Ma cheama Violenta. Numele meu e rostit cu teama de cei care m-au intalnit, cu pofta de cei care sunt dependenti de prezenta mea. Imi fac treaba oriunde sunt chemata, fara sentimentalisme. Sunt ultimul argument folosit intr-o cearta, prima amenintare atunci cand e vorba de a convinge pe cineva. Nu aleg si nu fac discriminare…ma gusta copiii si batranii, intelectualii si taranii deopotriva.
de Sabin Muresan – peaceworker
Chipul meu ia forme diferite…azi sunt o vorba rostita la manie…maine un glont tras de un copil de 13 ani…saptamana trecuta am fost o bomba lansata asupra unui sat din Afganistan. Maine ma pregatesc sa explodez pe corpul unei mame intr-un metrou din Moscova. In timpul anului scolar ma transform in ironiile elevilor si cinismul profesorilor. Ma deghizez in vanatai pe chipurile sotiilor si traume psihice ale fetelor violate. Respir in ranjetul had al celor care cauta in gunoaiele marilor orase, al celor care dorm pe strada. Clipesc in privirea haituita a condamnatului la moarte, a puscariaşului, a soldatului exultat de strigatele de lupta.
Sunt peste tot acolo unde sunt invitata. Intru in casele tuturor prin emisiuni TV, filme, jocuri pe calculator. Creez obisnuinţa şi dependenta. Dau impresia ca nu se poate fara mine, ca asa a fost mereu si asa trebuie sa fie. Oamenii nu-mi pun fidelitatea la indoiala…raspund promt. Rezolv lucruri. Aici si acum. Supun, oprim. Impun frica. Distrug rezistente si opozitii. Lovesc rapid, cu forta. Am un contract de consultanta cu Moartea. Am un gust puternic, picant.
***
Salut, eu sunt Pacea, colega de palier. Eu imbratisez. Protejez. Invalui tot-ce-este in lumina. Hranesc seminte, aduc apa sufletelor. Trudesc la construirea spiritului. Sunt zambetul bunicii cand isi vede nepotii, inima mamei care bate pentru copilul ei, grija prietenilor care te ajuta atunci cand ai nevoie. Ma transform in bucuria cu care deschizi un cadou, cu care citesti o scrisoare de la cei dragi. Ma gasesc in fiecare pensula care picteaza un nou tablou, in fiecare nota muzicala care vibreaza peste orasele inserate. Conduc dansul unei perechi de indragostiti şi trilul unei privighetori dimineata. Eu sunt dirijorul lumii.
Mi se spune ca sunt plictisitoare, ca nu sunt “fun”. Ca nu sunt “sexi”, ca nu “vand”. Zambesc. Stiu ca fara sa fiu eu, nimic nu exista. Nici macar etichetele ce mi se lipesc pe frunte de catre altii. Eu sunt echilibrul care duce viata mai departe. Esti aici pentru ca eu exist. Citesti randurile astea pentru ca am avut grija de tot si toate. Si voi avea in continuare.
Ma misc pretutindeni, incet. Nu exista camera etansa care sa-mi reziste. Patrund cu aerul, cu apa, cu gandul. Sunt aici fara sa ma vezi, fara sa ma poti defini. Imi dai importanta doar atunci cand ma pierzi, cand ma uiti in vreun colt. Cand razi de mine si vrei sa-ti arati puterea asupra cuiva, asupra a ceva. Eu…sunt fidela. Nu te tradez. Si sunt aproape. Secretul e sa inchizi ochii si sa respiri adanc. Priveste inspre “interior”.
***
Pe o axa continua
Pacea si Violenta
penduleaza optiunile noastre
de a experimenta Ceea Ce Suntem.
9 comentarii
de ce nu incercati sa folositi diacritice???
Excelent articolul. Avem nevoie de dezbateri pe teme cu adevarat importante ca acestea.
Foarte frumos. Intr-adevar avem nevoie de dezbateri pe astfel de teme si de actiuni palpabile. Ne-am obisnuit cu agresivitatea si violenta ca facand parte din “normalul” cotidian , dar imi place sa cred ca putem sa trecem de acest punct, sa constientizam si sa luam atitudine.
‘Laura’ si ‘super’ – Multumesc pentru aprecieri. V-ar interesa sa abordam un subiect anume legat de agresivitate / violenta? Ce ar putea fi interesant de dezbatut / dialogat? Actiuni palpabile referitoare la ce exact?
Orice sugestie concreta ne-ar ajuta sa orientam cuvintele mai bine.
intr-adevar nu imi mai pierd timpul cu astfel de articole……. sunteti in pana de idei? mai bine mai putine, decat multe si naspa, ca asta….
Mie mi-a placut.
Poate ca doar fiindca lucrez cu cei afectati de violenta domestica de multisor.
Atentie. Nu am spus ca lucrez cu “victime” intentionat. Nu in sensul clasic.
Suntem toti afectati de violenta…de toate felurile. ” Victima” inseamna pentru mine sa fii incapabil sa alegi intre personajele de mai sus.
Si, daca suntem victimele violentei, atunci am putea fi si victimele pacii.
Dar cum suna” victima pacii” ? Nu merge.
Si daca nu putem fi victimele pacii, doar si pe motiv ca suna aiurea, atunci inseamna ca poate ar fi nevoie sa nu mai fim neputinciosi.
Asa ca prefer sa fiu “afectata” de pace. Si aleg sa contribui la marirea cantitatii de pace care sa ne “afecteze”.
Sa ne atinga.
O zi frumoasa. Cu Pacea de mana.
Frumos spus, multumesc (si pentru toate celelalte comentarii)! Si mie mi se pare mai simplu sa-mi asum responsabilitatea pentru actiunea sau in-actiunea mea, decat sa ma plang de iminenta drobului de sare. Asta nu inseamna ca altii nu sunt expusi la violenta si le greu sa se despinda de ea, sa nu fie afectati. Sper sa fiu vizitat de inspiratie pana saptamana viitoare si sa revin cu un text despre pacea ca actiune 🙂
Pacea si Violenta s-au prezentat. Le stiam dinainte, sunt in noi, dar e altfel cand vorbesc de la sine. Le privesti meta, nu prin tine.
Frumos scris, mersi mult 🙂
Excelenta idea, chiar daca este prezentata fara diacritice … :). Asa reusim sa ne echilibram in idei si actiuni, abordand fara panica sau patima exact ce este in noi si langa noi.