Parcagiul, sau cum se inventeaza taxa pe spatiul public

41

Sunt pretutindeni, au simturile ascutite, vad tot ce misca, te citesc intr-o clipita si iti iau banii cu o naturalete dezarmanta. Par sa fie pe strazi de cand lumea, cu mult timp inainte ca tu, cetateanul de buna credinta care ii stipendiezi, sa te fi nascut.

de Ioan-Andrei Egli

Odata, nu demult, ma invarteam impreuna cu un bun prieten – el la volan – in plina zi, cautand un loc de parcare in buricul reprezentativ al orasului, vis-a-vis de Atheneu. Nici nu coboram bine din masina, ca un individ pispirel ne cere cu aplomb obolul. Il apostrofam imediat, invitandu-l sa faca niste pasi intr-o directie la alegere.

Pispirelul incepe sa devina vocal, simtindu-se lezat in dreptul lui ancestral de a percepe taxa de protectie. Dupa un dialog in care atat eu, cat si prietenul meu invocam cateva argumente care ies cu siguranta din orizontul logic, dar si din sfera vocabularului insusit de pispirel la scoala vietii, reusim sa scapam de el, ducandu-ne in schimb glont catre o duba de politie care stationa lejer la fix cincizeci de metri distanta, proptita in trotuarul de vis-a vis de Hilton. Aici ne expunem pe scurt daravera, dupa care ascultam uimiti un mini-discurs justificativ, in care un domn politist ne trece sumar prin legislatia in vigoare, dupa care se da batut cu oarece mahnire axiomatica: „Parcagiul a rostit cuvantul «protectie» de fata cu martori? Nu? Atunci n-avem ce-i face.” Quod erat demonstrandum. Da, am fost la fel de dezarmati ca si Dumneata, stimate cititor, atunci cand parcurgi aceste randuri.

Parcagiul este una din cele mai discrete rotite ale angrenajului economiei subterane. Mai nimeni nu-l pomeneste, mai toti il ignora – doar pe unii ii mai irita din cand in cand. Politia il ocoleste cu gratie, din lipsa de cadru legislativ, iar soferii prefera sa-i plateasca tributul pentru a nu-si complica viata. O rasunatoare campanie anti-mitocanie de anul trecut a clasat in treacat parcagiul drept specie urbana, incluzandu-l in fauna pestrita care populeaza Bucurestii, aceasta savana aflata intr-o neintrerupta tranzitie. Si pe buna dreptate. Parcagiul nu se deosebeste prea mult de vulgara vrabie, bunaoara, de la care a invatat arta camuflarii in peisaj, dar si iuteala remarcabila cu care se face una cu decorul in caz de pericol. De la ruda sa de-a doua, ce-i drept mai saraca cu duhul, dar cu simturi la fel de acute – maidanezul, parcagiul a invatat arta de a-si lua in posesie teritoriul si de a-l marca prin repere concrete, de la navete de bere la scaune si capre metalice. De la omologul sau intru specie politistul, parcagiul a invatat ca nu tot ce zboara se mananca, si ca un sticlete nu aduce cu el neaparat un anotimp la racoare, asta gratie tarii in care infractorul se ascunde sub fustele unei legislatii stufoase care-l mangaie pe crestet cu o mana in timp ce-i arata na-na cu cealalta.

Logica pe baza careia functioneaza aceasta veritabila institutie care este parcagiul suna in felul urmator: tu, fazanul, imi dai mie banul ca eu sa-ti protejez masina de raufacatori. Tu, cetateanul de buna credinta, scoti banu’, pentru ca te gandesti ca sansele de a-ti gasi masina zgariata la intoarcere sunt cu mult mai mari decat sansele ca un hot profesionist sa-ti cotrobaie tocmai tie prin torpedou. In vartejul clipei treci cu vederea sofismul flagrant propus de parcagiul maruntel care te mai si periaza cu apelativul „Sefu’”. El nu face decat sa creeze o nevoie pe care ti-o vinde ca fiind imperioasa: nevoia de a-ti proteja masina de cei ca el. Mai precis, chiar de el.

Parcagiul e aici de cand lumea. Strada e universul lui. Aici, el are puteri supraomenesti, putand aparea si disparea dupa bunul plac, intr-o clipita. Ii gineste pe soferii care cauta un loc liber dupa ezitarile volanului, dupa sovaiala acceleratiei, dupa nehotararea ambreiajului. Ii intampina umil, serviabil, desi amenintarea pluteste ca o nota de subsol in textul cu care te intampina. Parcagiul este un fin psiholog, avand nasul de zece ori mai incercat decat musteriul lui, pe care-l va citi ca pe o carte deschisa. El este lupul din fabula lui La Fontaine care il invidiaza, dar il si compatimeste pe dulaul bine hranit, legat insa cu zgarda confortului eventual platit in leasing.  Ce daca n-are nici cel mai mic drept sa-ti ingradeasca accesul la un petic de spatiu public? Asta e deja o dezbatere de idei care n-are ecou in logica lantului trofic, unde micul pradator de oras figureaza la loc de cinste. Se va uita la tine, cetateanul onest, ca la un amarat care n-are habar de adevarata viata, aia de n-o inveti la scoala, mama ta de ’telectual. Scoate banu’ sau fa pasi!

Parcagiul este un simptom. Este produsul unui context, al unei epoci, al unor nevoi. El este, in primul rand, produsul dependentei de masina si a tot ce decurge din ea: lipsa locurilor de parcare, aglomeratia, comoditatea, sedentarismul. El este si produsul unui vid legislativ. Existenta lui nu este statutata legal. Probabil ca nici n-are buletin. Parcagiul este si un catalizator social, avand functia paradoxala de a potenta amorul propriu al celor cu dare de mana prin mizeria pe care o opune luxului, dand ocazia unor gesturi de bravada cu bancnote grase strecurate prin geamul masinilor de fite, umilinte pe care parcagiul le inghite cu draga inima, pentru ca el are un obiectiv clar, de la care nu se abate nici o clipa. Din punctul asta de vedere, e mai eficient decat intreaga clasa politica a tarii, ridicata la patrat. E un tehnocrat sadea, specializat pe felia lui, supravietuirea. Si, daca tot pomenim de clasa politica, e usor de presupus ca si parcagiul are de dat socoteala mai sus de el, acolo unde se duce grosul procentelor din infloritoarea-i indeletnicire.

Sa nu ne facem iluzii. Parcagiul este, deocamdata, doar un alt subiect de articol. Existenta lui se datoreaza in primul rand unui mix de cauze istorice, sociale si economice amestecate intr-un dozaj specific societatii romanesti. Declinul lui va veni atunci cand masina va pierde teren in favoarea alternativelor de transport, si, mai ales, atunci cand Romania se va bucura de o legislatie coerenta si de o economie sanatoasa. Adica nici noi nu stim cand. Pana atunci, e bine de stiut ca exista metode de a evita interactiunile neplacute cu acest mic pradator urban. Replici precum „n-am marunt” sau „la intoarcere” pot face minuni, desi am recomanda cea mai sigura metoda, aceea de a mai lasa masina acasa. In definitiv, de la ea porneste toata tevatura.

Asteptam pataniile voastre cu parcagiii.

Tags:



41 de comentarii

  1. Iti iau banii tie ca esti fraier , ia pune masina fara sa-i bagi in seama sau zi-le ca le dai banii cand pleci si da-le la mu|e , d-aia suntem in situatia in care suntem ca nu luam atitudine .De la mine nu vad un leu tziganii astia borati

    • eu nu platesc si nici nu ii bag in seama, nu am patit niciodata ceva la masina si nici nu m-au injurat.

      Cu sigurata nu sunt niste “pradatori” cum ii prezinta autorul aurticolului, eu ii vad ca pe niste rejectati ai societatii, barbati in toata firea care pazesc un petic de ciment, fara sa aiba in fapt nici un drept acolo.

      Daca ii repezi de regula dispar rapid, e drept ca e posibil sa reactioneze si ei in functie de cum isi miros interlocutorul. Nu le dati spatiu de replica, scurt si la punct va functiona 100%

      Eu ii consider, dupa cum spuneam, niste rebuturi sociale, multi par coborati din celula de la Jilava, prea prostovani sau lipsiti de sansa pentru a deveni macar taximetristi (pe care ii putem considera o alta specie)….

  2. Eu folosesc de mult timp o metoda foarte eficienta: le spun nonsalant ca e treaba lor daca o gasesc zgariata sau nu, dar daca gasesc vreo zgarietura imi trimit baietii de la firma sa le rupa picioarele…Metoda functioneaza cu succes de vreo 2 ani de parcari zilnice prin Bucuresti, fiindca parcagiul e specie lasa. Probabil faptul am o masina ceva mai mare si umblu la costum are vreo influenta, nu-mi dau seama… Mentionez ca nu am nici firma si nici “baieti” nu cunosc, iar statura mea nu poate fi considerata amenintatoare…

  3. = n-ati facut nimic.

    Ca sa faceti CEVA, aveati optiunea de a-i cere politistului sa-l legitimeze pentru a face plingere impotriva parcagiului.
    Nu e treaba politistului sa dea verdictul de vinovatie, el trebuie sa inregistreze plingerea.
    Daca refuza legitimarea (tulburarea ordinii publice, santaj) sunati la 112 si-l reclamati pe politist pentru neindeplinirea obligatiilor de serviciu.

    Pariu ca daca-l dadeati putin pe parcagiu cu capul de bordura venea imediat politia sa va amendeze?

  4. Eu nu dau niciodata bani astora. Tot timpul le cer legitimatia. Evident ca nu au asa ceva. Mi-e sila de ei si ma cert mereu cu ei. Am masina mereu murdara si le zic ca n-au decat sa o zgarie, daca n-au altceva mai bun de facut.

  5. Eu as propune urmatorul plan de actiune:
    – se trece in prealabil prin zona cu un grup de barbati musculosi (multi guarzi se distreaza facind asta si sunt si destul de simtiti, cel putin in zona mea)
    – cind apare parcagiul i se face o poza
    – i se atrage atentia ca daca masina va fi gasita zgiriata, el va fi tras la raspundere; in final trebuie sa-i fie frica parcagiului sa faca ceva.

  6. cine da bani e fraier. pentru ca el tot acolo isi face veacu, si mai devreme sau mai tarziu poate fi gasit si cotonogit serios.

  7. Eu, de fiecare data cand parchez “la indicatie”, le spun ca le platesc cand ma intorc. Niciodata nu-l mai gasesc acolo. Nu stiu daca individul s-a tirat crezand ca vin cu Politia. Cateodata, cand este foarte dubios, ma opresc pe trotuarul de visavis si ii fac (sau simulez ca ii fac) o poza cu telefonul mobil.

  8. Parcangii, ca si aurolacii, cersetorii sau spalatorii de parbrize sunt, din pacate, creatia noastra. Daca noi nu le-am da nimic, daca nimeni nu ar ceda prostiei sau fricii, ei nu ar mai vedea nimic rentabil in ceea ce fac si ar disparea in neant … sau poate la munca 🙂

    • Adevarat.

      Cu cat le dai apa la moara cu atat vor aparea mai multi sa profite de pe urma acesti “afaceri” profitabile.

      Nu se vor opri niciodata atat timp cat vor gasi fraieri finantatori.

      • Tichia de margaritar on

        Incearca “bucurestene” sa nu cotizezi intr-una dintre parcarile Capitalei. Despre cauciucuri taiate ai auzit?

      • Daca te pleci in fata lor nu o sa scapam niciodata de ei. De ce nu mai bine iei atitudine si il gonesti de acolo, de ce nu cheama nimeni politia comunitara. Cum sa ma faca pe mine un pusti de 2 lei?

        Nu le dati oameni buni nimic si o sa plece singuri.

  9. Desi de cele mai multe ori intorceam spatele si plecam cu “iti dau cand ma intorc”, acum o saptamana, in aceeasi zona a Ateneului am fost abordanda de un individ echipat ca la carte (cu gentuta, hainita de parcangiu oficial) fara sa imi ceara taxa de protectie, ci doar banii de parcare….am cedat, am scos banii (bacnota de 50 ca nu aveam marunt) si idividul cu pretextul ca imi da rest a fugit cu ei….chemat politia, facut reclamatie, facut ture cu masina politiei poate il gasim in zona….in final am primit telefon de la politie dupa vreo 4 ore ca l-au prins dar nu mai are banii si nici ce sa ii faca daca nu depun plangere cu recunoasterea individului la sectie si oricum in instanta individul primea o amenda (1.000lei) si ajungea din nou in strada.
    Mi-am luat lectia si pastrez marunt in buzunar special pentru parcare, pe care o platesc doar dupa ce primesc chitanta corecta in mana.
    Pe individ daca il prind, cat sunt eu de mica, voi gasi o modalitate de a-i da o lectie. Se pare ca e un cunoscut al zonei ….aviz amatorilor de plata a “protectiei”

  10. Ajent Muldareanu on

    Mi se mai intampla si mie din cand in cand. Cea mai sigura metoda e sa le promiti ca daca iti fac ceva la masina ii cauti si le rupi picioarele. Bineinteles ca nu o sa treci la actiune, dar daca pari destul de sigur pe tine, o sa le fie frica sa verifice…

  11. Nici eu nu le dau bani. Daca nu sunt prea nervos pe moment, le spun ca vb la intoarcere. Daca sunt nervos, ii amenint cu bataia chiar de la inceput. La intoarcere, sa stiti ca sunt tot acolo de cele mai multe ori, si isi cer dreptul. Le spun clar: ,,plecati, ca daca va dau un mai-geri in cap, va arunc direct pe Inter. Roiu ca iei bataie”. In secunda urmatoare deobicei pleaca,.

    PS: mai-geri e o lovitura inalta frontala de picior (mai practic si arte martiale, din cand in cand).
    Recunosc ca pt o fata e mai greu sa faca ca mine.

  12. haha, bune commenturile, am mai invatat ceva :), faza cu pozatul n-o stiam

    de folosit o folosesc intotdeauna pe aia cu “n-am marunt, cand ma intorc”, desi mi-ar placea sa nu folosesc nimic si sa-mi vad de drum, dar uneori au niste mutre atat de dubioase incat chiar ma gandesc ca ar putea desena niste chestii pe masina…

    insa doar ignoratul sau uitatul urat nu functioneaza intotdeauna – cel putin cand vine vorba de fete, iar masina da, o mai lasi acasa, dar uneori chiar o folosesti, iar parcagii astia s-au imprastiat ca o molima…

    si cand te gandesti ca unii dintre ei castiga milioane pe luna scuturand lumea de bani, mai ca te apuca sa ii iei la alergat…

  13. Asta este si metoda legalizata prin HCL nr 241/2003 la Timisoara TELPARK Se iau bani de la cetateni pentr ca acestia sa aiba dreptul sa parcheze pe drumul public fara a exista vreo parcare amenajata sau sa beneficieze macar de paza masinii
    Pina in 2003 trei sferturi din acesti bani ajungeau la niste privati din Ungaria care au plecat fara a plati taxele catre statul roman
    In prezent banii acestia ajung catre oamenii PNTCD ai lui Ciuhandu
    Toata lumea tace si excrocii fura

  14. Tichia de margaritar on

    Mult zgomot pentru nimic. Perceptorul negru de taxe negre (instalat chiar in incinta ANAF) sau aliniatorul(?!) de preturi dintre tarabele pietei si multi alti asemenea gainari periculosi fac parte din cotidianul romanesc. Si firesc, pe aceste plaiuri. Ia un par si lupta-te cu ei; seara insa, trage o bere si priveste la televizor polologhia despre perspectiva locurilor de munca in Rosia Montana, fara vreo legatura cu viitorul trafic de uraniu aflat acolo. La lupta, tovarase!

  15. Nici eu nu dau si nici macar nu ma mai obosesc sa le zic ceva. Ii ignor pur si simplu, daca e genul agresiv care vine sa iti deschida portiera stau in masina cu usa inchisa si ii spun printr-o crapatura a geamului sa faca bine sa ii ia mana de pe masina mea timp in care pun mana pe tel si formez un nr. Cobor numai dupa ce s-a departat (asta din instinct de supravietuire feminin)
    Nu m-am putut abtine o data sa nu ii reprosez domnului care parcase langa mine ca a dat bani si m-am ales cu o tirada de injuraturi si blesteme … doar atat. masina nu a patit nimic niciodata.

  16. Solutia de a-ti lasa masina acasa pentru a diminua fenomenul mi se pare ca este definita foarte bine de o expresie pe care am citit-o demult demult intr-o carte de povesti: “De frica soarecilor sa dam foc granelor”. Parerea mea.

  17. Până se va înfiinţa şi la noi Poliţie (nu jmegheri îmbrăcaţi în uniforme!), nu avem ce face: ne descurcăm fiecare cum poate!

  18. Am o idee si mai buna: NU MAI MERGETI CU MASINA.
    Eu nu mai folosesc masina de 5 ani asa ca nu am probleme cu parcagii.
    Metroul nu trebuie parcat.

  19. In mod normal de parcagii se ocupa politia comunitara. Desi stiu exact unde stau si primesc multe informatii telefonic, comunitarii nu se baga decat la vreo razie cand strang niste bani din amenzi, iar apoi ii lasa in pace sa-si faca treaba pe strazi.

  20. Georgescu Ionut on

    Tocmai ce l-au casapit neste preteni pe unu de la Unirii, care a cerut bani ca sa-i rupa unui prieten oglinzile de la masina.Lezat in orgoliu mai mult decat in buget, respectivul preten s-a dus cu o gasculita de 5-6 alti preteni si mi l-au batut pe ala de nu mai stia cum se respira.Da, textul este usor stufos pentru subiect, insa sunt necesare aceste texte, pentru cei care se incapataneaza sa admita ca avem mari probleme sociale, de la parcagiu la politician.Neidentificarea si admiterea problemelor, conduce la ceea ce avem astazi, indivizi nespalati/fara acte/3 clase/sapcaliosi:)/tupeisti… care iti cer bani doar pentru ca treci pe langa ei.Asta este singurul motiv.Ai trecut pe langa mine, jap hap, marca banu’.

  21. Interesant cum unii isi inchipuie ca indivizii stau acolo pe barba lor. Zonele sunt impartite, organizate si taxate in pur stil mafiot. Ei doar colecteaza banii si ii dau mai sus. Sistemul exista ca si altele pentru ca e profitabil si face banii negrii.
    As fi preferat un articol in care sa citesc despre cum se impart banii astia. Cati la politisti, cati la primarie, cine..

  22. Eu nu dau bani,in general nici nu prea gasesti parcagii in Oradea,platesc doar tichetul de parcare si gata!In schimb atunci cand opresc masina,tabarasc pe mine tigancile cu puradeii si cu vaicarelile-le blestem si io de numa,nu dau nimic in veci la nimeni,prefer sa dau bani la o mama care are copilul bolnav ,sau la o batranica care nu are ce manca.La tigani si borfasi in veci!

  23. Fpta se incadreaza la talharie, tentativa de talharie pentru ca facand uz de amenintare (mascata) pune stapanire cu nesimtire stapanire le locul public (tulburare de posesie) … se deschide portbajul, se elibereaqza patrrupedul hamesit.. cui ii pare rau ? cien plange l aurma ? Militianul care nu-si face treaba !

  24. Toti suntem revoltati,toti avem ceva de spus,folosim expresii dure (cam prea multe agramate),dar de facut…nimeni nu face nimic!
    Suntem toti neputinciosi!
    In Romania nu se mai face nimic de mult,decand Ceausescu ne-a lasat orfani…
    Atat ne-a mai ramas…clantaneala.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger