Concursul „Aborele anului”. Parul tatarilor din Ciohorani

Competitia “Arborele Anului in Romania” si-a desemnat cei 12 finalisti. Acestia pot fi votati pana la sfarsitul lui octombrie si includ patru stejari, trei tei si cate un platan, un brad, un fag, un par si un nuc din 10 judete ale tarii. Astazi va prezentam un par vechi de sase secole din judetul Iasi, aflat la 4km distanta de Hanul Ancutei, care este probabil sa fi servit drept post de observatie in timpul incursiunilor tatarasti.

Starea fitosanitara actuala a arborelui (pomului fructifer) este precara, din cauza ciupercilor parazite xylofage, care in decursul timpului au creat o scorbura inalta de 6m (la 2m are un diametru de 50cm). In anul 2008, drumul comunal a fost asfaltat si astfel parul a scapat de poluarea cu praf, dar i s-a diminuat intr-o anumita masura aprovizionarea cu apa a radacinilor si aerisirea partiala a acestora.

Fiind nascut in aceasta localitate, in copilarie am mancat pere din acest batran pom fructifer: perele au forma clasica (piriforma), lungimea de aproximativ 5cm, culoarea rosie pe partea insorita si sunt dulci si aromate. Impresionanta este rezistenta biologica a plantei: crescuta intr-un loc batatorit timp de 600 de ani, batuta cu pietre si ciomege anual in luna august, cand se coc perele, a rezistat „eroic” in fata tratamentului barbar, a bolilor si a daunatorilor.

Acest veritabil si impresionant monument al naturii – cel mai batran pom fructifer din judetul Iasi – reprezinta o dovada incontestabila a vechimii preocuparilor zonale pentru pomicultura. Fiind preocupat de cel de-al doilea nume popular – „Parul tatarilor” –, care de fapt a fost prima denumire locala, dar care odata cu trecerea timpului isi tot pierde uzualitatea – am ajuns la o anumita concluzie. Pozitia strategica a pomului era la vremea respectiva foarte importanta.

Pana in anii celui al doilea Razboi Mondial, „Parul lui Sticea” era pozitionat chiar la marginea vestica a localitatii, cu o vedere foarte clara si libera asupra Vaii Moldovei, cale parcursa de hoardele tatare, in repetatele lor incursiuni prin Moldova. Din turla bisericii amplasata in centrul satului, vizibilitatea era mult mai limitata. De altfel, si scriitorul Mihail Sadoveanu, cu legaturi de rudenie in acest vechi sat, scrie despre vizibilitatea larga a Vaii Moldovei, privita din Ciohorani in „Pagini literare” (31 octombrie 1900), in „Locuri scumpe” sau „Locuri sfinte”, cum este trecuta in sumar.

In „Anii de ucenicie” gasim un alt episod „La Ciohareni”, iar in ultimul sau roman, „Nicoara Potcoava” (1952), Mihail Sadoveanu descrie retragerea ostenilor lui Nicoara prin padurea Cioharanilor, pana la apa Moldovei, cu aceeasi remarca asupra vizibilitatii. Asadar, putea servi „Parul lui Sticea” drept post de observatie in timpul incursiunilor tatarasti???

Am luat urmatorul exemplu: in anul 1717 (cand parul avea aproximativ 307 ani si circa 10-11m inaltime), tatarii, traversand Valea Moldovei si Pasul Tihuta, au ajuns in Maramures, aproape de Baia Mare, unde au fost infranti de taranii din Sisesti si Cavnic. Aici, in 1852, a fost ridicat un obelisc de 7,2m inaltime, cu inscriptia in latina: „In anul 1717, pana aici au ajuns tatarii ”. Deci este posibil ca acest venerabil pom fructifer sa fi servit ca post de observatie, de unde i-a ramas si numele.

Aici puteti vota finalistii.

Text scris de un membru al Asociatiei Dendro-ornamentale Anastasie Fatu, Iasi

Cititi si:

5.000.000.000.000$: costul disparitiei anuale de paduri

Copacul regelui din Pecica care a scapat de securea comunistilor

Platanul cu amintiri

Nucul din Slatioara

Teiul lui Eminescu, unul dintre favoritii in cursa pentru arborele anului, isi spune povestea