Probabil, pentru cei mai multi dintre voi, subiectul nu o sa fie de interes. Oricum nu va omorati cu sportul, cu miscarea fizica, iar subtilitatile legate de imbunatatirea proprie (la nivel fizic, mai exact) nu va intereseaza peste masura. Cu toate acestea, poate ar merita sa vedeti ce cred doi practicanti despre diferitele moduri in care se poate desfasura un antrenament. Caci si in astfel de situatii exista <<pro si contra>>.
de Marian Chiriac
Intai de toate merita retinut ca invitatii nostri de astazi nu sunt sportivi profesionisti. Amandoi lucreaza in niste companii internationale, au pozitii de middle-management, viata personala, responsabilitati. Ce ii deosebeste de majoritate este insa pasiunea pentru sport.
Miscarea fizica e pentru ei o completare benefica a vietii de zi cu zi, un ingredient care le aduce plus-valoare, care ii ajuta sa fie mai buni, mai competitivi. Au program de lucru incarcat, se confrunta cu numeroase “deadline”-uri, nu o data fac ore suplimentare sau trebuie sa lucreze in week-end. In plus, traiesc intr-un oras cu oameni indiferenti fata de sport, unde nu exista suficiente piste de bicicleta, nici bazine de inot, unde parcurile sunt aglomerate sau bantuite de caini vagabonzi.
Cu toate acestea, reusesc de fiecare data sa isi urmeze pasiunile: alearga, merg pe bicicleta, inoata. Totodata, participa la competitii pentru amatori unde nu ii intereseaza rezultatul in sine cat mai ales satisfactia de a ajunge cu bine la linia de finis. De a se auto-depasi de fiecare data.
Mai este ceva ce ii uneste pe Vlad Mihalache si pe Sergiu Buciuc, protagonistii nostri de astazi: bucuria de impartasi pasiunea lor, de a promova miscarea. Vlad este instructor de fitness si are un grup de discutii “Traiesc sanatos”, in timp ce Sergiu are o grupa de incepatori pe care, sub auspiciile Ro Club Maraton, o initiaza in tainele alergarii.
Tocmai pentru ca au atat de multe lucruri in comun, am preferat sa ii punem fata in fata pe cei doi pe un subiect asupra caruia pot exista abordari diferite: unde este mai bine sa te antrenezi, in sala sau in aer liber?
In textul sau, Vlad argumenteaza ca in Bucuresti, cel putin, daca vrei sa inoti si sa te pregatesti pentru competitii de ciclism, cel mai bine e sa o faci “indoor. In plus, el prefera si sa alerge, tot in sala.
Pe de alta parte, Sergiu nu are cum sa nu accepte ca antrenamentul in sala este necesar, obligatoriu chiar, in cazul natatiei. In schimb, cand vine vorba de alergare crede ca aceasta se desfasoara optim doar in mijlocul naturii.
Fiecare dintre ei are argumente solide in favoarea propriului punct de vedere. Macar daca ar reusi sa va convinga, cat de putin, ca cel mai important e totusi sa faci miscare.
[coloana]Train inside, Go outside
Vlad Mihalache, instructor de fitness
Imi place triatlonul. Triatlonul este sportul care consta in probele de inot, ciclism si alergare si se face in aer liber. Am gresit atunci cand mi-am ales acest “hobby”? Daca vorbim de infrastructura de antrenament, se pare ca am facut greseala vietii. La acest capitol Romania, din pacate, stabileste inca un record negativ.
Sa luam in ordine cele trei probe. Inot? Ar fi o gluma sa-mi propun sa inot intr-un lac in Bucuresti sau in jurul lui. Ciclism? Poate de agrement. Pistele de bicicleta incep sa-si faca loc in viata noastra, cu greu conducatorii auto incep sa accepte noii participanti la trafic, dar pentru antrenament e nevoie de ceva mai mult, constanta si distante mai mari. Se poate merge pe una din iesirile din Bucuresti, dar riscul e destul de ridicat.
Alergare? Praf, gaze, caini si pot gasi suficiente incoveniente. La toate astea se adauga poate cea mai mare problema: timpul alocat deplasarii, pregatirii si antrenamentului efectiv.
Vestea buna este ca exista o solutie. Nu este perfecta, dar cu siguranta e una din cele mai bune in conditiile date. Peste 95% din antrenamentele mele se desfasoara in sala. Evident ca nu poti dezvolta abilitatile tehnice, ma refer la orientare in cazul inotului in ape deschise, echilibrul de care ai nevoie pe bicicleta sau tehnica alergarii pe o suprafata tare, dar exista multe avantaje.
As incepe cu timpul. Frecventez un club de sport care are mai multe locatii. Una din ele este in apropierea locului unde locuiesc, alta in apropierea locului unde lucrez. E un caz fericit dar profit din plin de acest lucru pentru a avea un management al timpului cat mai eficient. O data ajuns la sala, lucrurile se desfasoara destul de repede: vestiar, echipare rapida si sunt gata de treaba. Echiparea este un element care “mananca” destul timp cand faci sport afara.
Trebuie sa ai grija de vreme si sa te imbraci adecvat, la bicicleta tot ce insemna protectie, confort, partea tehnica a bicicletei (curatat, uns) apoi grija cum faci hidratarea, cata apa iei si cum o transporti. In sala? Echipamentul e acelasi si vara si iarna, nu ai treaba cu partea tehnica, o sticla de apa plata ajunge (nu e nici o problema daca e mai multa decat trebuie), iar la sfarsit dus si esti gata sa continui cu orice activitate. Timpul redus e cu siguranta unul din marile avantaje ale antrenamentului in sala, dar nu singurul.
La inot nu exista optiuni in afara bazinului. Multa lume considera ca e o problema faptul ca e foarte aglomerat. E adevarat, dar poti vedea acest lucru ca un beneficiu. Pentru mine e un prilej de a exersa orientarea. Atata timp cat se merge circular pe un culoar, a face slalom printre inotatori e ceva ce poate dezvolta abilitati de echilibru si, cum spuneam, de orientare.
Ciclismul indoor (indoor cycling sau spinning) este un program care are loc intr-un studio cu biciclete stationare (diferite de bicicletele stationare traditionale, care simuleaza bine bicicletele de sosea) unde un instructor specializat impune timp de o ora, un set de miscari in concordanta cu un program bine definit si in ritm cu muzica pe care o alege. Muzica, atmosfera, tipul si efectul exercitiilor, dar si tonusul si senzatia de bine de dupa, sunt factori motivanti, in favoarea antrenamentului in sala.
Alergarea e poate cea mai accesibila proba in aer liber. Dar de cate ori nu ati auzit de oameni care se plang de dureri de genunchi sau glezne? Sau de faptul ca s-au plictisit de tura de parc pe care o fac in mod regulat? Adevarul e ca afara iti trebuie un pantof de alergare bun, ceea ce e destul de costisitor si trebuie si schimbat destul de des. In felul asta, incheieturile celor care facem sport la nivel de amator raman sanatoase.
In sala, banda de alergare are un sistem destul de bun de absorbtie a socurilor. Muzica sau chiar televizorul asigura varietate si chiar motivare.
Ultimul capitol ar fi siguranta. In sala nu poti sa fii accidentat de vreo masina, nu poti sa cazi de pe bicicleta, nu poti fi muscat de caini si nu poti raci sau face insolatie daca e prea frig sau prea cald afara.
Ca sa rezum, as spune ca antrenamentele in sala reprezinta solutia potrivita pentru mediul in care traim si reprezinta modalitatea de a deveni mai puternici pentru a face sport in aer liber. Obisnuiesc sa spun oamenilor: “train inside, go outside”.
[coloana]In natura e altfel
Sergiu Buciuc, maratonist
Si mie imi place triatlonul si, da, alerg, inot, merg pe bicicleta in mod constant. Insa, cel mai mult alerg. Mi-am propus, totusi, sa raspund doar la o singura intrebare: este alergatul in aer liber mai benefic decat cel pe banda? Eu cred ca da, si o sa detaliez mai jos.
Pana atunci, sa mai spun doar ca se poate inota si face spinning foarte bine indoor, insa alergatul in aer liber, spre deosebire de cel in sala, reprezinta cu totul altceva. Desigur, fiecare e liber sa aleaga ce prefera, insa eu cred ca trebuie intelese foarte clar diferentele.
Banda ofera niste avantaje, fiind o optiune buna in sezonul rece, sau atunci cand vrei sa alergi la deal, dar nu prea ai unde. De asemenea, poti monitoriza cu exactitate cat ai alergat si cu ce viteza, neavand nevoie de un ceas cu GPS sau footpod care sa iti arate asta.
Totusi, dezavantajele sunt mai numeroase si cantaresc ceva mai greu, fiind atat de ordin psihologic cat si mecanic.
Alergatul pe banda este monoton, in special la alergarile lungi. Cine a facut vreodata 20 de km pe banda intelege asta. Nu alergi cu placere 20 de km pe banda, alergi pentru ca trebuie.
Studiile au aratat ca tindem sa avem un pas mai scurt atunci cand alergam pe banda, datorita nesigurantei ca am putea cadea. Cu timpul, aceasta teama scade, dar niciodata nu vei alerga complet relaxat pe banda. Chiar si la cei mai experimentati se constata o incordarea a muschilor spatelui, iar orice tensiune poate duce la o postura incorecta, mai putin eficienta.
Mecanica alergarii pe banda este diferita, si vine din faptul ca piciorul, la atingerea benzii, devine una cu aceasta. Banda trage piciorul inapoi, acesta nu se misca singur inapoi in mod natural ca atunci cand alergi liber, implicarea muschilor din spatele piciorului fiind mai redusa.
Ati observat, dupa o perioada de antrenament pe banda, ca alergarea afara este mai dificila? Aceasta e cea mai buna dovada ca cele doua tipuri de antrenament solicita muschii in mod diferit.
Cand alergi afara intalnesti tot felul de suprafete instabile si denivelate. O astfel de suprafata iti antreneaza viteza de reactie a sistemului neuromuscular, invatandu-l sa faca adaptari ce dureaza fractiuni de secunda pentru a-ti mentine corpul stabil si miscandu-se in directia potrivita.
Afara, un factor care afecteaza alergarea este rezistenta vantului, care determina o crestere a efortului intre 2 si 8%, depinzand de viteza ta de deplasare, si de puterea vantului, evident. Pentru a compensa acest lucru pe banda este indicata cresterea pantei la 1%. Aceasta crestere a inclinatiei determina si implicare mai mare a muschilor fesieri si a bicepsului femural, pentru a mentine pozitia corecta pe banda.
Daca scopul este doar sa ai o activitate care sa te mentina in forma, atunci alergarea pe banda este o optiune foarte buna, cu conditia sa fie suplimentata cu exercitii suplimentare in special pentru muschii din spatele piciorului, exercitii pentru antrenarea proprioceptiei, si sa incercam sa mentinem contactul cu banda cat mai putin timp posibil.
Sa gasesti constant motivatia necesara pentru alergare poate fi greu. Daca banda iti usureaza acest lucru si gasesti mai usor motivatia sa te sui pe ea, atunci iarasi e o optiune foarte buna.
Dar daca iti place alergarea si vrei sa o practici intr-un mod cat mai corect, atunci probabil vei dori sa te antrenezi in conditii cat mai apropiate de cele de concurs, adica afara, pe drum, pe poteci, sau pe o pista de atletism.
Conditiile imprevizibile de afara iti vor intari organismul intr-un mod in care banda nu o va putea face. Aceasta este o realitate care se poate extinde si la alte aspecte ale vietii: intr-un mediu controlat si previzibil nu vei evolua niciodata la fel de mult ca intr-un mediu in schimbare, care te forteaza continuu sa te adaptezi.
29 de comentarii
Fotografia este de la Salina Turda, nu cred ca este foarte reprezentativa pentru articol. Asta in conditiile in care “baza de tratament” amenajata la primul nivel al salinei nu este incadrata cu personal si fiecare sta aici cat considera, fara niciun fel de indrumare medicala.
Nu am putut niciodata sa fac sport intr-o sala. Mi se pare absolut ridicol, mai ales dupa ce ca stau la birou atatea ore pe zi.
Prefer aerul curat. Prefer sa ma bucur prin toti porii si cu toate simturile de faptul ca sunt afara, in natura!
E adevarat ca sunt norocos si locuiesc intr-un oras unde padurea si muntele sunt la 2 pasi… Cred ca m-as imbolnavi mintal intr-un oras ca Bucurestiul unde nu as purea evada din oras cand vreau eu.
Sustin parera lui Vlad, poate si pentru ca frecventez acelasi lant de sali de sport. Ar fi totusi niste comentarii de facut, referitor la calitatea si dotarea salilor care sa sustina ideea de “train inside, go outside”. Nu sunt multe locatii care sa se poata lauda ca ofera solutii pentru toate nevoile. Majoritatea salilor se rezuma la partea de forta, spinning-ul fiind tratat marginal (sau cu niste biciclete nu tocmai potrivite). Pentru antrenament indoor, iti trebuie ceva dotare in sala, si eventual de calitate, pentru ca o alergare de o ora pe o banda proasta iti strica tot elanul, iar o bicicleta de spinning nu tocmai buna iti poate sterge orice placere de a pedala. Eu imi doresc cat mai multe sali dotate frumos si complet, care sa ofera astfel de facilitati.
nu merita sa alergi in parc. In Bucuresti e foarte riscant, mai ales la ore tarzii (la sala la 11 noaptea e perfect), te hidratezi si monitorizezi permanent viteza de alergare, consumul de calorii, nu se uita nimeni ciudat la tine, nu te fluiera, nu te alearga maidanezii, nu te ploua, nu te bata vantul, nu racesti si foarte important nu te dor talpile si oasele (doar muschii) pentru ca suprafata de alergat e moale si absoarbe socurile.
Sunt de acord ca e sanatos sa alergi in aer liber, dar o poti face la munte spre exemplu sau pe plaja, dar sa fugi in parcurile cimentate si pline cu drogati si maidanezi din Bucuresti chiar nu e solutie.
Te sfatuiesc sa mai iesi la alergat in parcurile din Bucuresti sa vezi cat de mult s-a schimbat situatia.In parcul Cuza ,fostul IOR de exemplu,vei intalni permanent oameni care fac jogging,indiferent de ora! Intr-adevar,dimineata si seara,dar mai ales in weekend,sunt cei mai multi.
Fiind atat de multa lume cainii s-au adaptat si ignora alergatorii de mult timp.
Pentru suprafata dura iti recomand pantofi de sport de calitate.
In concluzie,daca nu esti gigi contra sau snob,probabil ca nu ai vreun motiv sa nu alergi in parc.
Ce aberatie – “te plictisesti alergand in parc, din cauza ca dai aceeasi tura mereu”. Dar in sala alergi cu o oglinda sau cu un perete in fata. Aia e fun?
sunt o pensionara cu conditie fizica bunicica si as dori sa invat sa merg pe bicicleta pentru a folosi in mod obisnuit bicicleta. UNDE SE POATE INVATA?
mi-ar place sa am posibilitatea sa dansez, sa invat sa dansez, tot ca sport.
UNDEEEEE!
Pai va invata oricine doamna,rugati un domn mai amabil sa va ajute.Trebuie doar sa va tina de sa pentru a va invata sa va tineti echilibrul.
Daca stati pe langa parcul IOR,Cuza acum,va invati eu. 🙂 Ies destul de des cu bicicleta.
Nu coteaza unde afara/inauntru. Totul e sa faci miscare. Cind nu am timp si afara e urit, ma duc la sala, daca e frumos ma duc afara la alergare.
De peste 20 de ani fac lucru asta si nu regret.
Indiferent unde faci sport… important este sa il faci. “Outside” devine dificil in lunile reci sau vreme urata (aka poaie), pe cand sala este o optiune mereu viabila. In plus, faptul ca pot focusa foarte bine cu aparatele din dotare orice grupa sau grupusor de muschi (evident, in paralel cu exercitii cardio) transforma sala in mediul ideal pentru un bucurestean. As mai recomanda celor ce vor sa “dea jos” sau nu au o activitate sportiva regulata sa inceapa intai cu sala 1-2 luni pt. ca efortul in articulatii este mai mic decat la alergatul “outside”, dar cred ca asta s-a punctat deja in articol. Mult succes si … “enjoy a healthy life!” 🙂
Nu exista luni reci. Exista haine nepotrivite…
Well… 3-4 luni pe an e zapada si ploaie. Nu ma vad alergand nici pe gheata nici ud fleasca. Sunt de acord ca “outside” e cel mai sanatos. Atata timp cat ai unde si vremea permite. Eu unul nu am nici un parc mare prin zona si aerul e… deh, Bucuresti.
Zapada nu e o problema. E ff fain sa alergi pe zapada. Problema e in oras, unde sa da cu sare si nisip… :((
Cel mai bine sa faci sport cat timp se poate afara. Asta inseamna pentru fuga probabil in jurul la 0 grade celsius. Daca nu se poate, pentru a nu-ti pierde conditia fizica merge si sala. Nu se compara, este adevarat, dar atunci cand poti iesi afara nu tragi asa de greu de tine ca si cand n-ai fi facut nimic.
Unde sa faci sport in tara asta ? ca nu merge nimic bine in aceasta tara ! si firma carpati de tigari s-a inchis, importam acum de la altii.
depinde de scopul urmărit – pentru cei care doresc să dezvolte masă musculară și forță, sala de forță este soluția optimă. pentru antrenament cardio și de întreținere, mișcarea în aer liber este de preferat, evident. bineînțeles, cele două se pot îmbina, în funcție de individ
TOTB ar fi trebuit să promoveze sportul şi în general activitatea fizică în rândul populaţiei, cunoscând foloasele pe care acestea le aduc pentru sănătate (şi necesitatea lor într-o ţară de hipertensivi cronici, încă de pe vremea Împuşcatului şi Dezgropatului majoritatea cetăţenilor medii sau vârstnici pe care i-ai fi oprit pe stradă şi întrebat cum o duc îţi recitau “tensiune-reumatism-diabet-artrită”).
În mod destul de bizar, sportul la noi este dispreţuit şi a fost aşa “şi atunci”. Nu lungesc inutil mesajul povestind cum se uitau chiorâş “hipertensivii-reumatici-diabetici-artritici” la oricine nu avea burtă şi povestea cum joacă el fotbal, tenis sau baschet duminica (sâmbăta “se lucra”). Parcă ar fi fost ceva imoral să nu mănânci multe sarmale, să nu bei bere Griviţa la litru şi să faci mişcare.
Însă acum ar fi trebuit ca atitudinea să fie un pic diferită. Şi nu este. E sucită. Dacă faci antrenament la sală eşti luat peste picior, dat ca exemplu în Atlasul de Mitocănie Urbană (citat: “ăla cu muşchi lucraţi greţos de atent la sală”) , tratat cu “partea dinapoi”, iar dacă spui cum călăreşti toate dâmburile cu bicicleta şi mai rău. Dimpotrivă, publicul nostru ar vrea să nu dai pe la sală, dar în schimb să mergi cu bicicleta la serviciu. Adică bicicleta să nu fie un sport sau un mod de a petrece plăcut timpul, ci o corvoadă în drumul spre altă corvoadă.
Cam ciudate lucruri se întâmplă cu mişcarea contra-culturală de la noi (care mai e şi conservatoare, religioasă, familistă şi asexuată 😀 )
Soc. Prof. EFS din Romania / fondata in 1990: … este cam ce se intelege din zicala “strange bani albi pt. zile negre”….; din pacate, fara EFS, generatiile de tineri din zilele ns. vor strange bani buni pentru a se putea trata de boli venite de timpuriu….; totusi eu vad prin parcuri destul de multi tineri, elevi etc. care se misca pe role, pe bike si pur si simplu alearga…. fara sa se uite urat la cei, care pe langa ei fumeaza…., uf.
Sport se numeste ala in aer liber, in coditii reale, cu praf si tot ce trebuie.
In sala e o simulare…si atat. Intr-un caz de 1v1 la acealeasi ore de antrenament, va avea castig de cauza cine s-a antrenat afara, nu ala care s-a antrenat in sala.
Umflatu’ cu pompa e alt capitol, care nu-si are rostul in discutia asta.
Miscarea in aer libera este mult mai placuta. Te energizeaza pe plan fizic si psihic. Insa daca conditiile meteo nu sunt prielnice, merge si indoor. Important e sa ne miscam, sa nu fim sedentari.
Depinde pentru ce te antrenezi. Vlad face IM ( ironman ), deci nu e numai instructor de fitness, e si maratonist. Pentru asa ceva iti trebuie antrenament riguros, cum imi place sa numesc – second job. E cam greu sa faci numai outdoor, ploaie , frig , ninsoare…mai ales ca vine iarna…asa ca o combinatie intre cele doua eu zic ca e cea mai reusita. Vad ca pe aici sala e interpretata cu trasul de fiare :).
Intrebarea este de-a dreptul aiurea.Este ca si cum ai intreba un copac unde vrea sa cresca,afara,in padure,in parc sau in vreo sala inchisa…
Mai baieti,nu uitati de natura! Nu va complaceti intre cluburi,spa si acvarii cu aer conditionat…
singurul lucru facut bine de comunisti a fost IEFTINITATEA practicarii EFS; la ora actuala, cand ‘tot romanul’ isi doreste bani multi si in cel mai scurt timp (acum chiar) …, exercitiile fizice,asortate cu echipamente luxoase si costisitoare fac ca omul normal sa aibe retineri; este pacat de timpul ce trece asa nefructificat pt ca sportul este singura activitate in care politica nu ar trebui sa-si ‘bage nasul’…;
dar ‘mecenatul’ sau ‘sponosrizarile’… dece nu ar face atat cat pot, cat el da voie legile astea imperfecte…, pentru a atrage tinerii tocmai prin ieftinitatea accesului in sali, stadioane, bazine de inot; imi aduc aminte ca in tarile nordine, pe vremea asta rece, multi oameni fac bai in ape inghetate (urmate de o sauna zdravana) sau ca in ‘ex-DDR’, existau crosuri pe litoralul Baltic, imediat langa apa/ in apa de fapt, unde se alerga in draci si astfel tinerii si nu numai ei,se caleau si erau sanatosi;dece litoralul ns., acum, este abandonat, cand ar putea ‘inventa’ niste intrecveri de barbatie si tenaciatte, calitati care lipsesc multor tineri deveniti obezi si amotrici…?
Ca fost sedentar mi se par perfecte alergarile in aer liber, indiferent de vreme sau temperatura, hainele adecvate facand compensarea. Nu e necesar sa alergi pe ploaie torentiala, dar organismul isi gaseste ritmul lui si pe ninsoare, si pe ger. Mai greu e pe canicula, singura care nu poate fi compensata de echipament. Am alergat de la -15 grade pana la +35, este mult mai greu pe caldura decat in ger, frumusetea peisajelor si aerul din parc fiind suficiente sa ma faca sa alerg dimineata de la 5.30. Dar asta e alegerea mea, probabil frigul limiteaza optiunile si mareste pericolul de accidentari. Adevarata problema e aceea ca romanul nu are o cultura sportiva, nu face sport si nu ii apreciaza pe cei care il fac, conteaza sa faci sport, nu neaparat unde il faci. E remarcabila poate echiparea parcurilor cu aparate de sport si cu terenuri pentru diferite sporturi
Spre surprinderea mea, când mi s-a dat formularul pentru card Decathlon la categoria sporturilor era trecută şi “plimbarea”.
Când am parcurs mulţi kilometri în reprize de 4-6 ore de marş fără pauză în câte un oraş mare numai ca să văd peisajul, fiindcă mergând cu metroul de la un obiectiv la altul n-aş fi văzut nimic, am înţeles că francezii nu erau proşti când au conceput formularul.
Turistul român mâncător de bufet suedez n-ar înţelege cum şi de ce o plimbare obişnuită prin Viena ar trebui să fie un traseu de genul AKH – Westbahnhof – Opernring – Urania – Augarten – Praterstern şi un traseu corespunzător la întoarcere.
#1 Hint: Oraşul e cam dublu în suprafaţă faţă de Bucureşti, aşa încât nu vă luaţi după hartă. Distanţele sunt altele.
#2 Hint: Cum convingi un ceas automatic să nu mai rămână în urmă şi să îşi demonstreze o precizie puţin obişnuită, demnă de unul electronic?…..
Îl iei la o plimbare ca mai sus. În fiecare zi 😀 😛
adevarata problema este ca romanul nu are o cultura sportiva…., asa este dar cel mai greu de acceptat este ca aceia care trebuiau sa faca ‘cultura fizica si sport’, au ajuns de rasul lumii, atat in scoli cat si in multe cluburi sportive; ei sunt asa de dezbinati incat nu pot concepe un sindicat profesional al sportului sau, cum am vazut mai sus, o socieatte a lor care sa-i ajute spre as pastra identitate profesionala si spirituala; dece nu ar avea si ei o ‘Gala Uniter’ a lor..? Dece…ca-s mai lenesi decat copii sau tinerii pe care ii au in ‘grija’ – le arunca o minge de fotbal si ei se imbata in cancelarie….
Zilele astea am implinit un an de cand am reunntat la sala si am trecut la outdoor. Practic din ziua in care ne-au anuntat ca avem o baie cu dush la birou am renuntat si la masina.
De un an vin la serviciu zilnic, indiferent de vreme. Am venit si la -18 grade Celsius pe viscol. Nu exista vreme nepotrivita, exista haine nepotrivite.
Acum ma pregatesc de maraton… astfel ca minim de doua ori pe saptamana vin la birou alergand.
Un lucru bun este ca nu mai pierd vremea in masina in drum spre sala, nu mai pierd vremea la banda de alergare insa recunosc ca mi-e dor de inot.
Important este sa faci sport… eu ma simteam bine si cand faceam la sala si acum… insa din lipsa de timp am ajuns sa combin utilul cu placutul
O idee minunata de articol/discutie. Inteleg punctul de vedere al amandurora. Eu ma antrenez mai mult in sala. Am avut un picior fracturat, si nu am putut sa merg cateva luni. Inotul in sala, Pilates (cu ceva modificari) m-au ajutat sa imi mentin conditia fizica intr-un mediu controlat – in sala. Acum ca pot sa merg din nou, am reinceput sa ies in aer liber, dar inotul si Pilates tot in sala le fac. Ambele forme au avantajele si dezavantajele lor. Din punctul meu de vedere, insa, exercitiile in aer liber iti dau si o liniste care nu o regasesti dupa o vizita la sala…mai ales cum salile de multe ori nu sunt in locatii cu lumina naturala si, din dorinta de a oferi clientilor ceva amuzament, esti inconjurat de muzica data foarte tare sau ai un ecran in fata, chit ca iti place sau nu iti place.
raman la ideia mea fixa: ai nostri nu au in ei chemare pt ceea ce acum se numeste socializare…, la ai nostri totuleste ‘egoismologizare’: nu exista EFS si nici o apeteneta la ea, nu exista ‘solidaritate si nici o apetenta la adevaratul ‘sindicalismk’, nu exsita nimic care sa ne faca buni crestini – biresica a devenit o entitate misterioasa si inoperanta / Islamul este superior Crestinismului dogmatic, deoarece poate si demonstreaza ca face ce vrea cu ‘omu’ sau…; este o tragedie a sec. 21 si a Globalizarii vs. Comunism [cel putin in Comunism se mintea, acum – pur si siplu esti la index]… uf, si cate ar mai fi de spus – Oamenii ar trebui sa redevina, rapid, animalele presitorice si s-o ia de la capat, poate asa vor nimeri calea adevarata, eficienta la o noua experienta, ; e de jale cu J mare… !