Filozofii greci făceau o distincție clară între formele plăcerii: cele hedonice, care reprezintă experiențele plăcute și cele eudaimonice, plăceri rezultînd din eforturi îndreptate spre scopuri nobile, spre un sens mai mare decît simpla recompensă. Se pare că și organismele noastre fac această distincție.
Aceasta e diferența dintre plăcerea unei mese bune și plăcerea dată de conectarea cu o comunitate mai largă printr-un proiect altruist. Amîndouă ne fac să ne simțim bine dar celulele le percep diferit.
O echipă a Universității din California condusă de Steven W. Cole, profesor de medicină și psihiatrie, au analizat efectele biologice ale plăcerilor hedonice și ale celor eudaimonice.
În trecut, echipa descoperise schimbări sistematice în expresia genelor (epigenetică) asociate cu stresul cronic, schimbări caracterizate prin activarea genelor implicate în inflamații, gene implicate în diverse boli, de la artrită la boli de inimă. Plăcerea și starea de bine influențează expresia acestor gene în sens pozitiv.
Dar nu orice fel de plăcere. În urma analizelor, s-a descoperit că fericirea eudaimonică e asociată cu o scădere semnificativă a genelor asociate stresului cronic. În contrast, plăcerea hedonică e asociată cu o creștere a acestora. Analizele genomice au arătat costul ascuns al plăcerii pur hedonice.
La nivel celular, corpurile noastre răspund mai bine la fericirea bazată pe conectare cu societatea și cu scopuri mai mari decît noi înșine.
Prețul egoismului ar fi deci ruinarea sănătății iar plăcerea de a da ne face mai sănătoși.
Sursa: Proceedings of the National Academy of Sciences.