CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică, alături de alte 128 de organizaţii nonguvernamentale, i-au transmis vineri, 2 noiembrie, preşedintelui Klaus Iohannis o scrisoare, prin care i-au solicitat să nu promulge proiectul de Lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în forma actuală şi totodată i-au solicitat să sesizeze Comisia de la Veneţia, întrucât în textul ei au fost introduse prevederi care nu răspund unor probleme de fond, însă vor conduce la blocarea activității asociațiilor și fundațiilor. Iată scrisoarea integrală:
Parlamentul României a adoptat în data de 24 octombrie 2018 proiectul de Lege pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, în ciuda criticilor vehemente ale societății civile la adresa unor articole considerate abuzive și neconforme cu Directiva Europeană privind spălarea banilor, pe care o transpune.
Cele 129 organizații semnatare, vă adresăm cererea de a nu promulga proiectul de lege menționat, în forma actuală, și vă solicităm să sesizați Comisia de la Veneția pentru a obține o opinie în acest sens. Nu contestăm necesitatea acestei legi, ci faptul că în textul ei au fost introduse prevederi care nu răspund unor probleme de fond, însă vor conduce la blocarea activității asociațiilor și fundațiilor și altor persoane juridice fără scop patrimonial din România.
Ne referim, în special la următoarele prevederi:
- Includerea Asociațiilor și Fundațiilor între „entitățile raportoare” (Art. 5 alin. (1) lit. (i)) care intră sub incidența legii, cu obligații similare cu cele ale instituțiilor de credit, instituțiilor financiare, administratorilor de fonduri, etc. Includerea acestor entități excede prevederilor Directivei care nu face referire la persoanele juridice fără scop patrimonial, ci la instituții de credit, instituții financiare, auditori și experți contabili, notari sau alte profesii juridice atunci când participă în tranzacții financiare, fiduciarii, agenții imobiliari etc (Art. 2). Practic, fără niciun temei sau analiză de risc, legea plasează asociațiile și fundațiile în aceeași categorie de risc cu furnizorii de servicii de jocuri de noroc sau cu instituțiile bancare. Simplul fapt că de la prevederile legii au fost exceptate, complet arbitrar, organizațiile minorităților naționale reprezentate în Consiliul Național al Minorităților, arată că nu este vorba de o obligație impusă de Directivă, ci de o opțiune nerezonabilă a legiuitorului.
- Traducerea eronată, în cazul Asociațiilor și Fundațiilor, a termenului „beneficiary owner”, din Directivă, prin termenul de „beneficiar real” definit în proiectul de lege ca incluzând „persoanele fizice sau, în cazul în care acestea nu au fost identificate, categoria de persoane fizice în al căror interes principal asociația sau fundația a fost înființată sau funcționează” (Art. 4 alin. (2) lit (c)). În această definiție sunt incluși beneficiarii finali ai serviciilor oferite de organizații, deși prin Directiva europeană se urmărește posibilitatea identificării celor care controlează sau iau decizii cu privire la o entitate, și nu a celor care sunt destinatarii activităților entității.
- Introducerea de obligații, pentru Asociații și Fundații, de raportare a beneficiarilor reali, așa cum sunt definiți de proiectul de lege, către instituțiile statului (Ministerul Justiției), dar și către terțe părți. Din prevederile menționate mai sus, precum și din “obligațiile de cunoaștere a clientelei” prevăzute de proiectul de lege (Art. 11, alin (1), lit. (b)), rezultă că o terță parte (altă organizație neguvernamentală, o bancă etc), care intră într-o relație cu o asociație sau fundație, trebuie să solicite respectivei organizații informații inclusiv despre beneficiarii săi reali, așa cum sunt aceștia definiți de proiectul de lege. În plus, este introdusă obligativitatea asociațiilor și fundațiilor de a raporta statului beneficiarii reali în termen de 30 de zile de când aceștia sunt cunoscuți. În caz de neconformare, organizația poate fi, în cele din urmă, dizolvată. (Cap XI, Art. 53, Pct. (3), (17), (21)).
Menționăm că organizațiile neguvernamentale fac deja obiectul mai multor prevederi legale și de raportare, referitoare la prevenirea spălării banilor (conform Legii în vigoare pentru prevenirea şi sancţionarea spălării banilor), iar transparența structurii interne a oricărui ONG – statut, componența Consiliului Director ș.a. – este deja asigurată prin Registrul Național ONG, aflat în gestionarea Ministerului Justiției și disponibil public la www.just.ro/registrul-national-ong.
Prevederile menționate mai sus, au o serie de consecințe asupra funcționării asociațiilor și fundațiilor, dar și consecințe la nivelul drepturilor omului, așa cum sunt ele prevăzute de Constituția României și Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Astfel, dreptul la liberă asociere este grav lezat, prin instituirea unor obligații de raportare care, în cazul multor organizații, sunt foarte greu sau chiar imposibil de realizat.
Din perspectiva dreptului la viață privată, considerăm problematic a furniza date cu caracter personal despre persoanele fizice care beneficiază de consiliere, activități socio-medicale, educaționale sau culturale, inclusiv victime ale violenței, copii, vârstnici, persoane cu dizabilități etc. În plus, o astfel de colectare de date personale ar trebui sa facă obiectul unei analize de impact asupra securității datelor personale (conform GDPR – Regulamentul UE 679/2016).
În ceea ce privește consecințele practice ale legii asupra Asociațiilor și Fundațiilor, estimăm că legea va conduce în final la blocarea activității multor organizații neguvernamentale, cele mai afectate urmând a fi organizațiile care lucrează în domeniul social. Estimăm de asemenea reducerea drastică a numărului de cetățeni care apelează la serviciile organizațiilor neguvernamentale precum și investiția masivă de resurse în activități administrative, în detrimentul activităților pe care organizațiile le desfășoară în beneficiul comunităților pe care le servesc.
În final, ne referim la urgența adoptării legii, pe care inițiatorii au susținut-o, România fiind în procedură de sancționare din partea Uniunii Europene pentru că nu a transpus directiva la timp în legislația națională. În egală măsură, o transpunere greșită este un risc la fel de mare pentru o viitoare penalizare. Deși înțelegem urgența, nu considerăm că aceasta reprezintă un temei just pentru o legiferare pripită, într-o formă care excede Directiva și cu consecințe negative asupra cetățenilor. Cu atât mai injustă este invocarea urgenței în acest moment, cu cât transpunerea a fost mult tergiversată. Deși Directiva privind combaterea spălării banilor a fost adoptată în 20 mai 2015, iar statele membre ar fi trebuit să notifice transpunerea acestei directive până pe 26 iunie 2017, proiectul de lege care face obiectul acestei scrisori a fost înregistrat la Senatul României în data de 20.06.2018.
Vă cerem, așadar, domnule președinte, să acționați ferm pentru a opri un posibil abuz împotriva mediului asociativ, folosind prerogativele dumneavostră:
- să nu promulgați Legea pentru prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului în această formă și să retrimiteți proiectul de lege Parlamentului, cu solicitarea de a re-examina prevederile referitoare la activitatea asociațiilor și fundațiilor;
- să solicitați o opinie a Comisiei de la Veneția, pe marginea modului în care legislativul român a transpus în legislația națională această directivă, într-o manieră care restricționează dreptul la liberă asociere și dreptul la viață privată.
Scrisoarea este semnată de 129 de organizații neguvernamentale din România.