Omul care cântă alături de păsări, insecte și animale

David Rothenberg e profesor de filosofie la  New Jersey Institute of Technology, dar a devenit celebru pentru interesul lui față de muzica produsă de păsări, insecte sau animale. Unii îl consideră  pe Rothenberg ”muzician interspecific,” atâta vreme cât merge adesea în natură, pentru a ”provoca” păsările la duete sau dueluri muzicale sau realizează compoziții împreună cu cicadele, celebrele insecte țârâitoare. Dincolo de faptul că produce muzică inspirată de sunetele acestor viețuitoare și că merge efectiv în habitatele lor, naturale sau artificiale, pentru a le testa reacțiile la sunetele scoase de instrumente și a improviza alături de ele, americanul este cunoscut pentru Why Birds Sing: A Journey Into the Mystery of Bird Song, o carte în care susține că ciripitul păsărilor este, de fapt, muzică.

 

de Miron Ghiu

 

În 2006, BBC a realizat un amplu documentar pornind de la volumul lui Rothenberg, care a mai publicat apoi şi alte titluri care aduc arta și știința laolaltă. Anul trecut, compozitorul a publicat Bug Music, o carte în care își expune poveștile și teoriile despre muzica insectelor, începută în urma mai multor experimente în care acompania la saxofon cântecele de împerechere ale cicadelor. Am stat de vorbă cu David Rothenberg care explică pentru TOTB cum ne putem deschide mai bine mintea și urechile pentru muzica altor viețuitoare.

 

M.G.: Care este animalul-muzician pe care-l apreciați cel mai mult?

D.R.: Balenele cu cocoașă sunt absolut incredibile. Pot cânta până la 24 de ore fără oprire, cântecul lor lung având o complexitate extraordinară, cu melodii, motive, structuri, emoții și forme diferite, fără ca noi, oamenii, să știm cu exactitate de ce o fac și care este scopul acestor cântece. Uneori, când le ascultă pe balene, oamenii încep să plângă de emoție. Să cânți live cu aceste creaturi, ca atunci când am transmis sub apă sunetul clarinetului eu, ascultând de pe puntea unui vapor ce se întâmplă dedesubt, e o experiență deopotrivă uimitoare și stranie.

Care este prima dvs. amintire legată de sunetele pe care le scot insectele, care v-a inspirat să le urmăriţi şi “invitaţi” la duet?

Am copilărit într-o zonă de suburbie, undeva la țară, în apropiere de New York, unde nopțile lungi și calde de vară erau pline de ritmuri amețitoare, care se suprapuneau, în egală măsură ordonate și calculate, dar și spontane, fascinante, imposibil de reprodus exact sau de transcris cu note muzicale.

 

 

De ce cântă, până la urmă, cicadele?

Masculii cântă pentru a atrage femelele, aceasta fiind, de altfel, explicația pentru cea mai mare parte a muzicii produse în lumea animală, cu precizarea că aspectul funcțional nu surprinde cu adevărat diversitatea și frumusețea acestui fenomen. Fiecare specie cântătoare, indiferent dacă e vorba de insecte, păsări sau balene, își are propriul simț estetic și a evoluat până la preferința pentru tipuri de sunet foarte specifice.

Care sunt instrumentele potrivite pentru a ”acompania” animalele și păsările?

Orice instrument pe care-l stăpânești e potrivit, atâta vreme cât lași loc muzicii altor specii să ajungă la tine și să modifice ceea ce faci.

Ce ne puteți spune despre sinteza granulară naturală pe care o fac, involuntar, cicadele?

În cartea mea, Bug Music, vorbesc foarte mult despre asta. Am fost foarte impresionat de o diagramă din MICROSOUND, cartea lui Curtis Roads, în care vorbește despre cele mai mari și mai mici unități de sunet, de la ”granule” minuscule de sunet, până la Big Bang – sinteza asta naturală de sunet mi se pare un concept revoluționar. Îmi amintesc că, atunci când îi citeam cartea, am avut o mică revelație, iar acum sinteza granulară naturală este unul dintre modurile de bază prin care sunetele sunt analizate și recombinate în muzica electronică și în înregistrările digitale de sunet. 

În afară de sinteza granulară, ce alte metode de manipulare și generare a sunetului folosiți?

Folosesc, în principal, Ableton Live, așa că preiau mostre de sunet și le expandez în funcție de diferite algoritmuri, le schimb frecvențele, le modulez și le filtrez, apoi le aplic diverse efecte, iar la final, de regulă, cânt la instrumentele mele acustice, pe fundalul sunetelor electronice, obținând astfel un rezultat mai organic și mai variat. Ce mi-a schimbat însă radical simțul estetic a fost să stau să ascult toate aceste insecte, învățând să apreciez diverse tipuri de sunet, pe care am început să le și folosesc.

 

 

Care ar fi următoarele vietăți alături de care v-ar plăcea să faceți muzică?

Nu știu sigur. Mi-ar plăcea să scriu o carte despre efecte sonore în general, despre felul în care transformăm sunetul și despre ce încercăm să obținem prin filtre, reverb, sampling, glitch și multe altele.

Credeți că muzica insectelor e mai aproape de muzica clasică sau de muzica electronică a zilelor noastre?

Există numeroase compoziții clasice influențate de sunetul insectelor, dar cred că interesrul nostru de azi pentru sunetele electronice ca material muzical face ca mult ai multe sunete de insecte să pară muzicale, într-un fel nou față de generațiile trecute.

Care ar fi muzicienii alături de care v-ar plăcea să improvizați?

Dintre oameni, Don Cherry, Pitagora,  Bismillah Khan,  Radka Toneff.