Omul care zboară cu avionul în toate țările care nu recunosc independența Kosovo

1

James Berisha vrea ca lumea întreagă să accepte independența Kosovo. Așa că, în loc să facă pagini pe Facebook și petiții, pilotul albanez s-a hotărât să zboare în fiecare țară care nu a acceptat independența Kosovo și să vorbească direct cu oamenii de acolo.

 

de Beck Charlton (Vice România)

 

Războiul din Kosovo s-a încheiat în 1999, după un an și jumătate de măcel și curățare etnică a populației albaneze de către populația sârbă. Nouă ani mai târziu, în 2008, Kosovo a primit independența, dar statutul țării a rămas nerecunoscut de multe țări. De exemplu, Rusia, aliată a Serbiei, a afirmat că declarația de independență a fost ilegală și a stârnit un scandal la care n-a renunțat nici în ziua de azi.

Prin urmare, sunt slabe șanse ca Berisha să reușească să clintească prea curând mințile și inimile de piatră ale guvernului rus. Dar asta nu l-a oprit să zboare în 100 de alte țări ca să-și răspândească mesajul.

L-am cunoscut pe James acum un an în Sudan, când avionul i s-a prăbușit în mijlocul deșertului sudanez. La început, n-am fost prea convins că o astfel de strategie ar putea avea efect asupra politicii globale – ce poate face un pilot ca să schimbe politica externe a unei țări întregi? Dar, urmărindu-i progresele, m-am răzgândit; în luna decembrie a anului trecut, James a fost în Egipt, iar pe 29 iunie anul acesta, Egiptul s-a alăturat țărilor care recunosc independența Kosovo – probabil ultimul gest politic pus în aplicare înainte ca milioane de protestatari să iasă în stradă ca să-l dea jos de la putere pe Mohamed Morsi.

L-am sunat pe James să văd cum merge planul lui.

 

James în republica Congo

 

VICE: James, spune-ne cum ai ajuns să zbori în toate țările care nu acceptă independența Kosovo?

James Berisha: Toți albanezii sunt foarte atașați de țara lor și de locul unde au crescut. Am trăit în Kosovo în primii 16 ani din viață și am fost profund afectat de propaganda sârbă. Sârbii îi considerau pe albanezi analfabeți și proști. Spuneau că avem coadă, ca animalele. Genul ăsta de lucruri dau naștere la multe resentimente. Sârbii au încercat să ne interzică limba, cărțile și religia. Au vrut să ne distrugă familiile. Viziunea mea e aceasta: să merg în fiecare țară de pe planetă și să transmit mesajul că Kosovo ar trebui să se elibereze de Serbia în cel mai eficient și ieftin mod posibil.

Unde erai când a izbucnit războiul în 1999?

Mă antrenam să devin pilot în Florida, dar m-am întors în Kosovo când sîrbii mi-au omorât tatăl. Avea 47 de ani.

Era civil sau lupta în război?

Civil. Am crescut la sat și aveam o fermă. Le dădea de mâncare vacilor. N-a făcut nimic rău.

Unde ți-ai început misiunea?

Mi-am cumpărat avionul când eram în Texas. Pe vremea aceea, voiam să activez doar în emisfera vestică. Am vrut să popularizez subiectul pe cât posibil. În etapa asta nu știam că misiunea mea va avea un impact atât de mare și că voi deveni un erou pentru oamenii din Kosovo. După ce mi-am încheiat misiunea în emisfera vestică, lumea m-a încurajat să continui. M-am gândit puțin, m-am consultat cu familia și mi-am zis: „Hai!” Am hotărât să merg în Africa pentru că, în multe feluri, Africa a suferit din cauza acelorași probleme ca și Kosovo. A fost colonizată, așa că oamenii de acolo sigur înțeleg importanța independenței.

 

Avionul lui James în deșertul sudanez

 

Povestește-mi ce ți s-a întâmplat pe parcurs. Te-ai prăbușit în deșertul sudanez la un moment dat, nu?

Da. Eram pe la 2500 de metri când am auzit o explozie și totul a luat-o razna. Avionul vibra, uleiul se împrăștiase peste tot, iar motorul se oprise total. Am închis tot și am reușit să trimit un mesaj unui avion comercial care zbura deasupra. Am anunțat pilotul că o să mă prăbușesc.

Nu erai speriat?

Nu. În primele două secunde am fost puțin speriat, dar apoi deloc. Mă gândeam doar cum să supraviețuiesc și să salvez avionul. Dacă nu puteam salva avionul, voiam măcar să mă asigur că voi supraviețui. Am zburat fără motor vreo 10-15 minute – planând – după care am observat o mică stradă cu pietriș. Am folosit-o ca să aterizez. A fost ok. Am salvat și avionul.

E sigur pentru zbor avionul tău?

Nu, nu e prea sigur.

Ce altceva ți s-a mai întîmplat în călătoriile tale?

Am fost în închisoare.

 

 

Nu știam asta. Cum s-a întâmplat?

După ce m-am prăbușit cu avionul, m-am gândit să merg în Eritreea cu un avion comercial ca să-mi continui misiunea acolo. N-am avut probleme când am ajuns în Eritreea; am stat șase zile și am făcut ce fac de obicei: am vorbit cu ziarele, televiziunea, am dat interviuri etc. Dar mi-am dat seama că n-o să am prea mare succes. Eritreea e una dintre țările care stau cel mai prost la capitolul liberă exprimare.

Ziarele sunt controlate de guvern și e aproape imposibil să faci o campanie. În timp ce părăseam țara, cu zece minute înainte de plecare, a venit la mine un ofițer de poliție să vorbim. M-a dus într-o cameră și mi-a cerut actele. Nu aveam viză pentru că sunt pilot și, tehnic, am voie să călătoresc doar cu documentele de pilot. Au vrut să vadă viza și mi-au spus că n-ar fi trebuit să pot intra în țară fără ea. Am fost dus în centrul de detenție al aeroportului, unde am stat trei zile, apoi am fost băgat în închisoare, unde am stat singur într-o celulă timp de 156 de zile.

Cristoase. 156 de zile?

N-am avut avocat, nu m-au lăsat să vorbesc cu niciun judecător și nici cu familia mea. Ai mei habar n-aveau unde sunt. Am fost tratat ca o cămilă și izolat de lumea exterioară. Am crezut că o să mor. Dacă ceilalți colegi de închisoare n-ar fi fost generoși și nu mi-ar fi dat din mâncarea lor, aș fi murit.

 

 

Deci familia ta nu știa unde ești?

Nu. Guvernul din Eritreea i-a mințit că nu eram acolo. Ultimul e-mail pe care îl trimisesem era din Eritreea, așa că familia mea a știut că eram acolo. În cele din urmă, au intervenit pentru eliberarea mea 20 de țări. Franța, Belgia, SUA, Qatar, Sudan, Kosovo, Albania…

Ce crezi că ai reușit să obții prin misiunea ta?

Am trimis mesajul republicii Kosovo în toată lumea. Dacă ajung pe Al Jazeera, al nouălea canal de știri din lume, înseamnă că mesajul a fost transmis. Dacă merg în fiecare țară din Africa și le transmit o scrisoare oficială în care îi rog să recunoască independența Kosovo, atunci mesajul a fost transmis.

Am auzit că Egiptul tocmai a acceptat independența Kosovo. Crezi că le-ai influențat decizia în vreun fel?

Am vorbit cu mulți oameni care au susținut independența Kosovo. Oamenii sunt foarte importanți. Egiptul a recunoscut independența Kosovo din cauza presiunii cetățenilor obișnuiți.

 

Acest articol a fost preluat de pe site-ul partener Vice România.

Tags:



Un comentariu

  1. “Omul care zboara cu avionul………” ?????????????

    Titlu…………..’model’ jiji !!!!

    Cum este POSIBIL sa va exprimati in halul asta ???

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger