Operatiunea “Marul cu vierme” – Faza finala

16

Am fost acum cateva zile la Resita la nunta unor prieteni de-ai mei. Mi-am luat mere, mi-au placut si am scris un articol. Am dezbatut o tema aparent simpla si am avut destul de multe argumente interesante.

de Magor Csibi

viermefront

Foto: Flickr, by Blmurc

Am pornit de la o idee simpla si am ajuns la o dezbatere ampla. Au fost foarte multi oameni care au argumentat in favoarea marului cu vierme, cativa impotriva, insa nimeni nu a incercat sa vorbeasca in favoarea marului estetic.

Dupa ce am incercat sa imping discutia in sfera metaforica, am primit cateva comentarii interesante, dar nu multe care sa se potriveasca cu ce ne-am gandit noi. Viermele nu inseamna neaparat o stricaciune in mar. Nu inseamna decat ca marul e netratat, sanatos, dar obtinut cu un sacrificiu.

Cu siguranta e mai usor sa avem un mar frumos, mare si care rezista cateva saptamani pe raft fara probleme. Profitul ar fi mare, castiga comerciantul, castiga deseori demnitarul, vamesul, retailerul. Singurii care ar pierde ar fi producatorii si consumatorii. Dar asta e o pierdere mica. Producatorul nu are putere, nu poate sa faca presiune, iar consumatorul nu e interesat de ce consuma.

In schimb, situatia se complica la marul “cu vierme”. Chiar daca nu arata rau, nu creste dupa standarde, ca intr-o fabrica. Exista mere mai mici, mai mari, mai rosii si mai putin coapte. Tocmai pentru ca mai vad razele soarelui si nu lumini artificiale, pentru ca stau in pamant si nu in vata de sticla si pentru ca sunt hraniti de ploaie, nu de diverse chimicale. Insa vrem nu vrem, o sa trebuiasca sa scoatem mai multi bani din buzunar pentru asta. Ne trebuie o infrastructura diferita pentru incurajarea productiei de acest gen, ne trebuie o alta filosofie si trebuie ca inclusiv mamutii din retail si vanzari sa se multumeasca cu un profit mai mic.

Exista si viermele in aceasta schema. Cu siguranta producatorii sufera destul de des, ca sa poata ramane mici, ca sa poata ramane autentici si nemodernizati. Viermele exista si in portofelul nostru, pentru ca trebuie sa scoatem putin mai multi banuti si sa constientizam ca fara pret e greu sa avem pretentia la calitate sau la sanatate. Viermele exista si in filosofia companiilor si a guvernelor, care trebuie sa inteleaga ca nu tot timpul profitul e cea mai buna alegere. Un profit care nu poate fi sustinut pe termen lung si foarte lung nu e un profit adevarat pentru nimeni.

Se va intampla vreodata sa alegem totusi marul “cu vierme”? Se va mai schimba situatia actuala? Cu siguranta nu de la sine. Companiile tot dupa profit se vor ghida in viitor, ca si guvernele de altfel. Efectele sociale, efectele pe mediu sunt mai putin apreciate atata vreme cat sume mari intra in bugete si in buzunare.

Sansa noastra e sa ramanem constienti. Politica noastra de consum e stabilita numai de noi. Numai noi putem sa decidem daca dam sau nu putere producatorilor. Numai noi putem sa decidem daca mai vrem produse autohtone, produse sanatoase, produse create in afara sistemului. Iar daca vreti sa faceti ceva ca opiniile pe care le-ati exprimat pe site sa si conteze, haideti sa actionam!

Va invitam sa nr mobilizam si sa identificam toate locurile din care putem sa cumparam mere “cu vierme”. Invitam toti producatorii, consumatorii si oamenii carora le pasa sa ne semnaleze unde in jungla noastra urbana se mai gasesc mere cu vierme. Dorim sa intocmim o harta si sa repetam acest efort pe mai multe produse. Asa o sa stim exact unde sa mergem cand vrem sa cumparam produse sanatoase sau daca vrem sa mai avem producatori reali, nu dor productie in masa.

Va alaturati acestui demers?

Tags:



16 comentarii

  1. 500 de citiri si 2 comentarii 🙂 tipic pentru genul asta de probleme “neprofitabile”
    Probabil ca in sate inca se gasesc “mere cu vierme”, in oras, doar aduse de acolo, in mare parte pentru consumul propriu

  2. Prefer sa mananc 3/4 din mar dar sa aibe gust si sa fie in procent mare “sanatos”.

    Spre “norocul” meu fac alergie daca mananc chestii cu chimicale in ele asa ca ma feresc pana si de vegeta din ciorba.

  3. Unde gasim mere cu viermi?!
    La tara, in orice zona a tarii, poti cumpara de la orice fermier care are pomi fructiferi, doar sa ii ceri asta. Apoi, in satele de pe langa Bucuresti, in pietele unde intermediarii nu au monopol. Aproape de mine e piata volanta din Dristor, la intersectia cu Ramnicu Sarat. De aici pot cumpara varza romaneasca, cartofi cu negi si vanatai, pere si morcovi strambi si gaunosi. Merele prisosesc, sunt urate dar au un parfum de te ametesc. Gustati-le!
    Mai gasesti sfecla, hrean, pastarnac si cate si mai cate, unele sunt foarte urate, hreanul nu este dat pe razatoare si amestecat cu alte “albituri” si e tare… tare de tot…
    Daca ai uitat cum e la tara intreaba un prieten, suna un parinte sau cumpara macar jumatate din produsele necesare din piata si jumatate din supermarket si fa singur diferenta!

  4. Cred ca puneti problema foarte poetic si atat. Sa recapitulam.

    Marul frumos a aparut din dorinta hipermarket-urilor de avea pruduse cu multiple calitati: (1) sa reziste mai mult pana sa fie adus la raft si pana la vanzare, de aici culegerea timpurie si tratamentele chimice (2) sa arate frumos, pentru ca oamenii isi aleg merele fara defecte, iar o stiva cu mere patate nu va fi la fel de vandabila si (3) sa fie disponibile in orice anotimp, in cantitati suficiente.

    Aku’, daca eu vreau un mar gustos, chiar si vierme, nu am decat sa il cumpar de la taran, care mi-l vinde imediat, la rand si doar toamna. Problema e ca chiar eu, in prostia mea, ma duc la hipermarket, pentru ca sunt un corporatist care n-are timp si care vrea sa cumpere o singura data pe saptamana tot ce ii trebuie – si care odata ajuns acolo aleg marul frumos, chiar si daca am in raza vizuala o gramada cu mere atat frumoase cat si stricate.

    Dupa ce hipermarketurile vor fi distrus tot ce inseamna piata taraneasca, desigur ca imi vor oferi si alternativa ecologica, la un pret de 10 ori mai mare. Chiar si la ora actuala, la piata nu mai sunt tarani, pentru ca si acolo e mai ieftin sa aduci produse industrializate. Taranul are si el nevoie de transport, si nu mai renteaza demult sa isi cumpere singur masina, pentru ca nu produce atat cat sa isi permita sa isi cumpere una. Si asa mai departe.

    Taranul nu isi poate rezolva singur problema, pentru ca nu are optiuni si nici resurse, iar consumatorul e dobitoc. Pe Stat nu putem sa ne bazam, pentru ca nu exista si nu va exista nicio presiune interna asupra lui in sensul asta.

    Parerea mea este ca o sa putem manca mere cu gust, dar doar cu un pret suficient de mare pentru ca cineva sa fie motivat sa ni-l aduca, din pacate. Si asta doar daca noi insine vom fi motivati sa cautam sau sa cumparam acele mere. Asta insa nu va fi valabil pentru oricine.

    Singurul lucru la care ma gandesc este sa dam consumatorului (prietenilor, cunoscutilor) mere cu gust gratuite… Poate omul citadin va vedea ca ele exista, si le va dori, si astfel se va putea inchide un mic lant al cererii si ofertei. Dar cine sa suporte costul? Si omul citadin chiar isi doreste asa de mult sa manance mere cu gust? Cum spuneam, nu e o chestie de masa. Nici cultura nu e o chestie de masa.

    Presupun ca prin alte tari merele cu gust au ramas fie din cauza saraciei (adica nimeni nu isi permite sa consume decat ce este in natura, pentru ca nu are bani de hipermarket), fie pentru ca taranii au avut o alta educatie si s-au sindicalizat si au cerut statului protectie. Iar Statul (altul decat la noi) i-a ajutat cu subventii, pentru ca cetatenii puteau pune presiune pe el.

  5. Nu imi plac merele cu viermi!!!!! Nu imi plac merele de la hypermarket!!!!!! Dar gasesti la Voinesti niste mere de innebunesti!!!! Si stiti ce? Nu au viermi si arata respectabil, ar face fata cu brio celor de la hypermarket!!! Deci se pare ca exista si gri :).

    P.S. Voinesti nici macar nu e foarte departe de Bucuresti!

  6. Inca odata, problema e pusa incorect. Marul cu vierme e un produs defect. Viermele e un daunator. Am citit aici, cu stupefactie, povesti cu iz puternic de legenda, in care cumparatori occidentali(sic!), n-au mai incheiat afacerea findca merele n-aveau viermi, deci implicit nu era naturale.

    Folosind acelasi rationament, se poate lauda porcul cu trichineloza sau vaca cu febra aftoasa findca, nu-i asa, dau produse foarte gustoase, carne si lapte.

    Oameni buni, progresul stiintei si al conditiei umane e absolut necesar. Faptul ca taranul roman l-a refuzat constant, din motive variate, e o alta poveste si are legatura cu faptul ca tarisoara asta e asa cu o stim cu toti, plina de “bube” si “bubosi”.

    Magor Csibi comite niste erori in articolul sau. Nici macar la nivelul unor livezi ultrasofisticate, nu exista lumina artificiala pentru a ajuta cresterea merelor, nu exista pomi care sa creasca pe vata de sticla sau sa fie stropiti cu chimicale in loc de apa (apa e si ea un compus chimic, format din doi atomi de hidrogen si unul de oxigen, asta pana nu incepem sa condamnam si apa ca pe o “chimicala”). Hypermarket-urile nu au profituri extraordinare, sunt mai degraba nespectaculoase, 1-2%, din cauza perisabilitatii produselor. N-are rost sa demonizam ideea unui comert civilizat doar de dragul unui exercitiu de retorica.

    Apoi se refera la produse create in afara sistemului…care sistem? De ce scriem de multe ori fara sa intelegem exact despre ce vorbim? Daca un individ cu acces la informatie comite atatea erori si dezinformari (nepremeditate, sunt convins), ce sa mai ceri taranului needucat, care in afara de a-si culege livada cand vine toamna, nu stie altceva?

    De ce e progresul stiintei intotdeauna demonizat? Sa stropesti un fruct pentru a opri atacul daunatorilor nu e nimic altceva decat aplicarea progreselor stiintei in viata de zi cu zi. E o mare diferenta, cum am mai spus, intre a gasi mere in fiecare zi a anului, ceea implica un anumit tip de comert si abordare a productiei pomicole si a gasi un fruct la maturitate, ca gust, fruct care dureaza maximum cateva saptamani inainte sa se degradeze.

    E cam multa lipsa de informare pana sa putem avea o discutie principiala. Cred ca multi ar trebui sa se informeze inainte sa disemineze informatii care sunt total eronate.

  7. La putin timp dupa ce am citit articolul (primul din serie) am vazut la o televiziune spaniola un reportaj in aceeasi directie:
    reporterul a fost in vizita la un producator agricol din zona Almeria, unde a vazut faimoasele produse “cu vierme” si si-a pus aceesi problema: sint mai gustoase, dar mai urite. el le-ar prefera, dar ce ar face ceilalti?
    reporterul a facut experimentul. s-a dus la piata sa vinda produsele cu vierme linga ceilalti care vindeau produse frumoase. nimeni nu a cumparat. nici dupa ce le-a dat unor clienti sa guste (alternativ, produs natural, produs tratat). reactia la degustare a fost, evident, ca produsul natural e mult mai gustos. dar dupa ce le-a aratat produsul clientilor potentiali care tocmai gustasera, acestia au refuzat sa cumpere, spunind ca fructele sint urite, ca prefera sa le cumpere pe cele frumoase.

  8. Salut !
    Imi place ideea, retin faptul ca intr-adevar nu s-a purtat o discutie foarte atenta legata de partea estetica, a naturaletii marului de exemplu.
    Pentru adrese…
    in piata centrala din Brasov (langa magazinul Star) exista taraba lui nea Gigi, cu mai multe feluri de mere, inclusiv cu viermi. Tot acolo, o taraba cu mere din Harman.

    Ioana

  9. Mie personal imi plac merele cu viermi. Nu ma intereseaza aspectul, desi pentru multi este singurul criteriu, desi cand mananci merele aduse de hipermarcheturi parca ai manca iarba.
    Dar povestea cu marul cu vierme si marul frumos poate fi si o parabola…

  10. Mie personal imi plac merele cu viermi. Nu ma intereseaza aspectul, desi pentru multi este singurul criteriu. Cand mananci merele aduse de hipermarcheturi parca ai manca iarba.
    Dar povestea cu marul cu vierme si marul frumos poate fi si o parabola…

  11. In Timisoara functioneaza de vreo 2,3 ani un sistem de sustinere a producatorilor locali.
    O fundatie sau ce o fi se implica si pune in legatura producatorii cu cumparatorii interesati sa cumpere produse naturale din agricultura locala.
    Se inscriu la inceput de an cumparatorii si se aboneaza la un cos de produse (cam standard).
    Producatorii vor livra tot anul produsele (sezoniere) agreate la inceput.
    Abonamentul are si rolul de asociere/solidarizare la riscuri naturale intre cumparator si producatorul local – e vorba de vreme, care poate influenta productia agricola.
    De asemenea cumparatorii pot vizita fermele de productie ca sa se convinga de ceea ce cumpara.

    Ar trebui sa se mearga pe latura asta: sprijinirea producatorilor locali cu responsabilizarea cumparatorilor si ajutorarea acestor producatori.

    E vorba de ASTA: Asociatia de Sustinere a Agrgulturii Traditionale.
    Un site ar fi: http://www.asat.ro
    Dar parca eu i-am contactat altfel, in Timisoara.

  12. Pietele cred ca sunt singurul loc unde mai avem o mica sansa sa gasim acel mar “cu vierme”. Mi se pare absurd ca intr-o piata, care ar trebui sa fie in totalitate a producatorilor locali, gasim mai degraba ananas, portocale si banane decat marul natural. Macar aici ar putea sa faca ceva autoritatile, dar bineinteles ca pe nimeni nu intreseaza acest lucru.
    Prin urmare fiecare e pe cont propriu: alege sa intre in sistem si sa consume ce i se pune la dispozitie sau cauta acel producator local ce ii ofera produse naturale.

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger