Nişte oameni de ştiinţă canadieni sunt foarte supăraţi pentru că au vindecat cancerul şi nimănui nu pare să-i pese . Nimic nou sub soare. În ultimii 30 de ani, un tip pe nume Stanislaw Burzynski (foto) a tot vindecat oameni de cancer. Este uimitor, dar Burzynski nu este vreun escroc dus cu pluta care trăieşte prin Amazon şi vindecă oameni cu tot felul de instrumente, este un medic obişnuit care conduce propria lui clinică de cercetare în Texas.
de Chris O’Neill
Tehnicile lui non-toxice le fac pe cele folosite în mod curent pentru tratament – cum ar fi iradierea până la moarte – să pară la fel de preistorice ca tratamentul cu electroşocuri sau lipitori. Iar studiile oficiale arată că tratamentul său este de 3000 de ori mai eficient decât chemoterapia în tratarea şi vindecarea cancerului. Cu toate astea, Burzynski a întâmpinat o grămadă de dificulăţi în a oferi lumii descoperirea sa – “antineplastonii”, o metodă de terapie care vizează direct genele.
Cum nu şi-a vândut leacul revoluţionar vreuneia din comapaniile farmaceutice care domină piaţa, a descoperit că guvernul şi alte instituţii independente nu prea sunt dispuse să-l ajute – mai mult, l-au dat în judecată în repetate rânduri, de fiecare dată fără succes.
N-am reuşit să dau de Stanislaw Burzynski, aşa că am vorbit cu Eric Merola, care a regizat de curând Burzynsky: the Movie , un documentar gen teoria consipiraţiei care a avut de câştigat în credibilitate din faptul că medicamentul lui Burzynsky nu a ieşit pe piaţă. Am stat de vorbă cu regizorul filmului, dar voi continua să încerc să dau şi de bossul Burzynski.
Eric Merola
VICE: Salut Eric. Îmi poţi explica ce e aşa de special la ce face Burzynski?
ERIC MEROLA: Nu e neapărat faptul că tratamentul lui e neortodox. Clinica lui e la fel ca oricare alta; are mai mulţi oncologi, mulţi medici cu doctorat şi umează aceleaşi proceduri ca toţi ceilalţi cercetători. Special este medicamentul, un produs farmacologic ca niciun altul de pe piaţă.
Este primul om de ştiinţă din lumea noastră modernă care a făcut o descoperire medicală autentică, a patentat-o, a trecut-o singur prin testele clinice şi a obţinut aprobarea ei fără ajutorul PhRMA [organizaţia care reprezintă principalele companii farmaceutice].
De ce i-au făcut autorităţile probleme?
E o poveste lungă… A început să trateze pacienţi în 1977 şi a primit granturi de la Institutul Naţional pentru Cercetarea Cancerului. Compania pentru care lucra a vrut să vândă proiectul uneia mai mari, aşa cum se întâmplă de obicei. Dar el se temea că va pierde controlul asupra lui şi va rămâne un simplu inventator.
Cu toţii ştim că ar trebui să urâm GlaxoSmithKline, dar are într-adevăr de gând industria farmaceutică să oprească un medicament să iasă pe piaţă?
În 1992, relaţia din PhRMA şi instituţia care o controlează, FDA, a devenit mai clară atunci când PhRMA a făcut lobby pe lângă Congress pentru a impune “taxe de utilizator” FDA-ului, cu scopul de a accelera procesul de aprobare a unui medicament nou.
Deci PhRMA chiar a cerut să fie taxată? De ce?
Da, plătesc 1.4 milioane de dolari în taxe pentru fiecare medicament care este trimis instituţiei care reglementează aprobarea. Au trecut-o la vedere pe ştatul de plată al oamenilor pe care încearcă să îi vindece. Eu încerc să nu trag concluzii pripite în film, dar dacă mă întrebi care e părerea mea, dacă PhRMA poate plăti FDA pentru a grăbi procesul de aprobare a unor medicamente, atunci poate că asta încetineşte procesul de aprobare a altora.
Clar.
Atunci când a apărut Stanislaw Burzynski, ne-am putea imagina că cei din consiliul de conducere al PhRMA s-au gândit: “Mâncaţi-aş! E prima dată când nu e vorba de un medicament pentru care avem noi drepturile de proprietate şi dacă e aprobat pentru comercializare un singur om va pune mâna pe o mare parte din piaţa de tratare a cancerului”.
Da, se poate să fie aşa. Prima mea reacţie atunci când am auzit de treaba asta a fost: prostii, dacă ar fi vreun pic de adevăr în chestia asta am fi aflat şi noi deja, iar cineva ar face o grămadă de bani din leacul cancerului.
Da, sunt perfect de acord. Ce spui e foarte logic. Aşa cum se vede şi în film, o firmă italiană şi una japoneză au fost interesate de un parteneriat cu Burzynski într-una din fazele iniţiale, atunci când FDA-ul făcea controale prin birouri, iar între ei şi Burzynski era multă tensiune. Mai târziu am văzut scrisorile de intenţie şi scrisorile în care companiile îi declinau oferta spunând că “nu putem convinge FDA-ul să coopereze, aşa că n-o să mai pierdem timpul cu treaba asta ”.
Deci se pare c ă a existat un fel de conspiraţie a PhRMA? Anume că au încercat să perpetueze afacerea cu chemoterapie în mod inutil, doar pentru că e mai profitabilă pentru ei?
Dacă vezi filmul Who Killed The Electric Car? din 2003, arată cum maşinile electrice au fost eliminate de pe străzi, cum oamenilor nu li s-a permis să îşi reînnoiască leasingul, iar unele maşini au fost chiar strivite şi aruncate la o groapă de gunoi înainte să poată fi măcar vândute. E fascinant. În opinia mea, este încă un caz în care o industrie încearcă să se menţină în viaţă şi nu mi se pare că e mare diferenţă faţă de industria farmaceutică. Mulţi oameni presupun automat că industria medicală este imună la tactici subterane pentru că afectează în mod direct vieţile oamenilor, dar e o industrie ca oricare alta.
Acest articol a fost preluat de pe site-ul partener Vice România. Puteţi citi articolul în întregime aici.
