Pavlov inversat

0

Studiul prin care laureatul premiului Nobel Ivan Pavlov a descoperit condiționarea clasică este unul dintre cele mai celebre din cultura populară, însuși termenul “pavlovian” făcând parte din vocabularul cotidian. Practic, Pavlov a descoperit că, dacă înainte de a-și hrăni câinele sună dintr-un clopoțel (stimulul condiționat), de fiecare dată când va suna din acel clopoțel patrupedul va saliva, indiferent dacă stăpânul îi aduce sau nu mâncare. Acest răspuns condiționat este o reacție dobândită în urma expunerii la un stimul (inițial) neutru. Sunt multe exemple de reflexe necondiționate înnăscute în viața de zi cu zi (tusea, înghițitul, reflexul de retragere etc.), precum și dobândite (reflexul de a ne uita la telefon atunci când simțim o vibrație).

Neuromarketing

de Ioana Calen (Buyer Brain)

 

Într-un studiu publicat la începutul acestui an, condus de profesorul John T. Asernault de la Universitatea de Medicină din Leuven, Belgia, și Wim Vanduffel (Harvard Medicine School) în colaborare cu o echipă internațională de cercetători în domeniu, au realizat pentru prima oară un studiu care demonstrează consecința reflexelor necondiționate dobândite puse în evidență de activitatea lui Pavlov.

În cadrul studiului, o serie de maimuțe rhesus (înrudite cu macacul) au fost expuse la un stimul vizual în timp ce primeau o recompensă dulce, în fiecare zi. După o perioadă, timp în care maimuțele au învățat să asocieze stimulul vizual cu apariția recompensei, maimuțelor li s-a oferit recompensa fără a mai fi expuse la stimului vizual. “Gândiți-vă la studiul lui Pavlov, care oferă câinelui mâncare după ce sună dintr-un clopoțel. Clopoțelul este stimulul iar mâncarea este recompensa. Câinele învață să asocieze mâncarea cu sunetul clopoțelului și la auzul lui începe să saliveze. Practic, a înlăturat recompensa și a păstrat stimulul. În experimentul pe care l-am desfășurat noi, am înlăturat stimulul și am păstrat recompensa, iar rezultatul este la fel de surprinzător”, explică profesorul T. Asernault.

Monitorizarea activității cerebrale a maimuțelor pe tot parcursul studiului prin RMN a permis cercetătorilor să observe că recompensa, chiar neînsoțită de stimulul vizual, altera activitatea cerebrală a maimuței în cortexul vizual. Acest fapt demonstrează că percepțiile noastre vizuale nu sunt influențate doar de retină, ci și de alți factori. “Atenția selectivă este un astfel de factor. Cu cât acorzi mai multă atenție unui stimul, cu atât mai bună este percepția vizuală a acelui stimul, și cu atât mai bine va fi procesat stimulul în cortexul vizual. Un alt factor este reprezentat de valoarea recompensei: când un semnal vizual este asociat cu o recompensă, afectează felul în care creierul procesează semnalul vizual. În acest studiu, am vrut să cercetăm felul în care recompensa influențează activitatea în cortexul vizual”, scrie profesorul Wim Vanduffel în studiul publicat în revista Neuron.


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger