Orașul celor care nu mai stau cu mâinile în sân: Oamenii obişnuiţi fac lucrurile să se întâmple

În timp ce puţinii manifestanţi anti-sistem care au rămas în Piaţa Universităţii înfruntă austeritatea climatică, alţi cetăţeni ai Capitalei poartă lupte mai mici, dar poate la fel de importante, în cartiere. Stimulaţi de un ONG care încurajează organizarea comunitară, tineri şi pensionari deopotrivă şi-au înfiinţat grupuri de iniţiativă locale, însoţite de bloguri comunitare şi pagini de Facebook, ce militează pentru siguranţa publică, pentru locuri de recreere şi de parcare sau pentru asfaltarea străzilor, împotriva poluării sau a defrişării copacilor.

 

 

Text: Ionuţ Dulămiţă. Fotografii: Mădălin Nicolaescu

 

Afară era un frig de crăpa lemnul pomilor de pe tronsonul de metrou din Drumul Taberei. Înăuntru, în Şcoala de Deficienţi de Auz nr. 2 “Sfânta Maria”, un câine stătea tolănit pe preşul de la intrare, iar paznicul asculta ştiri la radio. Dincolo de ei, o sală mare, împodobită cu icoane, un panou cu obiecte handmade şi o hartă a României flancată de versuri din Eminescu: Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie/Ţara mea de glorii, ţara mea de dor?/Braţele nervoase, arma de tărie,/La trecutu-ţi mare, mare viitor. La un viitor mai bun se gândeau şi cei patru cetăţeni adunaţi în sală, doi tineri şi doi pensionari, dar nu dintr-o perspectivă patriotică, cu obiective incerte şi glorioase, ci dintr-una locală, de cartier, cu obiective punctuale şi simple. “Mă arde şi pe mine, ca pe majoritatea oamenilor [din cartier], faptul că nu avem unde să ieşim şi să ne recreem noi şi copiii noştri”, spune Simona Niţă, o mamă casnică trecută de 30 de ani, care face parte din Grupul de iniţiativă civică Callatis-Drumul Taberei. “În tot cartierul nu există un parc îngrijit”.

Cei patru membri ai grupului de iniţiativă s-au reunit într-o seară de miercuri în jurul unui aşa-numit organizator comunitar, Iustina Neagu, de la Centrul de Resurse pentru Participare Publică (CeRe), care coordonează discuţia şi tastează pe laptop ideile propuse ad-hoc. Se discută aprins despre reconfigurarea unei alei din schiţa de proiect pentru Parcul Istru din zonă, se citeşte cu voce tare o petiţie adresată autorităţilor locale şi se plănuieşte participarea la următoarea şedinţă de consiliu local. Principalul obiectiv al Grupului Callatis este să pună presiune pe autorităţile din Sectorul 6 pentru reamenajarea parcului mai sus amintit, de pe aleea cu acelaşi nume, cel mai mare spaţiu verde din zonă, cu un trecut la fel de mare.

În decembrie 2000, câteva zeci de pensionari au “ocupat” Parcul Istru, “cum este acum cu ocuparea străzilor”, spune Elisabeta Blaga (peste 60 de ani), unul dintre primii membri ai Grupului Callatis. S-au opus buldozerelor şi excavatoarelor care ar fi urmat să înceapă construcţia unor blocuri în perimetrul spaţiului verde, pe două treimi din suprafaţa lui. Peste 100 de jandarmi au fost trimişi atunci să se asigure că nu vor exista incidente. Printre cei 80 de pensionari furioşi se afla şi Marian Dumitru, fost lider sindical, acum membru al grupului Callatis şi pensionar de 12 ani. “Aş vrea să insuflu din stilul meu mai hotărât”, spune el, “pentru că dacă o să ne ducem să ne rugăm de autorităţi, nu o să facem treabă. Să insistăm pe aceeaşi problemă până îi plictisim măcar pe cei din primărie”.

Grupul Callatis s-a născut în august 2010, după ce unul dintre organizatorii comunitari CeRe a bătut din uşă-n uşă pentru a aduna aderenţi. “Prin iunie a venit la mine un om, o fire blândă şi deschisă, şi mi-a spus că este de la un ONG care se ocupă de organizarea comunitară”, spune Elisabeta Blaga. “Nu mi-a trebuit mult să mă gândesc, am avut ocazia să văd prin străinătate ce înseamnă. Chiar şi la ruşi, ca organizare, e mai frumos ca la noi. În Germania am văzut un cartier nu mult diferit de al nostru, locuit tot de oameni de condiţia clasei de mijloc, cum suntem noi pe-aici, blocuri la fel ca aici, nişte peluze impecabile, foarte frumos era. Nu era extraordinar de elaborat, dar era îngrijit. Simplu şi frumos”.

 

 

Grupul de iniţiativă numără acum 7 membri mai activi şi alţi 10 care îi asistă pe probleme punctuale la care se pricep mai bine. Se întâlnesc în funcţie de ce timp are fiecare, de obicei săptămânal, în şcoala mai sus amintită. La început se adunau într-una din pizzeriile din cartier. Elisabeta Blaga a lucrat ca tehnolog în industria metalurgică înainte de a ieşi la pensie, aşa că se pricepe la partea de proiectare, îi plac lucrurile făcute cu cap şi planificate în etape. “Norocul şi motivul coeziunii grupului nostru este faptul că s-au combinat nişte meserii care se ajută foarte bine una pe alta”, spune ea. De exemplu, Delia Mihalache (40 de ani), al patrulea membru al grupului prezent la întâlnire, este economist la bază, iar de când s-a dedicat creşterii copilului, a ajuns voluntar la Mai Mult Verde şi a scris petiţii de una singură către autorităţi, pe problema câinilor fără stăpân sau pe cea a colectării selective. Deşi stă mai departe de Istru, spre Domneşti, într-o zonă de case cu locatari puţin mai liniştiţi şi mai mulţumiţi de ce e în jur, Delia s-a alăturat grupului pentru că “nu aveam cu cine să strâng semnături pentru o petiţie, cu cine să merg la primărie sau cu cine să revin asupra petiţiilor, făceam lucruri de una singură şi fără prea multe rezultate”. După mai multe adunări de gunoaie şi plantări de copaci, şi-a dat seama că oamenii de rând cu iniţiativă trebuie să facă mai mult decât să adune veşnic gunoaiele după alţii şi să sădească pomi în locul celor care ar trebui s-o facă, mai exact să se coaguleze şi să-i preseze pe cei responsabili.

Asta încearcă Grupul Callatis de ceva vreme, să pună presiune. Deşi problemele care îi macină pe membrii săi sunt diverse, de la câinii comunitari, la curăţenia în grădinile blocurilor, lipsa locurilor de parcare sau colectarea selectivă, s-au axat pe un singur obiectiv: reamenajarea Parcului Istru. Le e mai simplu să se mobilizeze în jurul unei singure cauze, foarte punctuală, pentru a fixa un precedent. Au făcut asta deja, însă victoria a fost destul de mică: în 2010 au scris împreună o primă petiţie adresată autorităţilor, pentru reamenajarea unei străzi dintre două şcoli care devenise un fel de groapă de gunoi; n-au primit un răspuns oficial în scris, însă la maxim o lună de la trimiterea petiţiei s-au trezit că vin buldozerele şi excavatoarele să cureţe terenul, să-l niveleze şi să-l asfalteze. Pentru Parcul Istru au colectat păreri de la oamenii din zonă, au făcut o schiţă de proiect împreună cu un arhitect, au trimis petiţii şi au organizat în cartier întâlniri cu autorităţile, cărora le-au adresat întrebări specifice cu răspunsuri închise. Până acum, susţin ei, au obţinut doar promisiuni verbale de la directorul Administraţiei Domeniului Public (ADP) Sector 6, nu au reuşit să organizeze o dezbatere publică pe bugetul local în baza Legii 52, însă îşi pun speranţele în şedinţa de consiliu local programată pentru 16 februarie.

 

 

Cazul lor nu este singular. Acţiuni similare au întreprins încă trei grupuri din cadrul proiectului de organizare comunitară derulat de CeRe. Unul activează tot în Drumul Taberei şi se numeşte “Iniţiativa Favorit“, unul în Lacul Tei şi unul în Nicolae Titulescu. “Am plecat de la ideea că lipseşte implicarea cetăţenilor la nivelul grassroots, din foarte multe motive”, spune Nicoleta Chiriţă, coordonator de proiecte la CeRe. “Unul dintre ele ar fi că nu ştiu ce să facă. Dacă am o problemă, cu lipsa de parcări sau cu parcul din faţa blocului, de exemplu, eu ca locatar care trăieşte în cartierul respectiv nu ştiu ce să fac. Poate mă duc la administrator, dar acolo se limitează lucrurile. Poate încep demersuri pe cont propriu cu primăria, dar singur e foarte greu să rezolvi ceva, trebuie să ştii cui să te adresezi, ce drepturi ai. Atunci noi am zis că ar fi bine să se coaguleze ceva la nivelul cartierelor, nişte grupuri de oameni activi care să preia problemele comunităţii şi să lupte pentru ele mai departe”. CeRe a demarat proiectul în 2009 şi a început cu 6 cartiere, însă la final au rămas doar cele 4 grupuri amintite. Unii oameni, spune Nicoleta, nu au dezvoltat încă o conştiinţă de cartier sau nu s-au ataşat aşa tare de Bucureşti încât să se implice civic. Membrii ONG-ului au bătut din uşă în uşă, au stimulat oamenii să se grupeze, au identificat împreună probleme şi i-au învăţat cum să-şi ceară drepturile. Cum grupurile civice nu au statut juridic şi nu pot cere autorităţilor o dezbatere publică, de exemplu, CeRe îi ajută pe această parte.

Unele grupuri se întâlnesc săptămânal, altele la două săptămâni. Câteodată se reunesc şi de două ori pe săptămână când au de pregătit o acţiune. Locurile de întâlnire sunt şcolile sau localurile de cartier, administraţiile de bloc sau sediul CeRe. Grupurile sunt formate, în medie, din 5-7 persoane, iar fiecare dintre ele are arondat un organizator comunitar din partea ONG-ului, o persoană care îi ghidează şi îi ajută pe partea de legislaţie şi de advocacy. “Le pun întrebările potrivite, dar nu le dau răspunsurile pe tavă”, spune Nicoleta. “Decizia le aparţine în întregime (n.r. – cetăţenilor)”. Problemele invocate de aceştia sunt în general aceleaşi în fiecare cartier, de la lipsa locurilor de parcare, la câini comunitari, spaţii verzi, poluare, trafic, străzi proaste, fără trotuare, sau neasfaltate etc. Există însă şi probleme specifice, cum sunt Parcul Istru sau cinematograful Favorit din Drumul Taberei. La fel ca Grupul Callatis, Iniţiativa Favorit şi-a fixat un obiectiv clar: repunerea în funcţiune publică a cinematografului dezafectat Favorit şi transformarea lui în centru cultural cu spaţiu pentru seniori, pentru copii, cu bibliotecă etc. La fel ca în cazul Istru, cetăţenii din zonă au trimis petiţii, au organizat întâlniri cu autorităţile şi evenimente de sensibilizare în faţa cinemaului în paragină.

 

 

Unul dintre acestea a fost un aşa-numit Photo Voice care a culminat cu o expoziţie în stradă. “Pe parcursul unei anumite perioade, persoanele din grup fac fotografii pe anumite teme”, explică Lavinia Chiburţe, un alt coordonator de proiete de la CeRe. “Şi am avut teme legate de ce vedem afară şi ce am putea avea în cinematograf. Cum îşi petrec timpul tinerii, copiii, bătrânii, cum am vrea să vedem cinematograful. La aceste fotografii se ataşează un mesaj. S-au ales 28-29 de fotografii şi s-au făcut tablouri. Am făcut şi cărţi poştale din acele fotografii, iar participanţii au lăsat mesaje pentru primărie, cu care ne-am dus la următoarea şedinţă de consiliu local”. Reprezentanţii CeRe susţin că, la nivel general, autorităţile din sectorul 6 s-au arătat foarte deschise la negocieri, au participat la întâlnirile organizate de grupuri, au întocmit un studiu de fezabilitate privind reconfigurarea cinematografului Favorit şi au acceptat o dezbatere publică pe marginea acestui studiu, însă au refuzat-o pe cea propusă pe bugetul local. Singurele succese de până acum în cauza Favorit sunt acel studiu de fezabilitate şi un proiect tehnic pentru cinematograf prevăzut în bugetul pe 2012. Şi membrii Iniţiativei Favorit aşteaptă cu interes şedinţa de consiliu local de pe 16 februarie pentru a afla mai multe răspunsuri privind stadiul proiectului.

În altă parte a Bucureştiului, grupul de iniţiativă din Titulescu a organizat la rândul său, în iunie 2011, la Muzeul Ţăranului Român, o întâlnire la care a venit însuşi primarul Oprescu. Discuţiile, la care au participat în jur de 50 de cetăţeni şi reprezentanţi ai Primăriei Capitalei, s-au purtat pe marginea podului Basarab şi a problemelor generate de construcţia acestuia: poluare fonică şi chimică, dispariţia a 200 de locuri de parcare, lipsa spaţiilor verzi sau transformarea în intrări pe pod a unor străduţe folosite de locuitorii zonei. Oprescu a răspuns şi el la întrebări închise. “Întâlnirea a fost pregătită foarte clar dinainte”, spune Nicoleta Chiriţă. “Avem setul ăsta de întrebări, cu răspunsuri Da sau Nu. Faceţi asta sau nu faceţi asta? Este pe modelul american. Nu stăm la discuţii, nu ne duci cu vorba. Încerci să limitezi cât mai mult accesul autorităţilor la microfon. Cineva din cadrul grupului este moderator, autorităţile au anumite scaune unde trebuie să stea, nu stau în faţă ş.a.m.d.”. Primarul Capitalei a stat până la ultimul om şi le-a indicat participanţilor cu cine din primărie să vorbească pentru fiecare problemă în parte. “Din păcate, în afară de o cerere pe care au trimis-o ulterior legat de limitarea vitezei în zona podului, oamenii nu au făcut follow-up“, spune Nicoleta. “S-au obişnuit cu problemele, au simţit că nu mai are rost”.

 

 

Plus că era o luptă prea mare pentru un simplu grup de cetăţeni, nevoiţi deocamdată să se mulţumească cu victorii mai mici, dar atât de importante pentru ei. Cum au fost cele din Lacul Tei, de exemplu, unde ADP Sector 2 a adăugat trotuar unei foste alei deschise traficului (înainte oamenii meargeau pe carosabil alături de maşini), în urma mai multor cereri şi a unei audienţe cu directorul administraţiei. Şi unde membrii grupului de iniţiativă au lansat o petiţie însoţită de semnăturile tuturor asociaţiilor de proprietari din zonă pentru a li se permite parcarea pe Bulevardul Lacul Tei (interzisă până nu demult) între orele 19.30 şi 7.30 şi pe toată durata weekendului. După trei luni, au obţinut ce şi-au propus şi merg mai departe. “Ideal ar fi ca ei să lucreze de unii singuri”, spune Nicoleta, “noi doar să-i ghidăm”.

Pe lângă proiectul de organizare comunitară, CeRe mai are şi un serviciu de asistenţă pe partea de advocacy, destinat atât cetăţenilor, cât şi ONG-urilor. Recent, a apelat la ei un alt grup de cetăţeni din Drumul Taberei, coagulat de o mamă casnică care a propus o întâlnire pe Facebook, care cer diminuarea numărului de copaci defrişaţi pe tronsonul liniei de metrou din Drumul Taberei. Au obţinut un prim succes, deşi doar verbal, mai exact o promisiune făcută de Metrorex că că se vor mai tăia din gurile de ieşire de la metrou prevăzute în proiect, care sunt prea multe pe un spaţiu restrâns. “Nu credeam că noi, cetăţenii, am putea avea vreodată sorţi de izbândă în relaţia cu oficialităţile”, spune, ca o concluzie, Simona Niţă, “capul limpede din tipografie” al Grupului Callatis, cum o numeşte Elisabeta Blaga. “Uşor, uşor, cu paşi mărunţi, am reuşit să obţinem şi succese, mai luăm şi câte o palmă de la autorităţi (râde), dar am sentimentul că sunt puternică. Nu suntem bogaţi financiar, dar avem putere prin ceea ce răzbatem”. Vom încerca să prezentăm mai departe, în detaliu, povestea fiecărui grup de iniţiativă din cadrul proiectului CeRe, pe măsură ce presiunea lor asupra autorităţilor sporeşte. Potrivit ONG-ului, ar fi nevoie de 5-7 ani de muncă într-o comunitate pentru a se obţine rezultate palbabile.