Orasul ergonomic

6

cabluri

Traim in orase, pe care le putem privi ca pe niste imense, complexe obiecte de design. Asa cum folosim frigiderul, liftul, apartamentul, sau masina, folosim si orasul. Orasul este, insa, singurul obiect de design care nu vine cu un manual de utilizare. Cu atat mai putin o urbe atipica precum Bucuresti. De unde am putea incepe?

de Ioan-Andrei Egli

Orasul fizic este un obiect de design. Ne folosim de el, de arterele lui, de pietele lui, de spatiile lui publice sau private, de reteaua lui de transport; ne deplasam din A in B folosind suportul spatial pe care el ni-l ofera. Ii frecventam hipermarketurile si parcurile, teatrele si cafenelele, ii respiram aerul (cu noxe cu tot) si ii batem trotuarele. Folosim orasul asa cum folosim frigiderul, blenderul sau aparatul de cafea. Numai ca orasul nu vine cu un manual de utilizare. Nu vine cu garantie. Nimeni nu ma asigura ca va functiona ca la carte, si nimeni nu mi-l schimba daca ceva merge prost. In plus, in situatia mea mai sunt, sa zicem, inca vreo doua milioane de oameni care se folosesc de obiectul asta incredibil de complex, la care manualul de utilizare ar trebui sa aiba mii de pagini.Le Corbusier ridiculiza traseele spontane ale strazilor orasului european de sorginte medievala numindu-le „poteci de magarusi”. Miscarea modernista a carui apostol neclintit a fost arhitectul elvetian – de altfel, una din marile figuri din toata istoria arhitecturii – a cautat sa proiecteze orasul de la zero, gandind toate nevoile locuitorilor in avans, ierarhizandu-le si departajandu-le tot asa cum organizezi obiectele intr-un dulap cu sertare. Modelul corbusian a esuat tocmai pentru ca ignora complexitatea nevoilor locuitorilor orasului, operand cu simplificari fortate. Urbanismul s-a intors, in ultimele decenii, catre scara umana, catre integrarea in context si catre detaliile care fac locul mai traibil.

Orasul este un obiect de design aparte, un work in progress. El este suma reusitelor si esecurilor lui urbanistice, care coexista in substanta lui si care ii alcatuiesc specificul. E ca si cum ultimul model de masina al constructorului X ar purta pe el urmele de la crash-test-urile de pe parcursul dezvoltarii modelului. Un astfel de obiect, a carui istorie include traume, fisuri, discontinuitati, ar trebui sa fie traibil pentru toti cei care il folosesc. Orasul ergonomic.

O definitie seaca a ergonomiei spune ca ea este „studiul condițiilor de munca in vederea realizarii unei adaptari optime a omului la acestea” (dexonline.ro). Intr-o traducere libera, termenul ergonomic defineste acea calitate a unui obiect de design de a face munca – in definitiv, viata – mai usoara, mai comoda si, deci, mai eficienta, prin adaptarea la nevoile de confort ale corpului uman. Un scaun ergonomic previne durerile de spate care apar dupa ani de zile de stat la calculator. O tastatura ergonomica permite o pozitie mai comoda a mainii care tasteaza. La fel, un oras ergonomic este un oras care permite utilizarea fara complicatii inutile, fara aparitia in timp a unor dereglari fiziologice ale utilizatorului, fara pierderi inutile de energie, de eficienta si de timp.

Bucuresti. Unul din cele mai putin ergonomice orase pe care le cunoastem. Spatii publice sufocate. Masini parcate pe trotuare. Statii RATB care nu au legatura directa cu statii de metrou. Statii prea departate sau prea apropiate unele de altele. Treceri de pietoni incomode. Piste de bicicleta nefunctionale. Balti in mijlocul trotuarelor, care obliga la aventurarea pe carosabil. Garduri puse acolo unde nu-si au rostul, absente acolo unde ar fi nevoie de ele. Gherete cu flori in mijlocul trotuarelor, chioscuri de ziare in mijlocul pistelor de bicicleta, piste de bicicleta in mijlocul trotuarelor, pomi in mijlocul parcarilor, si in general, mai mereu ceva in mijlocul a altceva. Orasul este folosit anevoie. Cu nervi, pierdere de timp, eforturi suplimentare acolo unde nu ar trebui decat sa se consume atat cat trebuie – efortul mecanic de a merge pe strada.

Orasul ergonomic incepe in scara blocului. Acolo unde nu deranjezi vecinii cu masa plina cu ghivece, plantata in mijlocul palierului. Acolo unde nu blochezi culoarul de trecere cu te miri ce troace de asta iarna. Apoi, continua in fata blocului, acolo unde nu blochezi trotuarul cand parchezi masina. Acolo unde lasi loc de trecere macar cat pentru un carucior cu copil. Orasul ergonomic continua pe trotuarele cu magazine la parter, acolo unde nu impingi umbrelute si panouri cu reclame in mijlocul trotuarului. Acolo unde nu blochezi arbitrar locuri de parcare cu lazi si bolovani de caldaram. Acolo unde primaria nu arunca cu furca banci, cosuri de gunoi si garduri, garduturi si gardulete (toate inscriptionate cu numele, culoarea ctitorului si anul ctitoriei). Acolo unde ai loc sa treci om langa om, fara a face echilibristica printre balti si maidanezi.

Orasul ergonomic continua in parcuri, acolo unde lasi o perioada spatiul verde asa cum e, asteptand sa vezi ce poteci apar in iarba: ele sunt viitoarele alei care asigura o cat mai buna utilizare a spatiului. Continua si in intersectii, acolo unde primaria largeste anumite treceri de pietoni spre a veni in intampinarea nevoii firesti a pietonilor de a ajunge de la coltul strazii la gura de metrou, fara a ocoli un gard metalic inutil. Acolo unde statia de autobuz este gandita sa se lege cat mai firesc cu putinta de statia de tramvai, sau de statia de metrou. Acolo unde panourile cu reclame nu sufoca strada si permit o vizibilitate cat mai buna, ca sa nu mai vorbim de loviturile cu capul. Acolo unde pietonii nu traverseaza la intamplare, pe principiul turmei, pe rosu, sau, mai rau, pe mijlocul bulevardului.

Orasul ergonomic continua cu trotuare mai late, cu restrictii de parcare in zonele centrale, compensate de constructia de parcari subterane, de introducerea unui orar RATB si de introducerea unei taxe pentru tranzitarea centrului. Continua cu introducerea unui sistem de bilete comun pe toate mijloacele de transport, cu introducerea unui Bucharest Card pentru turisti, care sa includa harta amanuntita a orasului, intrari la muzee si diverse alte facilitati. Continua cu o campanie de accesibilitate a statiilor de metrou pentru persoanele cu dizabilitati. Continua si cu aplicarea stricta de amenzi pentru toti, fie ei pietoni sau soferi, si cu asumarea raspunderii de catre politie.

Orasul ergonomic continua cu dezvoltarea unui transport urban pe cale ferata, pe linii existente, care sa completeze metroul si sa lege zone centrale sau semicentrale de satelitii Bucurestilor, pentru degrevarea orasului de fluxul suplimentar de vehicule care vin zilnic din judetul Ilfov, si spre incurajarea migratiei catre imprejurimile orasului. Continua cu o strategie de dezvoltare durabila a orasului catre exterior, nu cu densificarea intra muros a unei urbe si-asa extrem de dense, nu cu autostrazi suspendate pentru care nu sunt bani, nu cu recorduri megalomane la cel mai lung carnat, cei mai multi Mosi sau cea mai mare fantana cantatoare din sud-estul Europei.

Orasul ergonomic este incununat de educarea utilizatorilor inca din frageda pruncie in spiritul unei culturi sanatoase a spatiului, pornind de la constientizarea sferei personale – acel bubble cum il numesc americanii – si continuand cu constientizarea spatiului public, care inseamna respectul pentru ceilalti utilizatori care, ca si mine, nu beneficiaza de garantie, si nu pot returna produsul, oricat si-ar dori-o.

In definitiv, daca ne-am pacalit cu el, ne-am pacalit cu totii.

Tags:



6 comentarii

  1. Ma tot intorc in Bucuresti, ffind curios, cum s-a dezvoltat orasul tineretzii mele. Din pacate trebuie sa constat, ca diversii edili trebuie sa fi fost adeptzii teoriei haosului: nu exista un concept unitar, care sa si fie transpus consecvent in practica. Cladiri noi, cladiri renovate, sau nu, strazi, parcuri, transportul in comun, totul se dezvolta anarhic, in loc sa puna in valoare, nu sa distruga, atuurile geografice ale orasului. Locurile publice, parcurile, stadioanele, strandurile, padurile sunt furate de indivizi dubiosi, fara scrupule, sub ochii bucurestenilor. Justitzia nu exista, de fapt. Rezultatul: Bucurestiul nu mai poate fi considerat un oras turistic. Bucurestenii il indura, dar nu il pretzuiesc, ca ceva al lor, pentru care se implica si au responsabilitate. Pacat, spune bibilica.

  2. in plus metroul unui oras ergonomic asigura caile de evacuare ale calatorilor in conditii de siguranta si rapid. vorbesc in special de metrou, pentru ca exista cateva locuri care sunt complet blocate in perioadele de varf.

  3. Bravo, foarte bun articol, si din pacate trebuie sa fiu de acord cu Lupul sas, eu nu mai recunosc acest oras ca fiind al meu, desi sunt zone unde ma simt, vorba aceea, “ca acasa”. Dar din pacate haosul este prea mare, si recunosc ca as prefera sa locuiesc la Paris sau Barcelona…

  4. cat de adevarat …. si blocului/vecinilor mei li se aplica toate ‘hibele’ de care pomenesti …
    … dar inca lupt pentru linistea si curatenia mea si a blocului :
    – culeg hartiile (ofertele nesolicitate) de pe/langa/sub cutiile postale si le reciclez
    – strang plasticele din jurul blocului/de langa masini/din gradina si le reciclez si pe ele
    – imi voi planta coltul meu de gazon/buxusi intr-o bucata din gradina colectiva
    – si voi pune cate o copie a articolului tau de azi in cutiile vecinilor (de mult planiuam asa ceva, dar sub forma unui mesaj mai scurt)

    multumim pentru ca ne amintesti ca putem face pentru noi/copii/planeta,
    o cititoare semi-fidela 🙂

  5. mai voiam sa spun ceva: colectarea selectiva se paote face si la birou
    eu am ‘organizat’ 3 recipiente diferite de colectare : plastice, hartii, alte deseuri iar deasupra lor troneaza o floare de mac, crescuta din iarba (lipite pe perete) – pentru ca prin reciclarea asta pastrez florile/copacii/cadrul natural … imi da o senzatie de bine ori de acte ori vad ‘tabloul’ 🙂

  6. Am locuit 2 ani in bucuresti si imi amintesc ca am ramas socat (am facut si poze) cand, avand geamul deschis am simtit miros puternic de gratar/mici iar uitandu-ma pe geam am vazut oameni facand mici in parcare iar langa gratar era un mercedes nou, lucind, cu toate usile deschise si manele “gratis”, la oferta. Atunci mi-am zis, we have a different mindset here.

    In legatura cu colectarea selectiva a gunoiului, studii recente au aratat ca nu mai e cazul deoarece exista masini care fac selectarea eficient iar costurile totale sunt mai reduse. Da, si eu am ramas surprins! 🙂

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger