Densitatea pădurilor crește în întreaga lume după zeci de ani de declin, potrivit unui studiu realizat de oamenii de știință din SUA și Europa, care a analizat 68 de țări. Acest trend, spun cercetătorii, are implicații pozitive privind captarea dioxidului de carbon și schimbările climatice.
Noua cercetare, realizată de două echipe de la Universitatea din Helsinki și de la Universitatea Rockefeller din New York, arată că pădurile își îngroașă rândurile cu copaci mai mari și mai mulți în 45 din cele 68 de țări analizate, care împreună găzduiesc 72% din suprafața globală acoperită cu păduri. Pădurile sunt botezate adesea „plămânii planetei”, acționând pe post de aspiratoare uriașe de dioxid de carbon pe măsură ce cresc. Din Finlanda până în Malaiezia, îngroșarea suprafeței forestiere s-a produs atât de repede, încât a acoperit pierderile de dioxid de carbon înregistrate de regiunile împădurite care au continuat să se micșoreze în perioada studiată (1990-2010). În alte părți ale globului, cum ar fi pădurea tropicală braziliană și unele regiuni ale Africii, spun cercetătorii, densitatea în creștere a pădurilor a compensat parțial defrișările produse de oameni prin tăierea copacilor sau alte activități, un veritabil offset de carbon. Autorii studiului cred că s-a atins un punct culminant din care țările pot aplica politici eficiente pentru a imprima un avânt uriaș îngroșării stratului forestier și capacității sale de a absorbi dioxid de carbon.
Mette Loyche Wilkie, coordonatorul raportului ONU din 2010 privind pădurile globale, spune că și organizația mondială a observat acest trend la nivel global, dar că shimbările sunt inegale și au loc mai ales în Europa, unde pădurile au crescut în densitate cu mai mult de 6% în ultimul deceniu, și în America de Nord. Activiștii de mediu își exprimă însă îngrijorarea că mare parte din densitatea câștigată s-ar datora uriașelor monoculturi. De exemplu, programul ambițios de reîmpădurire din China a îmbogățit suprafața forestieră a țării cu trei milioane de hectare anual în ultimul deceneniu, însă organizațiile de mediu cred că este vorba de o singură specie predominantă – eucaliptul. În fiecare sunt plantate peste 10 milioane de hectare de păduri anual, fiind preferate speciile care cresc mai rapid și la dimensiuni mai mari chiar dacă asta implică importul unor noi specii. Greenpeace Indonezia se plânge însă de pierderea biodiversității, spunând că în mare parte este vorba de plantări de material lemnos (care să compenseze pentru copacii tăiați), diferite din punct de vedere ecologic de o pădure naturală, pe a căror conservare ar trebui să se pună mai degrabă accentul. Deși noul studiu nu s-a axat și pe biodiversitate, autorii subliniază totuși că trebuie atins un echilibru între gestionarea monoculturilor (pe care le consideră importante) și a pădurilor naturale și semi-naturale.
Dacă Europa și America de Nord sunt fruntașe în ceea ce privește creșterea denistății forestiere, în restul lumii trendul este emergent, fiind vorba de o creștere de doar circa 1% per decadă în America de Sud și părți ale Asiei și Africii. Cu toate acestea, într-o țară de dimensiunea Braziliei, care găzduiește peste 500 de milioane de hectare de pădure deja densă, chiar și cea mai mică schimbare se traduce prin milioane de tone de dioxid de carbon captate din atmosferă. Schimbările în bine s-ar datora, printre altele, eficientizării managementului forestier și practicilor sustenabile guvernamentale în urma grijilor stârnite de deșertificare și de necesitatea protejării solului și a apei.
Sursa: The Independent
Foto: Mircea Struțeanu
Citiți și:
Ultimele păduri seculare din Europa, mai bine protejate
Model de administrare în zonele Natura 2000. Suprafaţa: 260.000 ha
Au început filmările la primul serial documentar despre siturile Natura 2000 din România
Cum să salvezi o pădure seculară
Tărâmuri neatinse de om în România: Pădurile Șincii
WWF protejează casa ursului brun din pădurile seculare ale României