Omul e ca foca

9

Nu există zi în care să deschizi calculatorul (eventual Facebook) și să nu fi primit cel puțin un citat motivațional care îți schimbă viața, te ridică de pe boală, îți ia ratele cu mâna, te umple de prieteni, îți gâdilă depresia până se cacă pe ea de râs și te dă de două ori moca în jurul lumii. Problema cu citatele astea e că ar fi bune la toate dacă n-ar fi bune de nimic.

 

de George Moise 

 

Vreau să cunosc și eu omul care într-o zi a citit așa: Life is short, don’t waste time for unimportant things and activites bla bla bla, too short to be living someone else’s life, s-a ridicat de la calculator și i-a zis șefului: bă, ia rapoartele astea și bagă-ți-le-n cur, io mă duc să urc Everestul, e visul meu.

Indiferent că e Steve Jobs, mama lui Steve Jobs, Mini Steve Jobs etc. niciunul dintre băieții ăștia moralizatori nu au scris citatele astea când erau în rahat (e posibil să nici nu fi fost prea tare acolo), ci după. Întâi cum necum au ieșit, s-au scuturat, au făcut un duș, s-au uitat înapoi și abia după s-au dat greuceni în niște istețimi generale gennu trăiești decât o singură dată. Dacă le citești ca pe metode de prim-ajutor, ești mort.

Ei nu s-au făcut bine de la citate, după cum fetele din reclamele la cosmetice n-au fața așa de la crema aia pe care încearcă să v-o vâre vouă în traistă. Așa sunt ele! Plus photoshop. Mai rău, dacă le pune dracu´ să-și pună maclavaisul ăla pe meclă, o să arate ca o virgină la menopauză, sau ca mine dimineața. Și băieții ăia care scriu agerimi să-ți ridice ție moralul, la fel. Așa sunt ei, cad în picioare.

Cum am mai tot zis, am ajuns în Japonia dintr-o pură întâmplare. Și-mi cer scuze dacă n-am visat asta de mic. Aș fi escroc ordinar să m-apuc să vând broșura: Zece pași să ajungi în Japonia. Ar fi la fel de eficace ca toate citatele motivante cu scris mare și poză. La fel de eficace ca o metodă de câștigat la loto scrisă de unul care a jucat o singură dată și a umflat potul ăl gras.

E crud, dar asta e, nu toți își permit să-și realizeze visele, e pur și simplu chestie de noroc, pe care nu, nu ți-l faci cu mâna ta, că nu e plastelină. Sunt pe lume ingineri care cântă de o mie de ori mai bine ca Sting, croitorese care arată de o mie de ori mai bine decât Angelina Jolie și scriitori care vând infinit mai puțin decât o borfetă celebră care și-a publicat platitudinile.

Mai circulă un video cu un tip care s-a născut doar trunchi și cap și lipăie de colo colo ca un pinguin imperial pe o catedră în fața unor elevi spunându-le cât e el de fericit și că nimic nu te poate împiedica să-ți realizezi visele și să faci skydiving. Pentru bani, nici pe mine nu mă doare gura să cânt aria fericitului cu sala plină. Dar pe unul care nu poate să-și plesnească maimuța  sau să se scarpine dimineața la cojones mi-e greu să-l cred că-i fericit și căthe sky is the limit. După prelegere, audiența trăiește profund pentru cinci minute revelația că sunt probleme mai mari pe lume decât că le întârzie livrarea iPhone5.

Ai mâncare, nu te plouă-n casă, dar ești deprimat? Sictir. Depresia nu-i altceva decât felul în care viața îți face semn că te iei prea tare în serios. Ai probleme pe bune? Atunci nu mai sta pe cur cu ochii pierduți în citate mințindu-te că tot universul conspiră să capeți tu bonuri de masă sau că o să vină o zi în care o să se schimbe totul în bine. Nu există ziua aia. Viața e fix chestia aia care se întâmplă doar în momentele cărora li se zice acum. Mâinele ăla fabulos pe care îl aștepți se fărâmițează în acumuri pe care jumătate le ratezi oftând la citate și proiectând chestii care n-o să vină și jumătate jelind după chestii care n-o să se mai întoarcă.

Fă ceva. Dacă nu poți face nimic cu datele existente, mușcă din iarbă și recunoaște că atâta poți și atâta meriți. Zi mulțumesc și săru´ mâna pentru masă.

Acest articol a fost preluat de pe blogul lui George Moise.

 

Puteți citi și:

Ijime, sport național

Fug femelele (II)

Fug femelele (I)

Şi la nunta ta, mi-a căzut faţá (Actul I)

Şi la nunta ta, mi-a căzut faţá (Actul II)

Iertați-mă că nu sunt japonez: I love ゆ

Iertați-mă că nu sunt japonez: Dragă Wendy

Mi-e dor de Tanti Neti

Interviu cu românul japonez:”N-am întâlnit nicăieri până acum mai mulţi oameni nefericiţi care să mimeze fericirea ca în publicitate”

Cum devine Japonia acasă pentru un român

Despre femeile japoneze

Diferenţa dintre bordel şi Love Hotel

Iertaţi-mă că nu nu sunt japonez: Copiii-problemă

Întâlnire cu toamna


9 comentarii

  1. Pingback: Părerea mea! « 3fmi

  2. Pingback: Părenting păntru părinți | TOTB.ro - Think Outside the Box

  3. Citate motivationale si citate antimotivationale:) Clar aleg prima categorie si asta doar pentru ca, dupa vorba autorului articolului, nu toti suntem la fel de norocosi si atunci incercam sa imbunatatim realitatea inconjuratoare printr-un screen saver acceptabil. Mie una nu imi vine chiar deloc sa musc din iarba, iar daca asta ti-ar face ziua Georgica, regret, ai fi un suparat cronic pentru ca nu face lumea prajitura dupa reteta realitatii tale. Pana una alta eu sunt pro tipul ala care se plimba prin scoli si se iubeste asa cum e, incercand sa isi faca viata mai frumoasa si chiar pentru ca face si un ban din asta il admir si mai mult, imbina utilul cu placutul, nu e doar in mod de supravietuire, ca unii care imprastie fecale in cupe de cupcakes.

  4. Oameni buni, care-i adevarul asa de mare in ce zice, ganditu-v-ati oare la cat ii ajuta pe unii citatele alea? Au ceva negativ, dati-le la o parte, faceti laturi din ele, insa, atunci cand ceva bun iese din asta, chiar nu inteleg de ce e musai sa scoatem un articol de rahat doar prin blama, fara nimic pozitiv ca rezultat. Georgica, crezi tu ca a musca din iarba ar aduce mai multa bucurie sau putere unuia care e deja la pamant? Ce iti da tie chiar certitudinea ca adevarul tau, asta negativ, corespunde realitatii? Cu ce contribui tu serios la scoaterea din rahat a celor mai putin norocosi? Fa-te util si opreste-te din a critica fara sens si intelege ca cei care recurg la citate motivationale sunt probabil intr-un proces de tamaduire in care au nevoie de asa ceva, au nevoie sa stie ca exista si oameni cu dificultati mai mari ca ei si totusi au reusit pana la urma sa iasa la liman, au nevoie de incurajare prin puterea exemplului sau a acceptarii sinelui mai putin perfect, mai putin norocos. Sper ca nu ti-am stricat ziua prin faptul ca reteta ta pentru mine nu functioneaza, de fapt nu ma indoiesc ca nu ti-am stricat-o. Cele bune!

  5. Ramona, daca vrei sa ii spui ceva lui “Georgica”, intra si tu pe blogul lui, care e trecut la finalul articolului. Scrie clar acolo ca articolul a fost preluat, deci nu are cum sa te auda autorul. Si relaxeaza-te, faptul ca unora li se pare o prostie sa te incanti la niste citate care nu te ajuta cu nimic nu te impiedica sa te incanti in continuare la ele. Deci aplica pentru tine reteta ta, si lasa-i pe altii sa se foloseasca de reteta lor 😉

Reply To Andrei Maco via Facebook Cancel Reply

Advertisment ad adsense adlogger