Forţele paramilitare (angajaţii la pază şi o parte a liderilor de sindicat) ale RMGC i-au atacat ieri după-amiază pe câţiva dintre opozanţii locali din Roşia Montană (foto mai jos). “Minerii” au fost adunaţi de către companie în piaţa localităţii pentru a întâmpina un grup de parlamentari (din PC şi PPDD), plimbaţi, ca şi în cazul Comisiei UNESCO a Parlamentului, acum două săptămâni, pe la obiectivele companiei.
de Mihai Goţiu (Voxpublica.realitatea.net)
La un moment dat, iritaţi de un steag cu “Salvaţi Roşia Montană!”, o parte din aceşti “protestatari” i-au atacat pe Zeno Cornea şi Sorin Jurcă, doi opozanţi locali, cel din urmă aflându-se chiar pe treptele propriei case. Jandarmeria a reuşit să-i apere de agresori. Profesorul Ioan Piso, aflat la Roşia Montană, de asemenea cunoscut ca opozant al proiectului minier, a fost şi el ţinta ameninţărilor şi injuriilor forţelor “de pază” ale companiei. Deşi se aflau încă de dimineaţă în Roşia Montană, parlamentarii nu se întâlniseră, până aseară (later edit: până la ora publicării acestui articol – n.r.) şi cu reprezentanţii opozanţilor, ci doar cu cei ai RMGC.
***
Mihai Goţiu: Există posibilitatea ca ministrul să avizeze proiectul de lege ignorând raportul experţilor din minister?
Crin Antonescu: Da. Decizia este a lui. Raportul este o chestiune care i se pune la dispoziţie, iar ministrul poate sau nu să ţină cont de ea.
Mihai Goţiu: Aşadar, ministrul poate să nu ţină cont de raport?
Crin Antonescu: Da, ignorând sau chiar împotriva raportului experţilor, pentru că e un act de voinţă politică.
Fragmentul de mai sus e din discuţia pe care am reuşit să o am acum două zile cu Crin Antonescu (în cadrul unei conferinţe de presă) pe tema Roşia Montană, asupra căreia am promis că voi reveni. În fond, acest scurt fragment e ilustrativ şi semnificativ pentru întreaga poveste a Afacerii Roşia Montană. Pe formă, afirmaţia are acoperire: într-adevăr, din punct de vedere legal, ministrul Justiţiei poate ignora sau chiar să acorde un aviz unui proiect de lege ÎMPOTRIVA RAPORTULUI EXPERŢILOR din propriul minister. Pentru că e un ACT DE VOINŢĂ POLITICĂ.
Pe fond, proiectul minier de la Roşia Montană a supravieţuit atâta amar de vreme tocmai din cauza acestor ACTE DE VOINŢĂ POLITICĂ. Despre proiect se vorbeşte de mai bine de un deceniu. Au existat consultări publice oficiale asupra studiului de impact încă din 2006. Obiecţiile, rapoartele şi luările de poziţie ale experţilor din cele mai diverse domenii (economie, mediu, patrimoniu cultural, sociologie etc.) însumează sute şi mii de pagini. Prin acte de voinţă politică au fost ignorate! Ministerul Mediului, unde se află spre avizare studiul de impact “a luat de bune” pseudo-răspunsurile companiei, fără posibilitatea ca specialiştii să le mai poată răspunde.
Există hotărâri judecătoreşti definitive, prin care au fost anulate acte importante pentru proiectul minier, precum certificatul de urbanism, certificatul de descărcare arheologică pentru Masivul Cârnic ori Planul Urbanistic General (PUG) al Roşiei Montana. Prin acte de voinţă politică, autorităţile publice (Consiliul Local, Consiliul Judeţean şi Ministerul Culturii) au încălcat hotărârile judecătoreşti definitive, eliberând alte acte care să le înlocuiască pe cele anulate de instanţe! În 2011, printr-o scrisoare deschisă, i-am semnalat ministrului Justiţiei de atunci, Cătălin Predoiu, acest fapt, subliniind faptul că încălcarea hotărârilor judecătoreşti definitive (şi încă de autorităţi publice!) reprezintă o subminare a statului de drept. Într-un răspuns public pe site-ul Ministerul Justiţiei, domnul Predoiu nu neagă încălcarea hotărârilor judecătoreşti, ci spune doar că e vorba de o excepţie (!) care nu trebuie transformată în realitate…. “România este un stat de drept, iar acest lucru nu poate fi pus la îndoială. Ştiu că uneori abuzuri şi nedreptăţi de tot felul oferă prilej de îndoială. Dar sunt de părere că ar fi o eroare să transformăm excepţia într-o percepţie privind starea generală şi să ridicăm această percepţie la rang de realitate”, spune domnul Predoiu.
Scrisoarea deschisă adresată domnului Cătălin Predoiu o puteţi citi aici, iar răspunsul Ministerului, aici.
Contextul în care a avut loc discuţia (conferinţă de presă, nu dezbatere) m-a temperat, pentru a nu-mi manifesta indignarea când domnul Crin Antonescu a spus că încă nu are o poziţie asumată referitoare la acest caz şi că dezbaterea (fie ea şi parlamentară) nu a început şi, mai ales, că nu cunoaşte încă proiectul de lege specială pentru Roşia Montană, care a scos zeci de mii de oameni în stradă în ultimele zile. Domnule Crin Antonescu, deţineţi a doua poziţie ca putere în stat (preşedintele Senatului). Daţi-mi voie să apreciez că e impardonabil ca după o săptămână de proteste să nu cunoaşteţi ce prevede acest proiect de lege. Fie e cazul să vă debarasaţi de câţiva dintre consilierii d-voastră (dacă nu v-au informat), fie (dacă ei şi-au făcut treaba şi v-au informat) altcineva e cel care trebuie să renunţe la funcţia pe care o deţine.
Domnule Crin Antonescu, aţi vorbit şi aţi promis formarea unei comisii parlamentare speciale pentru acest proiect de lege, în care să fie invitaţi şi să-şi poată expune argumentele şi punctele de vedere şi specialiştii şi reprezentanţii societăţii civile. Pornind de la premisa bune-credinţe , rămâne întrebarea: „Chiar dacă această comisie va asigura o dezbatere reală, ce rost are în condiţiile în care, până la urmă, concluziile ei pot fi ignorate iar decizia/votul parlamentarilor vor reprezenta UN ACT DE VOINŢĂ POLITICĂ?”.
V-am întrebat despre constituirea unei comisii de anchetă a acestui caz. Răspunsul d-voastră: „În general, ancheta parlamentară se face atunci când se reclamă un abuz, proasta funcţionare a unei instituţii. Evident, dacă cineva are elemente care să pună în această lumină lucrurile, se face comisie de anchetă. Se poate discuta asta”. Domnule Crin Antonescu, încălcarea de către autorităţi publice (de la cele locale până la instituţii guvernamentale), în mod repetat, a unor hotărâri judecătoreşti definitive nu reprezintă un abuz suficient de mare pentru necesitatea constituirii unei comisii de anchetă parlamentară? Ce mai e de discutat, în condiţiile în care chiar un fost ministru al Justiţiei recunoaşte, oficial, un astfel de abuz?
***
Da, e evident că, în cele din urmă, în ciuda tuturor argumentelor şi opiniilor specialiştilor şi ale societăţii civile, decizia pe proiectul de lege specială pentru Roşia Montană şi asupra proiectului minier în sine, va reprezenta un ACT DE VOINŢĂ POLITICĂ. Să nu uităm însă un lucru: VOINŢĂ POLITICĂ au şi cetăţenii acestei ţări. Fiecare e liber să şi-o manifeste în stradă şi direct, adresându-se parlamentarilor proprii (deputaţi şi senatori). Şi să îndrăznească doar să ignore politicienii VOINŢA POLITICĂ A CETĂŢENILOR!
UPDATE: În cele din urmă, grupul de parlamentari (îndeosebi din PC) au ajuns şi în curtea lui Eugen David, preşedintele Asociaţiei Alburnus Maior. Discuţia a fost foarte scurtă. După aproximativ cinci minute, deputatul de Suceava, Cezar Cioată, s-a ridicat să-l întrebe pe Eugen David “de unde are bani de mape de prezentare”. După ce Eugen i-a răspuns că din donaţiile oamenilor din ţară, Cezar Cioată i-a bătut obrazul lui Eugen pe motiv că el a venit la costum, iar Eugen l-a aşteptat în hainele de lucru din gospodărie! Eugen David i-a cerut în acel moment să părăsească proprietate. Colegii lui Cioată l-au urmat. Cât a durat şi cum s-a desfăşurat “informarea” parlamentarilor cu opoziţia, după ce întreaga zi au fost “ghidaţi” prin Roşia de RMGC – în materialul video de aici.