

 

 

Legenda cea mai întâlnită este aceea a unei iubiri imposibile dintre o turcoaică care trăia în Cetatea Golubac şi un tânăr chipeş, comandant român, care conducea una din cetaţile de pe malul romănesc, Sf. Ladislau sau Cula, care o răpeşte pe aceasta când paza era mai slabă. Beiul cetăţii Golubac cucereşte cetatea Cula, omoară soldaţii, iar pe cei doi îi leagă de stânca Babacaia să moară în chinuri de foame şi de sete. O găsiţi – sau mai bine zis o vedeţi – în apropiere de  Moldova Veche, după o cută a drumului care vă răsare în faţă, aşa că nu o puteţi rata. Despre cetatea Golubac un foarte bun articol găsiţi pe blogul Traveling Hawk.

 

 

Cetatea Trikule (Tri Kule, Trikule, Tri Cule, Trei Cule) înseamnă, de fapt, trei turnuri şi repezintă ruinele unei cetăţi ridicate în secolul al XIV-lea de către Banul Petru Petrovici, împotriva semilunei otomane care ameninţa din ce în ce mai mult această parte a Balcanilor istorici. Iniţial, două turnuri erau pe un nivel superior de stâncă la o oarecare distanţă de Dunăre, iar cel de-al treilea era pe mal. Cele trei turnuri erau aşezate sub forma unui triungi ipotetic, din care astăzi se mai păstreaza turnul nr. 1 şi 2, primul cu o înălţime de 10 metri, iar al doilea de 11 metri. Ruinele sunt accesibile din Şviniţa, 4 kilometri aval de această localitate, sunt pe un fel de pinten al malului, aşa că nu pot fi ratate. Atenţie la drum, căci porţiunile cu asfalt curat alternează cu porţiuni cu pietriş sau decopertate care aşteaptă asfaltul, ce nu mai vine de vreo trei ani!!!

 

 

Cetatea Drencova sau Dranko este şi ea o apariţie ciudată, în apropiere de şenalul navigabil, unde câteva ruine ies din apă, pe o lungime de max. 12-13 metri. N-am ştiut ce sunt până n-am ajuns acasă şi m-am documentat. Se pare că se păstrează doar zidurile vechii biserici din incinta cetăţii. A fost construită în secolul al XV-lea, de către cavalerii germani, iar apoi a aparţinut familiei Hunedoreştilor. A fost incendiată şi distrusă în mai multe rânduri de oştile turceşti, deşi era puternic fortificată, cu ziduri groase şi înalte de 15 metri. Ruinele sunt vizibile de pe drumul naţional 57, în apropierea localităţii Berzasca – Drencova fiind un sat, inundat acum de apele fluviului, care a aparţinut acestei comune. În câţiva ani acestea vor fi amintire, pentru că eroziunea fluviului subminează baza aflată în apă, aşa că puţini se vor mai bucura să le vadă.

 

Sursa şi foto: Plecat de acasă


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger