Omizi cocainomane și reni pe ciupercuțe. Cu ce se droghează animalele

1

Despre cineva care bea sau se droghează foarte mult putem spune că ”bea / se droghează ca un animal,” însă ne surprinde mai mult să aflăm că animalele beau și se droghează la fel ca oamenii. Am căutat prin zoo-poveștile cu psihotrope și am dat de elefanți care au dat în patima băuturii, de jaguari care halucinează și de albine alcoolice care lasă baltă munca de la stup. Vă sună cunoscut?

 

Foto: animalsthatlookstoned.tumblr.com

 

 Caii își fac de cap cu ”iarba nebunilor”

Foto: Mediadump.com

Atât de mult le place cailor să mănânce așa-numita ”iarba nebunilor” (Oxytropis sau ”locoweed” în engleză), că există și o boală a animalelor care exagerează cu această plantă: locoismul. După câte s-ar părea, iarba e o delicatesă pentru cai, având un efect similar celui pe care îl are nicotina pentru oameni, dar și un potențial de dependență comparabil. Cum există însă un preț ridicat pentru toate plăcerile narcotice, marii consumatori patrupezi de ”iarba nebunilor” mor în câțiva ani. În America de Nord, foarte mulți cai se îndoapă cu Oxytropis, așa că unii fermieri s-au gândit chiar la programe de prevenție. De altfel, o celebră carte americană pentru copii, Latawnya, the Naughty Horse, Learns to Say “No” to Drugs, fare drept protagonist un cal vicios, care ar trebui să-i descurajeze pe cei mici de la tentația alcoolului și a drogurilor.

Renii își iau ”zborul” cu ciupercuțe

Foto: National Geographic

Cercetătorii sunt de părere că Rudolf, exponentul global al renilor, avea nasul roșu din cauza vascularizării puternice. OK, poate nu culoarea roșie și nici zăpada nu sunt cele care-i apropie pe reni de Moș Crăciun, ci chiar ciupercile halucinogene. Dacă unii antropologi au doar ipoteza că Moșul ar fi un fel de șaman modern, imaginându-și că intră prin hornuri după ce a degustat Amanita Muscaria, zoologii au dovada că renii sunt mari amatori de experiențe psihedelice. Hălăduind prin întinderile înghețate, renii mai mănâncă din când în când ciupercuțe de pe marginea drumului, renumite pentru senzația de zbor pe care i-o lasă consumatorului. Cum substanțele active din Amanita sunt imediat eliminate prin urină, pe vremuri, se spune că șamanii mai puțin pretențioși din zona Alaska aveau grijă să strângă uneori urina unui ren care mâncase ciupercuțe, pentru noi ”călătorii” în țările calde direct din zăpadă.

Omida care nu vrea altceva decât coca

Foto: ScienceDirect

O specie de omizi specifice Americii Latine (Eloria noyesii) se hrănește exclusiv cu frunze de coca. Îi plac așa de mult, că o singură omidă poate ajunge să ronțăie și 50 de frunze pe zi. Deși majoritatea insectelor evită această plantă, cocaina fiind periculoasă pentru ele, s-ar părea că receptorii pentru dopamină ai omizilor și viermilor de mătase sunt pregătiți pentru coca non-stop. De altfel, în anii 90, președintele Bush se gândea să folosească milioane de asemenea omizi, ca să distrugă plantațiile de coca din Peru și Bolivia. De altfel, lacomele lepidoptere au fost incluse și într-un proiect de cercetare universitar: cu un buget de peste 400.000 de dolari, o universitate americană le-a studiat omizilor enzimele care descompun cocaina, pentru a dezvolta un tratament dedicat dependenților umani de acest drog.

Halucinații de jaguar

Foto: Spiritul Jaguarului, de Salvador Aceves Jr. Sursa: FineArtAmerica

Poate că nu toți jaguarii au pasiunea asta, însă cei din pădurile tropicale sigur sunt renumiți pentru comportamentele ciudate pe care le au după ce consumă lujeri de Yage (Banisteriopsis Caapi). Se alintă și se tăvălesc prin iarbă, ca niște pașnice pisicuțe. Bărbații de triburile amazoniene spun că această plantă le sporește jaguarilor acuitatea percepțiilor și le ascut abilitățile de vânătoare. De altfel, localnicii sunt atât de convinși de asta, încât au început la rândul lor să consume Yage, ca să aibă așa-zișii ”ochi de jaguar” – adică vederea pe timp de noapte, însoțită de forță fizică crescută”.

Pe albine, o beție le poate costa picioarele

Foto: Flickr / Almost honest photos

Albinele, aceste ”drone muncitoare comuniste”, cum le numește Crackednu știu numai să alerge toată ziua după polen. Unele dintre ele mai cad în patima alcoolului și mai degustă fermenți, îmbătându-se turtă. Cercetătorii susțin că albinele bete nu prea mai au chef să zboare, nu mai interacționează cu restul stupului și, când li se pune pata, devin violente cu alte albine. Dacă n-am știi că e vorba de albine, am crede că e o poveste cu oameni – de la această asemănare, dar mai ales de la faptul că oamenii și albinele au sisteme nervoase foarte similare, au pornit alți cercetători, care au îmbătat albine în numele științei. Cum reputația albinelor pentru hărnicie nu e întâmplătoare, albinele alcoolice nu sunt tocmai bine primite în comunitate. Ba mai mult, acest clip, de-a dreptul înspăimântător, vă poate face o idee despre cât de strictă este ”dreptatea naturală” a albinelor, când vine vorba de pedepsirea vicioșilor.

De veghe în lanul de maci

Foto: Prospect

Circulă o poveste cum că, în Tasmania, au început acum mulți ani să apară cercuri în lanurile de maci, iar unii au crezut că sunt făcute de extratereștri. Abia mai târziu s-au prins localnicii că alții erau autorii: cangurii pitici, veniți să-și ”spargă mințile” cu macii crescuți pentru opiu medicinal. ”Avem o mare problemă cu cangurii pitici care devorează recoltele de maci pentru opiu destinate industriei farmaceutice,” a declarat acum câțiva ani procurorul general al Tasmaniei, citat de Discovery. După ce își iau porțiile generoase de maci, cangurii se prăbușesc prin lanuri, unde rămân în reverie până când trece efectul și e timpul pentru următoarea doză. S-ar părea că și unele oi tasmaniene au luat exemplul cangurilor pitici, fiind înregistrate numeroase cazuri de oi cu mințile răvășite de morfina conținută de acești maci, din care se produce heroina.

Papagali beți ca porcii

Foto: Heraldsun

S-ar părea că în fiecare an, între iulie și noiembrie, în anumite zone nordine ale Australiei începe să plouă cu papagali cu guler roșu. Aceștia se îmbată porcește cu fructe fermentate și își pierd agilitatea, ciocnindu-se de copaci, căzând de pe crengi sau nemaiputându-și lua zborul. ”Manifestă un comportament neobișnuit,” confirmă și un veterinar pentru Australian Geographic. Apogeul sezonului de ”ploi” cu papagali s-ar părea că a fost în 2011, când iată ce spuneau localnicii: ”Îi găsim îngrămădiți într-un colț sau la baza unui copac. Cei mai mulți dintre ei par să se simă rău – o grămadă de pene triste, ascunzându-se de ochii lumii. Au tendința să se deprime, nu mai pot zbura și au dificultăți de echilibru,” completează medicul Stephen Cutter. Beția la păsări nu e nici pe departe la fel de ușoară ca la oameni: simptomele mahmurelii durează câteva zile, apar probleme repiratorii și anumite secreții din ochi și din cioc.

Elefanții au vicii pe măsură

Foto: IndianTimes

Poveștile despre elefanți și pasiunea lor pentru alterarea conștiinței sunt, de departe, cele mai numeroase. Plăcerea pentru alcool – căci ea e principală – și-au antrenat-o îndelung cu fructe fermentate din copacul Marula. După ce le consumă, elefanții devin foarte tandri și jucăuși, însă sunt cu atât mai amuzanți cu cât își coordonează cu greu mișcările. Ca să vă faceți o idee despre cum se distrează elefanții beți, vă recomandăm acest clip. Fiind însă ființe extrem de inteligente, elefanții nu s-au rezumat la deliciile naturii, dând iama și în alcoolul oamenilor. O știre din 2007, de pildă, vorbește despre 40 de elefanți care au venit să caute mâncare într-un sat indian izolat. Șase dintre ei au găsit proviziile de bere de orez, fermentată de localnici, cu care s-au îmbătat groaznic. Întreaga întâmplare s-a terminat, de altfel, tragic pentru inteligentele pachiderme, acestea scoțând din pământ un stâlp electric, care le-a adus moartea prin electrocutare.

Elefanții sunt versați și într-ale plantelor halucinogene, unii dintre ei consumând plante de Iboga, cu puternic efect psihotrop. De regulă, tradiția spune că cel mai bătrân și, prin urmare, înțelept membru al comunității este cel care îi conduce cei tineri către această plantă, jucând rolul unui fel de șaman cu trompă.

Dacă în aceste cazuri elefanții și-au alterat starea de conștiință din proprie inițiativă, au existat în istorie și cazuri în care au fost trimiși în călătorii psihedelice de către oameni. Un experiment din 1962, realizat de cercetători de la Universitatea din Oklahoma, l-a costat viața pe un elefant de la zoo, care a primit o doză de LSD cât pentru 3.000 de oameni. ”Miza” oamenilor de știință era să descopere dacă această cantitate uriașă de acid cauzează o formă temporară de nebunie, manifestată și prin violență sexuală. Odată ce a primit injecția cu LSD, elefantul a început să se miște haotic, după care a îngenuncheat și, la scurtă vreme, a murit. Confruntați cu nemulțumirea opiniei publice, cei doi cercetători au spus că această ”descoperire” ar fi putut fi folosită la reducerea turmelor de elefanți, în țările unde acestea constituie o problemă.

Surse: Discovery, IO9, Cracked, Australian Geographic


Un comentariu

  1. Pingback: Omizi cocainomane si reni pe ciupercute : Droguri Legale

Leave A Reply