FOTO Parcul Natural Mazurski – Polonia

0

Parcul Natural Mazurski (Masurian Landscape Park) este o arie protejată situată în partea nordică a Poloniei, în “zona marilor lacuri”. Primăvara, pe la sfârşit de martie, spectaculoasă este migraţia cocorilor, care fac popas în aceste zone cu habitate atractive pentru ele; stoluri mai mici sau mai mari se îndreaptă către nord, dar poţi vedea zeci şi sute de exemplare pe lângă lacuri, prin terenuri cultivate, prin păşuni şi fâneţe, la margini de pădure, uneori şi lângă şosele. Trâmbiţatul lor melancolic, mişcările gracile în timp ce “dansează” ridicându-se câte puţin în aer… reprezintă o atracţie specială pentru cei atraşi de splendorile naturii.

 

 

de Peter Lengyel

 

 

Botanistul din Krakovia, Wladyslaw Szafer, implicat în mişcarea internaţională de protecţie a naturii, a propus în anii 1960 înfiinţarea unui Parc Naţional în această zonă, dar interesele reprezentate de exploatatorii direcţi ai naturii… silvicultori, vânători şi dezvoltatori ai turismului-de-masă au blocat această iniţiativă… până azi… ca şi în alte locuri cu biodiversitate ridicată şi elemente naturale spectaculoase lăsate să se degradeze sub exploatere şi făcute să dispară. Dificilă a fost până şi înfiinţarea unei forme mai firave de protecţie a valorilor naturale: în 1977 a luat naştere Parcul Natural Mazurski (categoria V IUCN), care acoperă o suprafaţă de 53.655 hectare, din care 29.000 ha sunt păduri şi 18.000 ha sunt lacuri, turbării şi râuri; există şi coline şi câmpii nisipoase cu vegetaţie termofilă şi dealuri de morene. Parcul este înconjurat de o zonă tampon de 18.608 ha, fiind astfel una dintre cele mai mari parcuri naturale ale Poloniei.

 

 

 

Parcul este situat la altitudinea de 116-206 m şi are precipitaţii medii anuale de 600 mm. Peisajul zonei a fost modelat de etapa würmiană a glaciaţiunii cuaternare, existând morene (aglomerări de bolovani, pietriş, nisip, argile) şi blocuri eratice de pietre masive cărate de calota de gheaţă şi depuse în momentul topirii; cel mai mare bloc eratic din Parc este un bolovan de granit roz, având circumferinţa de 1.215 cm şi înălţime de 2 m.

 

 

Aici se află cel mai extins lac din Polonia, numit Sniardwy, care are suprafaţa luciului de apă de 11.416 hectare; cea mai adâncă apă din parc este lacul Mokre, având 51 m adâncime (şi 841 ha). Există aici 7 lacuri cu suprafeţe între 100 şi 1.000 ha şi zeci de lacuri de dimensiuni mai mici, în totalitate fiind peste 90 de lacuri mai mari de 1 ha şi nenumărate lacuri înmlăştinite, cu turbării, situate preponderent în păduri. Macrofitele acvatice sunt bine reprezentate în lacuri; acestea prezintă vegetaţie de tip Chara, care se dezvoltă la adâncimi de 1-7 m (Chara tomentosa, Ch. fragilis, Ch. rudis, Ch. aspera) şi necesită ape de calitate foarte bună; printre aceste lacuri unele sunt situri de referinţă în reţeaua europeană de intercalibrare (European Intercalibration Network) făcând parte din eforturile de implementare a Directivei Cadru Ape a UE; starea ecologică a acestor ape a fost analizată pe baza macrofitelor acvatice şi există şi ape unde vegetaţia de Chara a fost înlocuită cu cosor (Ceratophyllum demersum) şi brădiş (Myriophyllum spicatum), specii care au cerinţe ecologice mult mai modeste în privinţa calităţii apei (Hanna Ciecierska, 2004).

 

 

În cadrul Parcului Natural Mazurski există 11 rezervaţii naturale. Rezervaţia Krutynia are 969 ha şi protejează tinoave şi alte mlaştini ca şi un sector al râului Krutynia, păduri şamd; trăiesc aici bulbuci de munte (Trollius europaeus), crini de pădure (Lilium martagon), etc. Lacul Luknajno de 692 ha suprafaţă a luciului de apă, adâncime medie de 0,6 m şi adâncime maximă de doar 3 m, are o avifaună spectaculoasă: aria a fost declarată rezervaţie naturală în 1947, apoi este desemnată Rezervaţie a Biosferei sub egida UNESCO (1977 sub numele Luk(n)ajno Lake Biosphere Reserve, pe 1.410 ha din care 700 ha zonă tampon ataşată din 1999), sit Ramsar (1978), precum şi Arie de Importanţă Avifaunistică şi sit Natura 2000; este ciudat ca un teritoriu care are astfel 5 desemnări concomitente privind conservarea biodiversităţii… totuşi să fie agresat prin pescuit industrial. Lacul eutrof este înconjurat de mlaştini şi păşuni umede, cu vegetaţie de pipirig (Scirpus sp.), tufe de salcie (Salix sp.) şi arin (Alnus sp.), arii acoperite de papură (Typha sp.) şi stuf (Phragmites sp). Dintre amfibieni, este prezentă aici broasca de pământ brună (Pelobates fuscus), broasca râioasă numită Bufo calamita. Se observă concentrări de păsări de apă, depăşind frecvent 20.000 de exemplare. Avifauna lacului înşiră o listă de 175 specii, dintre care 95 sunt cuibăritoare, spre exemplu cristelul de câmp (Crex crex), buhaiul de baltă (Botaurus stellaris), chirighiţa neagră (Chlidonias niger), piţigoiul de stuf (Panurus biarmicus), boicuşul sau piţigoiul pungar (Remiz pendulinus); în afara perioadei de cuibărit, mai ales în perioade de migraţie, numărul lebedelor de vară (Cygnus olor) ajunge la 1.500-2.500 de exemplare, de aceea acest luciu mai este numit şi “lacul lebedelor”. Din apele acestui lac au fost determinate 129 specii de rotifere (Jim R. Muirhead et al., 2006). Există aici o bază de cercetare a Universităţii din Varşovia.

 

 

 

Studii între 1997-2000 au arătat prezenţa a 335 specii de macromicete, iar împreună cu cele din literatura de specialitate publicată anterior, numărul lor se ridică la 506 taxoni (Grzegorz Fiedorowitz, 2009). Se cunosc de aici 850 de specii de plante vasculare, incluzând peste 10 specii de orhidee, printre care şi papucul doamnei (Cypripedium calceolus). Există păduri de pin cu arbori de peste 200 de ani şi înălţime de 33 m, cel mai mare pin de aici având circumferinţa de 360 cm şi înălţime de 35 m; dintre zecile de exemplare monumentale de stejar (Qurcus robur), cel numit stejarul Diana are 610 cm circumferinţă şi 29 m înălţime. Se pot vedea şi alţi arbori mari: paltin de câmp (Acer platanoides), tei (Tilia cordata), carpen (Carpinus betulus), arin negru (Alnus glutinosa), molizi (Picea abies) şi mesteceni (Betula pendula).

 

 

Dintre speciile de nevertebrate, o atenţie deosebită este acordată buretelui de apă dulce (Euspongilla lacustris), scoicilor relicte Pisidium lilljeborgi şi Pisidium hibernicum, ca şi crustaceului amfipod relict pleistocen Pallasea quadrispinosa. Dintre peşti, mai reprezentativi pentru conservare sunt mihalţul (Lota lota) şi ţiparul (Misgurnus fossilis). Avifauna Parcului Natural Mazurski are peste 200 de specii, printre care cristelul de câmp (Crex crex), 1-2 perechi de barză neagră (Ciconia nigra), 2-3 perechi de uligan pescar (Pandion haliaetus), codalbul (Haliaetus albicilla) are 9-10 perechi cuibăritoare, 3-4 perechi de buhă mare (Bubo bubo)… dar cocoşul de mesteacăn (Tetrao tetrix) este pe muchia dispariţiei. De interes pentru conservare sunt şi ferestraşul mare (Mergus merganser), cocorii (Grus grus), ciocănitoarea neagră (Dryocopus martius), minuniţa (Aegolius funereus), huhurezul mare (Strix uralensis) etc. Mamiferele sunt reprezentate de elan (Alces alces), lup (Canis lupus), vidră (Lutra lutra), castor (Castor fiber) etc. Important pentru protecţie este şi şoarecele săritor de pădure (Sicista betulina); râsul (Lynx lynx) a fost reintrodus.

 

 

Urme arheologice ale prezenţei umane în actuala arie a parcului provin încă din epoca pietrei, mai exact din paleolitic, în urmă cu 12.000 de ani: vârfuri de săgeţi ale vânătorilor de reni, harpoane ale pescarilor etc; primele aşezări mai stabile apar în epoca bronzului, în urmă cu 3.000 de ani. În parcul natural există acum 29 de aşezări umane, având o populaţie de cca 4.800 de oameni. Agresiunea umană a dus la defrişarea multor păduri, desecarea de zone umede… care a dus până şi la dispariţia unor lacuri, poluare cu pesticide şi fertilizatori agricoli, presiune turistică, silvicultură şi pescuit industrial etc.

 

 

 

În Parc au fost create piste de biciclete, trasee pentru plimbări, un muzeu de ştiinţe naturale, iar printre atracţii se numără şi bisericile gotice din secolele 15-16, biserici de lemn, o moară de apă din secolul 19 etc. Râul Krutynia, care în aria parcului are cca 25-30 m lăţime şi adâncimi de 0,5-7 m, cu repezişuri şi ape line, este considerat una dintre cele mai bune ape pentru canoe din Europa, având un traseu al turei de 102 km, din care cca jumătate sunt în parc; un sector numit Micul Amazon are o naturaleţe aparte, prin dată, printre altele, de numeroase trunchiuri căzute în apă.

 

 

Mult mai extins decât Parcul Natural Mazurski, dar cuprinzând terenurile din acesta, este Situl Natura 2000 Puszcza Piska (SPA pe baza Directivei Păsări a UE) având suprafaţa de 172.802 ha conform panoului din teren (171.854 ha în formularul standard); este o arie protejată extinsă, care include cel mai mare trup de pădure din zonă; protejează 6-10 perechi de barză neagră (Ciconia nigra), 24-28 perechi de codalb (Haliaetus albicilla), 82 perechi de acvilă ţipătoare mică (Aquila pomarina), 10-12 perechi de cocor (Grus grus), 8-12 perechi de buhă mare (Bubo bubo), 40-50 perechi de minuniţă (Aegolius funereus) dar şi cocoşi de mesteacăn (Tetrao terix), cristel de câmp (Crex crex) etc. În pădurea afectată de intervenţii silviculturale, în iulie 2002 o furtună a produs o doborâtură de vânt pe 12.000 hectare, urmată de o gradaţie de insecte; acum succesiunea naturală este lăsată să îşi urmeze cursul, astfel că ecosistemul se regenerează din propriile sale forţe, fără intervenţie umană. Una dintre atracţiile turistice ale zonei este la Kadzidlowo: pe 100 ha există un parc cu animale sălbatice (proprietate privată), unde se pot vedea de aproape castori, cocori, acvile, bufniţe şi alte specii din zonă…

© dr. Peter Lengyel

 

Acest articol a fost preluat de pe site-ul biologului Peter Lengyel.


Peter Lengyel
s-a născut în 1973 în Sighetu Marmaţiei şi a absolvit biologia la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj. Este biolog, expert în conservarea biodiversităţii, fotograf al naturii, membru al Asociaţiei “Valea Verde”, dar şi secretar ştiinţific la ONG UNESCO Pro Natura, cu sediul în Bucureşti, şi membru al Uniunii Internaţionale pentru Conservarea Naturii.

 

Puteţi urmări şi:

Traseul de sâmbătă: Alpii Austrieci, Tirol, Valea Lech

FOTO Parcul Natural Roussenski Lom – Bulgaria

FOTO Groapa Ruginoasă – Munții Apuseni

FOTO Parcul Naţional Triglav – Slovenia: Un paradis european

FOTO Trezirea naturii în Parcul Naţional Kampinoski – Polonia

FOTO Parcul Național Gir – Natura captivantă a Indiei

FOTO Peștera Gheţarul de la Scărişoara

Parcul Naţional Usedom – Germania

FOTO Parcul Naţional Gauja – Letonia

FOTO Parcul Naţional Dzukija/ Dzukijos – Lituania

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării: Când paradisul naturaliștilor devine realitate

FOTO Cheile Dobrogei: Acolo unde peisajul împlinește aproape 2 miliarde de ani

FOTO Pădurea Niculițel – Valea Teilor: Un peisaj de basm al Dobrogei

FOTO Pădurea Babadag: Biodiversitatea de la balcanic, la submediteranean

FOTO Parcul Național Munții Măcinului: 50% din specii pe 1% din suprafață

FOTO Grindul Chituc – Sălbăticia care va intra pe mâna dezvoltării turistice

FOTO Grindul lupilor sau paradisul pasarilor

FOTO Canaraua Fetii: Natura amenințată de clopotul bisericii

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării – Cum ar putea arăta Paradisul

FOTO Rezervația Biosferei Delta Dunării – Biodiversitate demnă de Arca lui Noe

FOTO Histria, locul unde natura a luat în stăpânire ruinele vechilor civilizații

FOTO Lacul Techirghiol, cu totul altfel decât în cărțile poștale

FOTO O lume spectaculoasă, dar ignorată: Limanu, Dobrogea

FOTO Pădurea Dumbrăveni – Dobrogea

FOTO Pădurea Hagieni – Dobrogea

FOTO Canaralele de la Hârşova

FOTO Dunele marine de la Agigea

FOTO Rezervaţia Allah Bair – Dobrogea

FOTO Vama Veche – 2 Mai: Înapoi la sălbăticie

FOTO Festivalul Antic și Medieval – Aeternus Maramorosiensis 2011

FOTO Bialowieza – Ultima pădure de şes din Europa

FOTO Zboruri peste verde – Maramureş

FOTO Ecosisteme din Transilvania: Pădurile de fag

FOTO Parcul Naţional Cheile Bicazului – Hăşmaş

FOTO Lacul Sfânta Ana și Tinovul Mohoș

FOTO  În zbor peste Dobrogea

FOTO Survolând Delta Dunării

 


Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger