Britanicul Ed Gillespie a călătorit peste 60.000 de kilometri, timp de un an şi ceva, prin 31 de ţări ale lumii, fără să se urce în vreun avion: ca mijloace de transport, a folosit cămile, cai, trenuri, dubiţe, vapoare de marfă, totul pentru ca această călătorie să fie una de tip “slow”, care să ne amintească de faptul că, prin acţiunile noastre, fiecare lăsăm o amprentă de carbon asupra planetei, scrie FastCoExist.
În fapt, călătoria s-a bazat pe mijloace alternative de transport tocmai din cauza amprentei uriaşe de carbon a transportului cu avionul. Gillespie este cofondator al unei agenţii britanice de comunicaţii sustenabile şi a încercat să fie el însuşi un exemplu, prin reducerea amprentei personale de carbon: merge cu bicicleta în loc de maşină, îşi împarte apartamentul cu alte persoane etc. Dar, de fiecare dată când zbura cu avionul, simţea că tot ce făcea era degeaba. “Ajunsesem să mă consider un ipocrit care vorbea despre climă şi amprenta de carbon şi zbura cu avionul. Aşa că, acum zece ani, am renunţat la a zbura cu avionul în vacanţe”, povesteşte călătorul.
Însă călătoria în jurul lumii fără avion nu a fost doar o acţiune dedicată mediului: “Slow travel, la fel ca slow food ori slow fashion, este pur şi simplu o experienţă mai bună. Practic, am călătorit efectiv în jurul lumii, nu pe deasupra ei. Am adăugat puţin romantism călătoriei”, spune Gillespie. Un zbor lung nu lasă oamenii să intre în contact cu locurile sau unii cu alţii: intri pe uşa unui aeroport, ieşi pe uşa altuia, la mii de kilometri distanţă. Călătorind pe uscat, observi schimbările graduale şi observi similarităţile dintre locuri, nu doar diferenţele. În plus, e mai distractiv. “În avion, eşti cumva tratat ca un copil: stai acolo, leaga centura de siguranţă, urmăreşte acest program… În tren, ai o anumită independenţă. Poţi gusta plăcerea călătoriei”, consideră Gillespie.
Împreună cu prietena lui, care l-a însoţit în călătorie, britanicul a mers cu cămile, cai, trenuri, dubiţe, vapoare de marfă – de fapt, aşa a şi ajuns înapoi acasă, la bordul unui vas ce transporta banane şi ananas. În ciuda provocărilor (vize de obţinut, graniţe de trecut, imposibilitatea respectării unui orar strict), cei doi spun că aventura nu s-a comparat nici pe departe cu un ocol al lumii făcut cu avionul. “Renunţarea la zbor nu a fost un sacrificiu, ci o eliberare. Mi-a permis să trăiesc tot felul de aventuri nebuneşti pe care nu le-aş fi experimentat niciodată dacă rămâneam clientul aeroporturilor”, spune călătorul. Aventura lui i-a inspirat o carte, intitulată Only Planet, care a apărut vara aceasta.
Sursa şi mai multe detalii: FastCoExist
Foto: Ed Gillespie
Puteţi citi şi:
Cu bicicleta în Indonezia: “86 de zile pentru un nou început”
Un aventurier italian va trăi singur pe un gheţar plutitor până când acesta se va topi
Cuplul care a plecat într-un concediu de o săptămână şi s-a întors după 16 ani