Omul care a inventat termenul “genocid”

1

Când era adolescent în Polonia, Raphael Lemkin a citit despre cum Imperiul Otoman a zdrobit populația de armeni din interiorul său, în 1915, și a fost șocat de numărul mare de morți și de nerușinarea cu care s-a desfășurat ceea ce este considerat azi primul genocid din secolul XX, otomanii nefiind îngrijorați de o eventuală intervenție sau repercusiune, scrie The Daily Beast. Lemkin s-a dus la profesorul său de drept și la întrebat cum a fost posibil așa ceva. Profesorul i-a explicat că liderii unei țări aveau suveranitate absolută în interiorul granițelor și puteau face ce voiau cu cetățenii. “Suveranitatea, i-am replicat, nu poate fi concepută ca un drept de ucide milioane de oameni nevinovați”, a scris Lemkin în notele sale.

 

 

Câțiva ani mai târziu, în 1943, polonezul a inventat un termen care să descrie răul suprem pe care îl poate face omenirea: “genocidul”. Cuvântul îmbină grecescul “genos”, care înseamnă trib sau rasă, cu latinescul “caedere”, care înseamnă a ucide sau a distruge. “De ce uciderea unui milion de oameni este o infracțiune mai mică decât uciderea unui individ?”, s-a întrebat el. Lemkin s-a gândit că termenul pe care îl inventase ar putea fi un catalizator prin care comunitatea internațională să fie forțată să transforme uciderile în masă în infracțiuni care să fie judecate la tribunal și care să spargă imunitatea de care se bucurau liderii pe timp de război.

Lupta polonezului pentru incriminarea genocidului a început cu mult înainte ca uciderile în masă din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial să-i afecteze propria familie. Lemkin s-a mutat în SUA la începutul anilor ’40 și se uita cum statul american nu face nimic pentru a opri măcelul în masă de peste ocean – prigoana evreilor din Germania nazistă. Președintele Roosevelt voia să oprească progresele militare ale lui Hitler, dar nu voia să justifice un război prin stoparea unei epurări etnice. Polonezul și-a testat pentru prima oară conceptul la Nuremberg, unde au fost judecați o serie de lideri naziști pentru crime groaznice. Teoriile sale erau îndeajuns de răspândite la acea dată, procurorul Benjamin Ferencz folosind cuvântul “genocid” pentru a descrie crimele de război a 22 de acuzați naziști, chiar dacă nu avea implicație legală atunci.

Când s-a întors în New York, Lemkin a început să facă lobby de unul singur. Națiunile Unite se înființaseră de curând. Polonezul a așteptat în fața reședințelor și birourilor ambasadorilor și a vânat jurnaliști care să-l sprijine în demersul său. În cele din urmă, Lemkin a început o campanie cu scrisori, strategia sa fiind să ia în vizor cele mai mici state membre ONU. A trimis scrisori în Haiti, Burma și alte asemenea state pentru a le aduce la cunoștință importanța termenului său. Eforturile sale au fost încununate cu succes în 1948, când reprezentanții mai multor țări din lume și-au exprimat sprijinul pentru o convenție prin care să se prevină și pedepsească uciderea în masă, considerată un act penal. Citiți aici întreaga poveste.


Un comentariu

Leave A Reply

Advertisment ad adsense adlogger