Paradoxul prostului. Cum ne-auîndobitocit televiziunile și cum ne arată cu degetul pentru asta

15

Voi ați înțeles de ce se agită atîta televiziunile, ba chiar și ziarele, portalurile de știri care și-au trimis corespondenți la „nunta secolului”? Se pare că managerii și editorii de presă, poate chiar și jurnaliștii care au chef de o distracție la Londra, presupun că poporul se uită prostește la chestiile astea. Așa au constatat ei, că nunțile, botezurile, înmormîntările și divorțurile fac trafic, rating, tot ce vrei.

de Ruxandra Hurezean

În bună măsură este o falsă teorie. Am văzut și eu studiile sociologilor, dar cu interpretarea lor nu pot fi de acord. Nu sînt de acord cu faptul că românii sînt proști, ahtiați după bîrfă, golani de felul lor și morți să vadă nunta lui William ca și divorțul lui Columbeanu. Statisticile spun că aceste subiecte fac rating, dar consumatorul este el însuși produsul unui produs media. Adică, foarte simplu spus, înainte a fost găina și apoi oul. Înainte să consume „prostimea” produsul prost, el a fost făcut de un prost. De un prost interesat să cîștige facil.

Sînt jurnalist și pot spune că am tras pentru succesul unor articole, m-a preocupat traficul de pe Hotnews, Cotidianul, Realitatea.net. Știu ce înseamnă succesul de piață, dar nu l-am făcut prin goana după subiecte anume considerate de succes.

Vă mărturisesc faptul că producătorii de on-line au fost sceptici cu privire la succesul unor subiecte hard, de tip reportaj pe net. A existat retinerea cu privire la răbdarea și interesul cititorilor față de un text de reportaj. Dar cititorii au infirmat îndoielile noastre. Reportajele mele de pe Hotnews erau în topul citirilor. S-au remarcat imediat ca fiind altceva, iar numărul de citiri a bătut recordurile de atunci. Subiectele erau legate de fluturi, de sași, de urmașii lui Lică Sămădău, de ruine și destin. Nimic spectaculos.

Iată de ce cred că tabloidizarea instituțiilor media declarate, altfel, „quality”, este o prostituție gratuită, născută din lene și lipsă de dragoste față de meseria de jurnalist.

Nu este nimic atît de relevant pentru români la nunta prințului William astfel încît să dea buzna toată presa românească, să facă eforturi financiare, de timp și energie pentru ceva derizoriu. O nuntă, chiar și regală, este doar o nuntă. În plus, va fi transmisă de media britanică, de ce să ne aruncăm și noi pe subiect ca niște provinciali penibili gata să caște ochii la rochia de dantelă, inelul cu diamant și tortul cu bezele, nu pot să înțeleg.

În fond, subiectul de presă aproape că nu există, el este creat. Este creat din superficialități sclipitoare sau din fapte pline de semnificații și sens pentru viețile noastre. Noi alegem din ce-l facem.

N-am crezut că ajung să văd vreodată dezbateri la Realitatea despre divorțul lui Iri, cearta lui Zăvo, rochia lui Kate și poarta de la Izvorani păzită de reporteri ca linia de front din Irak. Ridicolul îi aparține presei, ea ridică subiectele derizorii la rang de superoferte. Ea face ratingul și nu prostimea pe care o disprețuiește. Consumatorul, cînd constată că postul de televiziune serios acordă o aenție atît de mare unui subiect de can-can, se uită uimit să vadă cam ce poate fi atît de important acolo. Pentru că derizoriul și gustul pentru frivol este o materie mai ușor de captat și modelat, iată că presa o face cu plăcere. Ea și nu România irealistă este vinovată de fenomenul cancanizării generalizate.

Analiștii dezamăgiți că România reală nu există ar trebui să-i întrebe pe psihologi de ce.

Acest text a fost preluat de pe Gazetino.


 

Tags:



15 comentarii

  1. Nu credeti ca mai curand oamenii au indobitocit televiziunile si nu invers? Ce are de castigat o televiziune care transmite poarta de la Izvorani ore intregi daca nu are audienta? Ce ar fi avut de castigat OTV-ul cu zeci de emisiuni despre Elodia daca nu se uita nimeni? Chiar mai poate crede cineva ca televiziunile se falimenteaza singure oferind publicului ceea ce nu intereseaza pe nimeni? Televiziunea este in primul rand o afacere. Ca in orice domeniu, se face o oferta la vanzare si se trage o linie pentru a descoperi cea mai de succes marfa. Imi puteti explica logica unor ore de transmisie cu astfel de aberatii daca nu ar exista audienta si implicit castig??? Eu propun sa terminam cu idealizarea imaginii romanilor si sa recunoastem ca suntem un popor care adora scandalurile, barfele si nu Discovery Channel. Da, exista probabil 10-20% din public care nu intra in tiparul manele-vacanta mare-trazniti in nato etc dar nu ei reprezinta publicul tinta al televiziunilor de la noi. Umorul facil, dansul din buric pe masa, barfele cu fotbalisti, noua dragoste dintre Armando si Juliana, astea sunt subiectele de conversatie, nu ultima inventie din domeniul x sau ultima carte a lui Cartarescu. In caz ca mai aveti dubii, va propun sa stati o jumatate de ora intr-o statie de metrou sau intr-un maxitaxi si ascultati discutiile din jur. Consumatorul acela bombardat cu can-canuri de care va este mila are o telecomanda in mana si 90 canale din care poate alege altceva!!! Dar asta e problema…ca NU alege altceva!!!

  2. Nu sint deloc de acord cu ceea ce ati scris in articol. Nu este vorba de o simpla nunta, eu imi doresc foarte mult sa o vad si maine gratie faptului ca avem liber de la serviciu (in contul lui 1 mai) ma voi iuta la televizor de la inceput pana la sfarsit. Nunta regala nu se poate compara cu divorturile recente de pe la noi. Are o cu totul alta semnificatie: intr-o zi William va deveni regele Angliei!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Imi mai doresc sa vad si o incoronare a unui viitor rege al Angliei (a lui Charles sper eu ca va fi prima). Sint convinsa ca si in alte vremuri ziarele au trimis corespondenti la nuntile regale din diferite tari (mai ales din Anglia). Cel mai mult si mai mult imi doresc sa vad rochia lui Kate!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!

  3. Povestile cu zine printi si printese cu regi si regine, vor fi mereu in atentia publicului de orice virsta si cu oarece cultura. Sa nu uitam basmele care ne-au luminat la vremea cind inca internetul era inca un cuvint neinventat. Iar acum cind putem vedea cu proprii ochi intruchiparea basmelor noastre, este o realizare. In lume si mai abitir in Romania a face bani din orice si a se imbogati careva peste noapte, a dat friu liber oricarui business. Pe vremea comunismului i se spunea bisnita si consta din sapunuri deodorante Kent si jeans… Acum avem ziare programe TV, pipitze si scandaluri accidente, violuri,
    incendii si alte prapaduri. Vrajitoarele si zmeii s-au transformat in reporteri, in
    prezentatoare deocheate la meteo, sau in neveste tinere cu barbati batrini si bogati cu care fac reality shows….Banul si credulitatea, prostia si incultura, goana dupa bogatie cu orice pret, stau la baza acestei false realitati….
    asa ca daca un print se insoara este un eveniment, este un regal, pe care tara sa il respecta, si este un eveniment de bun gust.
    Nu vad nimic rau in asta, si nu asta a indobitocit publicul…. Foamea, invidia, rautatea, necredinta, parvenitismul, sa -moara- si -capra- altuia, acestea sint conditiile indobitocirii publicului…..

  4. Sigur ca televiziunile incearca sa ne indobitoceasca si nu mai amintesc lucruri deja arhistiute ; dar ce e de facut ? Cred ca sfantul rating si calitatea privitorilor este de vina – ei intretin aceasta stare de lucruri.

  5. Vad ca sunt persoane care considera ca o nunta regala britanica ar fi echivalenta cu un divort intre zavoranii si izvoranii romani. Nu e. Nici presa aceasta cu cea engleza. Creati confuzie de valori. “Succesuri”!

  6. Dna ziaristă, dar staţi rău de tot cu virgulele! Ce ziceţi de cea dintre subiect şi predicat de mai jos?!

    “Iată de ce cred că tabloidizarea instituțiilor media declarate, altfel, „quality”, este o prostituție gratuită…”

    Şi cu acordul dintre subiect şi predicat staţi cam slăbuţ: derizoriul şi gustul pt. frivol sunt două la număr, nu una, ca atare şi predicatul e la plural. Câţi ani de presă scrisă aveţi la activ? Ruşine!

    “Pentru că derizoriul și gustul pentru frivol ESTE o materie…”

  7. Dragă Livia, nu este virgulă intre subiect si predicat, ci o intercalare semnalizata prin virgulă. Poate că nu stau foarte bine la virgule dar mai bine așa decit cu probleme de continut si gindire.

    • Dar stai rau cu acordul… “Pentru că derizoriul și gustul pentru frivol ESTE o materie…” O fi pe la tine… Pe la noi ceilalti se foloseste “sunt”

      • Constat că „Ardealul” are țîfne legate de obîrșie și o tenacitate teribilă în a vîna greșelile de gramatică. Poate depăși nivelul acesta și să discute eventual idei?

  8. In capitalismul englezesc se practica si obtinerea de profit dintr-o asemenea situatie de exceptie…traditia Casei regale pare a fi inundata de prea mult kitch ,fatzada si exagerari..cat depre cuplu, am o parere pesimista , ca si cand as vedea un dingo si un pisoi impaiat pe You tube.

  9. Total de acord. . .
    Problema incepe mai devreme, parerea mea. Acolo la facultatea de jurnalism. Am mai multe cunostinte, care au terminat facultatea in diferite orase ale tarii.
    Pe scurt:
    – chiar daca exista oameni pasionati, care predau adevaratul jurnalism, tot ceea ce(-i) inconjoara pur si simplu sufoca tot ceea ce vor ei sa transmita

    – ce facem dupa absolvire? “Naivii” care cred in jurnalism, in cel profesionist, se lovesc brusc de “realitate”, de posturi ocupate ori pe pile, ori pe criterii “estetice”. In plus exista si sindromul “daca nu esti in bucuresti, nu existi”. Cel mult poti prinde un post pe la vreun post local, unde lucrezi mai mult din pasiune, pasiune care nu tine de foame. Ori calci pe cadavre, si ajungi in capitala, ori te resemnezi si iti cauti de lucru in alt domeniu (ca multi pe care ii stiu).

    Si uite asa marii nostri jurnalisti, fac stirile stand cu tigara-n stanga si mausul in dreapta. Si uite asa stiri ajung filmulete de pe youtube, posturi mai mult sau mai putin penibile/ridicole/credibile etc de pe internet.

    Dar nu, vina nu e doar a lor … e si a celor care le accepta. Cat timp dai click pe sanii goi, pe “cearta” lui x sau y, cat timp te mai uiti la stirile sportive care iti spun prietena carui fotbalist ia cina cu tenismenul y e si vina ta!
    Eu nu mai citesc gunoaiele ca mai apoi sa strig in gura mare cat de mare e gunoiul. Si ei si noi stim ca citim vedem gunoi. Cu cat mai mare gunoiul cu cat mai mare “nu pot sa cred cat de penibil”-ul pe care il scapam. Ni se vinde ceea ce cumparam.

    Ca in multe alte aspecte in romania, este alegerea noastra sa inghitim sau nu rahatul care vine in directia noastra. Cat timp il inghitim, nu putem sa ne plangem ca un altul i-a luat locul.

    Spor la citit/vizionat !

  10. Ruxandra, sunt de acord cu tine!
    Nu pot intelege de unde au unii atata admiratie pt. familia regala, ca noi n-avem nimic de-acolo. Mie mi-e deja scarba cand vad chestii din astea (nunti, divorturi, paruieli, etc.) si , vorba lui Radu, mai bine nici nu ma mai uit.
    E alegerea fiecaruia la ce se uita, nu-ti place, schimba canalul sau site-ul. Fiecare are dreptul sa faca asa cum il duce capul, atata poate, atata face!

  11. Nu sunt de acord sa fie puse pe aceeasi tava nunta regala cu circurile Oanei Zavoranu.
    Ca femeie de la Oana pot sa invat cum sa fiu o mahalagioaica, iar de la Kate Middleton , cum sa fii o doamna eleganta, rafinata, desavarsita.
    Si noi chiar avem de invatat din eleganta englezilor, cum a spus si Monica Tatoiu la un post de televiziune, o mireasa nu trebuie sa intre pe jumatate dezbracata in biserica cum se obisnuieste pe la noi.

    Deci decat telenovele cu Oana si Monicuta Columbeanu, mai bine va uitati la o nunta regala cu stil.

Leave A Reply