Africa de Sud şi Vietnamul au semnat un acord prin care speră să reducă braconajul de rinoceri, principala cauză a sutelor de morţi în rândul exemplarelor speciei şi a declinului acesteia. Africa de Sud este căminul a 85% din rinocerii lumii, adică a unui număr estimat de 25.000 de astfel de animale; în 2012, cel puţin 618 rinoceri au fost ucişi în acţiuni de braconaj, număr dublu faţă de anul 2010.
Cornul de rinocer este principala cauză a braconajului: acesta se vinde extrem de scump pe piaţa asiatică, fiind folosit în medicina tradiţională asiatică, în ciuda faptului că, la nivel internaţional, vânarea rinocerilor a fost declarată ilegală. De asemenea, comerţul cu corn de rinocer este declarat ilegal (prin Convention on International Trade in Endangered Species – CITES) încă din anul 1980. Cu toate acestea, braconajul, transportul ilegal şi comerţul ilegal continuă să crească. Situaţia se prezintă cel mai rău în parcul naţional Kruger din Africa de Sud, faimos în întreaga lume pentru viaţa sălbatică adăpostită.
„Acest măcel continuu ne îngrijorează extrem de mult. Considerăm că este crucial pentru Africa de Sud să ia măsuri pentru a se confrunta cu braconajul, cu vânătoarea ilegală cauzată de cererea tot mai mare pe piaţă de corn de rinocer”, a declarat Edna Molewa, ministrul Mediului din Africa de Sud. Organizaţii de mediu şi grupuri de sprijin pentru viaţa sălbatică au salutat gestul făcut de cele două ţări ca fiind prima cooperare oficială între două naţiuni pe această problemă a braconajului de rinoceri. În Vietnam, cumpărătorii sunt dispuşi să plătească un preţ foarte mare pentru un corn de rinocer, despre care se crede că are puterea de a reduce toxinele din corp, de a trata febra şi a vindeca chiar cancerul – mai exact, preţul, pe piaţa neagră, desigur, este de 65.000 de dolari pe kilogram de corn (ceea ce face cornul de rinocer mai scump decât aurul).
Acordul dintre cele două state se va concentra pe mai multe zone de cooperare, inclusiv protejarea biodiversităţii Africii de Sud şi respectarea convenţiilor internaţionale precum CITES, dar şi altele. Fiecare din cele două state va numi un coordonator care va supraveghea implementarea acordului, gândit pe termen de cinci ani (cel puţin, deocamdată). Semnarea acestui acord ar putea fi un punct de răscruce pentru eforturile de protejare a rinocerilor, pentru că reprezintă primul pact de acest fel asumat de două ţări distincte: „Sigur că implementarea lui ţine de voinţa politică a fiecărei părţi, dar şansele sunt mult mai mari dacă lucrurile vin de la nivel guvernamental, adică „de sus”, consideră Richard Thomas, reprezentant al grupului Traffic, citat de BBC.
Sursa şi foto: BBC