Ocuparea Universității St. Kliment Ohridski din Sofia

De o săptămână, la Universitatea St. Kliment Ohridski din Sofia este “viață de noapte”. După 138 de zile de proteste pe străzile capitalei Bulgariei, studenții au hotărât să ocupe clădirea universității pentru a-și manifesta nemulțumirea față de actualul guvern condus de socialistul Palmen Oresharski și a încălcărilor constituționale săvârșite de acesta. La prima vedere, curtea interioară pare un parc populat de oameni ce poartă costume și serviete. Mulți au legate de antebraț bandane cu ceea ce, tradus din alfabetul chirilic în cel latin, înseamnă “ocupare”.

 

 

de Andrada Lăutaru (Corespondență de la Sofia, 30 octombrie 2013)

 

Trec printre ei și ajung la controlul ce are loc pe scările din fața intrării în clădirea universității. Ai nevoie de o legitimație de student pentru a intra în clădirea universității. Pe holul de la intrare, la picioarele celor care sunt responsabili de un alt control, ce presupune trecerea datelor personale pe o listă, sunt depozitate o parte din proviziile ocupanților: “Primim mâncare de la localnici. Asta ne demonstrează cât e de mare solidaritatea”, spune Georgi, unul dintre cei prezenți zilnic la universitate. “Vin oameni mai vârstnici și ne aduc mâncare gătită. E impresionant”.

La parter, în fața scărilor ce duc la amfiteatrul ocupat, stă un scaun maro pe care sunt sprijinite două coli ce (te) întreabă: “cine?”  și “de ce?” La etajul al treilea, pe holul din fața amfiteatrului ocupat, se respiră un miros înțepător de la sprayul care a fost folosit pentru bannerele ce se usucă acum pe podeaua masivă.

Inițiatorul mișcării este Ivaylo Dinev. La cei 24 de ani pe care îi poartă cu mâhnire față de realitatea din jurul său, a absolvit facultatea de istorie, iar acum urmează cursuri de antopologie culturală. Astăzi este cea de-a 7-a zi pe care o petrece în universitate. Nu a fost acasă deloc. Atunci când vorbește, privește în jos ca și cum cuvintele i-ar sta scrise pe podea. Vorbește încet. Vorbele îi sunt accentuate de gesturi ritmice ale mâinilor ce par a-i folosi drept cuvinte atunci când gândurile i se încurcă din cauza oboselii. Încearcă să vorbească în engleză, însă oboseala îi impune o conversație în limba sa maternă. De aceea, Asen, un student la drept, devine translator.

Până la decizia de a ocupa universitatea, au fost mai mulți pași. Prima dată, studenții au făcut un banner pe care l-au afișat în campusul studențesc. Apoi, au început să afișeze bannere în clădirea principală a universității, iar săptămâna trecută au decis să “fie radicali”. Astfel, în 23 octombrie, la 9 dimineața, 15 studenți au mers și au ocupat amfiteatrul 272, cel mai mare amfiteatru al Universității St. Kliment Ohridski din Sofia. Inițial, au dorit să ocupe un singur amfiteatru pentru câteva zile, dar la trei zile de la ocupare, au venit 600 de studenți și, împreună, au decis să ocupe întreaga universitate: “ne-am gândit că dacă alți studenți se vor alătura mișcării, vom continua, iar dacă nu, ne vom retrage”, spune Ivaylo. Între timp, studenții au ocupat săli de cursuri din alte cinci universități din Sofia, precum și în alte orașe din Bulgaria.

Studenții doresc un protest non-violent, de aceea, în permanență, există “voluntari” care păzesc intrarea în universitate și se asigură că toți cei care intră sunt studenți. La poartă sunt prezenți și cei responsabili în general de securitatea universității. Studenții au luat decizia de a protesta prin ocuparea clădirii universității fiindcă își doresc o conducere transparentă, în care politicienii să apere interesele cetățenilor, nu pe cele ale oligarhiei: “Lucrurile trebuie să înceteze. Ceea ce se întâmplă acum în țara noastră este absurd. Din păcate, vedem că nu există nicio alternativă politică viabilă”, spune inițitorul mișcării de occupy. “Totuși, am ales să ocupăm universitatea pentru că acesta este un spațiu neutru și, după șapte zile aici, simt că am realizat mai multe lucruri decât dacă rămâneam doar la protestele de pe stradă. Simt că începem să se facem auziți și că tot mai mulți oameni se alătură mișcăriiȚ. Își împreunează mâinile pe genunchi și accentuează că nu se va renunța la mișcare până când actuala guvernare nu va demisiona. Preț de câteva secunde, își ridică privirea din podea pentru a-și confirma spusele printr-o expresie ce transmite hotărâre.

 

 

Studenții doresc să le amintească politicienilor definiția democrației. În acest punct al protestului, nu au găsit încă soluții pe care să le propună, dar pentru zilele următoare, se dorește întocmirea unei liste cu cerințe pentru următoare guvernare. Printre acestea, cea mai importantă ar fi faptul că îți doresc un stat pentru cetățeni, nu unul care protejează “interesele mafiei”.

În fiecare seară, are loc o reuninune a studenților, în care discută ce să facă în următoarele zile. Ideile conturate includ proiecții de filme, discuții de grup, iar unii studenți au propus ca spațiul bibliotecii să fie folosit pentru a studia în continuare pentru examenele din sesiunea de iarnă.

Securitatea este o altă problemă ce îi perocupă. După atacul de duminică, atunci când 6 băieți au încercat să intre prin forță în universitate, bruscându-i pe cei de la intrare, sunt atenți să ia toate măsurile de securitate necesare pentru a preveni un alt posibil atac din partea oligarhiei: “S-a dovedit că acei băieți urmau instrucțiunile unuia dintre deputații socialiști, Boris Tsvetkov”, îmi spune un alt student.

Ivaylo spune că atacul nu și-a atins scopul, studenții au reușit să se izoleze în interior și nimeni nu a fost rănit. Acest lucru s-a petrecut sub ochii poliției care a rămas pasivă, în ciuda faptului că studenții au sunat de 30 de ori la numărul de urgențe. Nici patrula de poliție ce se află în pemanență în fața universității nu a intervenit, chiar dacă a văzut întregul incident, adaugă acesta.

În timp ce 150-200 de studenți rămân în fiecare noapte în universitate, oamenii continuă să iasă în stradă în fiecare seară pentru a protesta.

Pentru Ivaylo acesta nu este primul protest. În 2010, a organizat un protest pentru îmbunătațirea sistemului de învățământ și a participat la protestele împotriva ACTA. Spune că acest protest îi amintește de lecțiile de istorie la care învăța despre protestul studenților din Franța anilor 60.

 

 

“Nu suntem invizibili și ne-am săturat să fim tratați ca și cum am fi”

Pe peretele din  spatele amfiteatrului e atârnat un banner mare, scris cu verde: “Cine o va face în locul nostru? Dacă nu acum, atunci când?”. În fața sa e Victor. Student la filologie, s-a alăturat protestului fiindcă s-a săturat să fie tratat ca și cum ar fi invizibil. S-a revoltat și mai tare atunci când a văzut că lumea îi clasifică drept “huligani” și “drogați”. Îmi spune că studenții sunt aici pentru că și-au dat seama că educația nu vine doar din ceea ce li se predă la cursuri. Nu mai pot citi printre paragrafe atunci când văd nedreptatea crescând în jurul lor: “Această mișcare este un lucru destul de nou pentru studenții bulgari. Precedentul există din 1997, atunci când s-a ocupat universitatea pentru 3 zile, dar acum ne-am strâns pentru un scop mai mare. Avem deja o istorie de 4 luni de proteste, proteste cu ecou și nu avem de gând să ne oprim aici”.

În partea cealaltă a amfiteatrului, pe tabla neagră, sunt trecute regulile ce au fost stabilite în prima zi: fără alcool, fără țigări, fără violență, fără discursuri discriminatorii, fără propagandă politică și  fără mizerie.

În dreapta tablei, aproape de ușă, sunt trei profesori. Profesor asistent în drept europen, Hristo Hristev, este unul dintre profesorii care susțin mișcarea studenților: “Cred că este o mișcare radicală prin care studenții noștri își arată nemulțumirea față de actuala conducere din Bulgaria, o mișcare față de problemele pe care le avem și care nu sunt rezolvate. În opinia mea, este o dovadă fermă a unor oameni care sunt realmente interesați de ceea ce se întâmplă la noi în țară și care încearcă să schimbe ceva. Corpul profesoral este împărțit: unii sprijină mișcare, în timp ce alții sunt împotrivă. Cred că este un lucru normal ca părerile să fie diferite (…) studenții fac asta pentru că nu vor ca viitorul lor să fie într-o țară în care conducerea e una coruptă, cu aflilieri mafiote”.

Un  profesorul de drept constituțional spune că: “Nimeni nu poate ști dacă vom reuși, dar știm că trebuie să încercăm”.

Afară, în fața universității, pozează la soare o mașină de jandarmi de un negru la fel de intens ca cel al mașinelor blindate. Pe partea laterală a clădirii, vis-a-vis de stația de autobuz, o tanti de vârsta a treia vinde șervețele, dulciuri și apă. În dreapta măsuței ei, doi bărbați sunt librari în aer liber. La o fereastră de la etajul al treilea, apare primul banner: “noi suntem viitorul”.

 

 

Noaptea la universitate

În timpul nopții, se citește, se scrie, se vorbește la telefon, se cântă, se doarme în reprize scurte. Pe pervazul amfiteatrului există acum o bibliotecă improvizată de studenți, o bibliotecă cu “auto-servire”, de unde fiecare poate să doneze sau să își ia cărți. Totul funcționează pe principiul democrației, se votează prin aplauze. Chiar și pentru fereastra care urmează să fie deschisă. În același timp, podeaua sprijină trupuri, bannere, sticle de apă, bagaje. La ora 22, a avut loc o conferință de presă. Pentru prima dată de la ocuparea clădirii, a fost permis și aceesul jurnaliștilor. Pe rând, mai mulți studenți și-au exprimat nemulțumirea: “nu demisia, ci schimbarea. Avem nevoie de o schimbare totală, dorim să fim conduși de simboluri, de oamenii cu tradiții și conștiință, nu de mafia actuală”.

Ivan este student geografie. Îmi vorbește din spatele laptopului pe care urmărește informațiile de afară.  Se află la universitate de sâmbătă. De atunci, pentru el timpul se împarte între nopți petrecute în amfiteatru și pregătire pentru examene. Spune că zilele în care cursurile nu s-au ținut din cauza protestelor vor fi recuperate din vacanță. El e aici pentru că simte că merită să încerce să lupte pentru o Bulgarie europeană în adevăratul sens al cuvântului, “democrație, libertate, fără mafie”.

La ora 23, poarta se închide până în zori. La miezul nopții, din amfiteatru răsună tobe, pentru ca la ora 3, acestea să predea ștafeta muzicii, boxelor de pe catedră. Mai sunt prezenți aproximativ 50 de studenți. Un etaj mai sus, este un amfiteatru transformat în bucătărie. Alături de alimentele ce au acaparat mare parte din mese și, în lipsa unui frigider, geamul, într-un colț al încăperii sunt depozitate produse cosmetice. Acolo, noaptea, studenții joacă cărți sau discută. O parte dintre cei prezenți povestesc cu mândrie cum părinții lor au participat la protestul din 1997, iar acum sunt bucuroși să vadă același spirit în copiii lor. Totuși, nu își doresc aceeași situație pentru încă o generație. De aceea, de data asta spun că vor mearge până la capăt: vor protesta până la înfăptuirea schimbării dorite. Pentru studenții care și-au petrecut încă o noapte la universitatea din Sofia, zorii luminează amfiteatre cu  podele ce au devenit mai calde după ce s-a doarme pe ele, bănci în care s-au trăit insomnii generate de sentimente de revoltă, cu oameni care sunt hotărâți să lupte.