Patrimoniul Roșiei Montane – din nou în atenția Comisiei Parlamentare pentru UNESCO, a instanțelor, dar și a forurilor internaționale specializate în protecția patrimoniului

0

“Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO se angajează să susţină includerea sitului Roşia Montană pe lista tentativă prin toate mijloacele aflate la dispoziţia sa”, se arăta, în 2010, într-un comunicat de presă al Comisiei Comune pentru relația cu UNESCO. Tot la acel timp, demersurile Comisiei de a determina Ministrul Culturii să înceapa, formal, procedura de înscriere a Roșiei Montane în Lista tentativă UNESCO păreau a da roade. Într-o scrisoare oficială către Comisie, Domnul Kelemen Hunor, ministru al culturii la acel moment, asigura Comisia că “analizează cu toată seriozitatea dosarul pentru găsirea soluției optime de includere în lista tentativă pentru UNESCO”.

 

 

Sursa: Rosiamontana.org

 

De altfel, Ministerul chiar anunța în mod oficial, în februarie 2011, prin vocea consilierei personale a ministrului – doamna Csilla Hegeduș, că instituția a demarat deja procedura de înscriere a Roșiei Montane în Lista Patrimoniului Mondial.

În realitate, ministrul Kelemen Hunor este răspunzător de blocajul acestei proceduri de recunoaștere și valorificare a patrimoniului sitului istoric al Roșiei Montane. Pe de o parte, Rosia Montana nu a fost înscrisă în Lista Tentativă UNESCO, în ciuda faptului ca ministerul a primit întreaga documentatie tehnică și știintifica pentru fundamentarea înscrierii. Pe de altă parte, ministrul a girat și promovat o nouă descărcare de sarcină arheologică a masivului Cârnic de la Roșia Montană, în ciuda faptului că precedenta descărcare era anulată irevocabil de Înalta Curte de Casație și Justiție.

O asemenea schimbare de poziție nu putea fi lăsată nejustificată pentru opinia publică și cum ar putea face asta un discurs politicianist altfel decât vehiculând promisiuni de milioane de euro din partea companiei miniere destinate protejării patrimoniului României. Kelemen Hunor vorbește astfel pentru prima oară despre un protocol între Institutul Național al Patrimoniului și compania minieră care “oferă”, în schimbul unor servicii pe care ministerul le-ar presta pentru companie, milioane de euro destinate restaurării patrimoniului țării.

Nici azi Ministerul Culturii nu a făcut public acest document, chiar dacă instanțele de judecată îl obligă. Ministerul refuză să vorbească despre prevederile acestui protocol, despre ce servicii se obligă să ofere “investitorului” în schimbul acestor sume și în ce condiții.

Alburnus Maior solicită Comisiei pentru UNESCO anchetă parlamentară la nivelul Ministerului Culturii.

Blocajul procedurii de înscriere a Roșiei Montane în lista tentativă UNESCO a fost continuat de toți ministrii care i-au urmat domnului Kelemen Hunor la conducerea ministerului, în ciuda demersurilor constante ale asociațiilor și instituțiilor specializate și interesate de soarta patrimoniului de la Roșia Montană.

Actualul ministru al culturii, domnul Daniel Barbu, prin discursul său recent și prin deciziile pe care nu se sfiește să le ia în favoarea companiei miniere, se înscrie în lungul șir al miniștrilor culturii care ignoră opiniile avizate ale specialiștilor și legea. Ministerul Culturii, abordat în repetate rânduri pe cale oficială de cele mai înalte foruri specializate în protejarea patrimoniului cultural din țară și internaționale, preferă să joace așa cum interesele economice ale unui operator minier privat îi dictează și nu în beneficiul culturii și valorilor românești.

În acest sens, Asociatia Alburnus Maior a înaintat o nouă scrisoare Comisiei parlamentare pentru UNESCO, prin care cere anchetarea tuturor celor care se fac răspunzători de împiedicarea în toți acești ani a demersurilor asumate pentru patrimoniul Roșiei Montane.

Scrisoarea mai arată cum în toată această perioadă opinia publică a fost intoxicată cu informații false oferite de autorități cu privire la procedura legală de includere a unui sit în lista tentativă. Din rea voință sau incompetență, miniștri, secretari de stat, consilieri, rând pe rând, ignorând prevederile Convenției Patrimoniului Mondial, dar și pe cele ale legilor românești, au avansat ideea că nu este răspunderea ministerului să ia o decizie.

Printr-o adresă oficială trimisă Asociației Alburnus Maior, Comisia se angajează să ofere urgent o soluție.

Mai multe plângeri împotriva Ministerului Culturii au fost înaintate instanței.

De la inceputul acestui an, mai multe organizații au adresat Ministerului Culturii o serie de cereri de acces la deciziile, actele, avizele precum și toate celelalte documente publice deținute de minister în privința patrimoniului Roșiei Montane. Ministerul refuză sistematic să ofere răspuns acestor cereri, ceea ce a determinat organizațiile să se adreseze instanțelor competente pentru obligarea ministrului la furnizarea informațiilor solicitate.

Un nou semnal internațional pentru salvarea patrimoniului Roșiei Montane.

Este încurajator însă faptul că, în timp ce în România autoritățile se întrec în a distruge, forurile internaționale nu contenesc în a lua din nou poziție pentru salvarea patrimoniului istoric de la Roșia Montană. În luna aprilie a acestui an, organizația Europa Nostra a inclus Roșia Montană pe lista preliminară a celor 14 situri nominalizate pentru a face parte din programul The 7 Most Endangered, un program care își va desemna câștigătorii pe data de 16 iunie la Atena.

Această nominalizare, precum și o potențială și mult sperată includere a Roșiei Montane în acest program, sunt dovezi clare că situl se află în continuare sub lupa specialiștilor din lumea întreagă. Mai mult, includerea în acest program ar asigura promovare și susținere, atât financiară cât și de specialitate, pentru renașterea și revitalizarea sitului istoric.

Așteptăm decizia juriului în speranța că veștile bune vor cataliza un proces pe care societatea civilă și academică îl susțin și promovează: salvarea Roșiei Montane prin recunoaștere și valorificarea patrimoniului cultural!


Leave A Reply