Nu fac parte din 1%, nu fac parte nici din 99%, eu sunt parte din 100%. Vineri, protestatarii de pe Wall Street au avut de luat o decizie extrem de dificilă: să continuie protestele sau să se ducă să prindă rând în fața magazinului Apple, unde s-a pus în vânzare ultima generație iPhone.
de Mihaela Biliovschi (jurnalist, Washington)
Nu știu pe ce criterii și-au împărțit responsabilitățile, cert este că unii au primit învoire să aștepte în față la Apple, alții au rămas pe baricade. Cu mături și forașe în mână, protestatarii au experimentat pentru prima data un adevărat obiect al muncii, de frică să nu fie evacuați.
N-au fost evacuați –astfel înscriind prima lor victorie de când cu protestul.
De câteva zile, mai exact de pe 17 septembrie, tineri de prin toată țara americană s-au îndreptat către New York, cu destinația finală districtul financiar de pe Wall Street. S-au intitulat ”Occupy Wall Street,” neglijând a-și face temele în prealabil. Când diferiți jurnaliști curioși s-au oprit să-i întrebe care le este agenda, tinerii protestatari, cu batiste la gât și sutiene modeste la vedere, și-au dat seama că nici ei nu prea știu. Erau obișnuiți să protesteze împotriva războaielor, împotriva legilor sociale șamd. Dar acum, de când liberalii au preluat conducerea țării, protestatarii au rămas fără țintă.
Unii au zis ca vor taxe mărite, conform agendei liberale, alții au cerut o planetă mai curată, alții au spus că vor bani, în timp ce o tânără ambițioasă și pusă pe șotii a declarat că banii trebuie să fie eliminați din existență. Astfel, a spus ea, toată lumea va fi la fel de săracă. A adăugat că este studentă, la finalul interviului. Iar eu îi compătimesc părinții.
Inițial, când am auzit că protestatarii se îndreaptă spre Wall Street pentru a demonstra împotriva sumele enorme de bani ce au fost acordate companiilor financiare, m-am întrebat, firește, ”Unde ați fost, fraților, vreme de trei ani de zile?
I-am așteptat în 2008, când primul pachet financiar a plecat către Wall Street. I-am așteptat în 2009, când alte pachete financiare de trilioane de dolari au fost aruncate în aer de către guvernul inconștient cu care ne-am pricopsit.
Dar chiar și în ceasul al 12-lea, am zis, tot e bine. Tocmai aflasem că Secretarul Trezoreriei Americane are în plan să acorde încă un ajutor instituțiilor financiare – al treilea astfel de ajutor, intitulat QE3.Timothy Geitner, șeful Trezoreriei, a anunțat temerea dumnealui că economia se îndreaptă către un alt moment crucial, de aceea este nevoie de încă un ”jolt” financiar.
Și de ce la New York, și nu la Washington? La New York nu sunt decât sediile companiilor financiare, cele care PRIMESC banii. Problema trebuie atacată de acolo de unde se ACORDĂ banii. Adică de la Trezorerie. De la această impresionantă instituție care contabilizează banii din taxe plătite de americanii cu loc de muncă.
Să vină să protesteze la Casa Albă, care a acordat trilioane de dolari firmelor financiare –pentru că miliardele deja au devenit sume derizorii când vorbim de bani gratis din buzunarele fraierilor care plătesc taxe. Între aceste firme se află și Bank of America (BoA), una din cele mai mari bănci din SUA care poate fi acuzată că a contribuit substanțial la crearea crizei financiare din 2007. Astăzi, BoA, nu doar că a evacuat forțat zeci de mii de familii aflate în incapacitatea de plată a ipotecilor imobiliare, dar a purces la dărâmarea multor din casele evacuate pentru a trece valoarea la pierderi și, deci, a obține credit financiar. O acțiune nu doar criminală, dar susținută de câțiva economiști și politicieni deopotrivă.
Și Guvernul American poate să-și asume pe deplin meritul creării acestei crize. Politicienii, nu doar că au încurajat instituțiile financiare să acorde credite fără acoperire, dar le-au și stimulat. Acordând credite fără acoperire au creat o falsă impresie de avuție în rândul americanilor care au cheltuit mai mult decât au produs. Firmele de pe Wall Street au profitat de un mediu economic toxic și și-au scos banii. Până la urma urmei, cine este responsabil de protejarea banilor contribuabililor? Wall Street sau Guvernul? Cine are forță legislativă, executivă și judiciară, Wall Street sau Guvernul?
Nedumeririle cu privire la acești protestatari mi-au fost clarificate în momentul în care am auzit politiceni de stânga, din Partidul Democratic, acordându-și suportul deplin acestei mișcări. Inclusiv președintele American, Barack Obama, a declarat zilele trecute că protestatarii de pe Wall Street vor fi o forță combatantă la viitoarele alegeri prezidențiale din Noimebrie 2012.
Serios? În alte cuvinte, Guvernul aruncă cu banii și pe urmă asmute cățeii pe cei care-i primesc. Ingenios.
Dar să povestesc despre forța pe care o pomenise Alesul.
Citisem prin ziarele din Europa că Media Americane nu vor să dea vizibilitate protestelor cu pricina. Păi cum? Când singurul lucru vizibil la scena protestelor era fundul gras și roz al unor dudui și duduiete care s-au descărcat de treabă mare pe mașinile polițiștilor. Cum să le dea vizibilitate când sunt prinși adesea cu marijuana, făcând poșta? Iar când și-au terminat treburile indecente și reporterii i-au întrebat care le este agenda și cel mai important țel de îndeplinit, aceștia au răspuns că nu știu încă, dar se gândesc și ne vor anunța. Așteptăm. Eu în casă, la cald. Ei, în frig și ploaie.
Nu mulți s-au interesat să afle cum au început aceste proteste.
Pe 17 Septembrie, o revistă lipsită de renume a publicat un poster cu renumitul taur din bronz aflat în districtul financiar din New York. Pe taur, o balerină dansând în liniște, pace, bliss. În fundal sunt arătați niște tineri cu măști de gaz, îmbrăcați în negrul specific anarhiștilor și cu batoane de cauciuc în mâini. Articolul vorbește despre proteste, violență, sex.
Mă rog.
Conform Reuters, renumitul om de afaceri, Geroge Soros, ar fi de bănuit în ce privește suport financiar pentru această revistă anonimă. Dar din moment ce nu au fost prezentate dovezi clare, este nedrept să îl acuz pe Soros, deși nu-i sunt cel mai înfocat fan, din simplul motiv că este un profitor care a falimentat guverne, îmbrăcat în blană de miel socialist.
Ce s-a întâmplat cu vremurile bune, când KGB-ul era în spatele tuturor protestelor și vâltorilor adolescente stârnite în țara asta? Așa vremuri am ajuns, încât noi înșine ne dăm cu șutul în fund?
Protestatarii sunt un grup de adolescenți, între care unii care nu au votat în viața lor, unii care nu au avut o slujbă, unii care nu au plătit un cent la fisc pentru taxe, care nu știu ce înseamnă să scrii cecuri mii de dolari fiscului în timp ce privești politicienii în Congres acordând sponsorizări din banii de taxe festivalurilor de poezie pentru văcari. Ori, mai rău, instituțiilor financiare care scot oamenii afară din case și le demolează singurul acoperiș de deasupra capului. Ori acordă jumătate de miliard de dolari unor firme ca Solyndra, ca în câteva luni de zile să declare faliment și să fugă cu banii.
Protestatarii de pe Wall Street nu au simțit aceste lucruri pe pielea lor. Au simțit, în schimb, capota rece a mașinilor NYPD.
Dacă le-ar fi simțit, ar fi venit aici, la Washington, la Casa Albă, la Trezorerie, și ar fi protestat până când li s-ar fi promis că Guvernul va cheltui banii contribuabililor cu responsabilitate, cu respect față de orele de muncă pe care le depunem cu toții pentru a fi în stare să plătim taxele din care susținem guvernul celei mai puternice –încă- țări din lume.
Protestatarii ar fi învățat, dacă ar fi avut un loc de muncă, faptul că pomana nu vine din cer. Banii Guvernului nu cresc în copaci la Casa Albă. Nu. Sunt colectați de Fisc din buzunarele celor care muncesc. Nu din buzunarele politicienilor care le promit marea cu sarea, ajutoare financiare, bonuri de masă și ajutoare de șomaj interminabile. Banii vin de la părinții protestatarilor, de la bunicii lor, de la vecinii lor. De acolo vin banii. Și se duc la Guvern, direct.
Dacă acești bani ajung pe Wall Street, este pentru că Guvernul îi trimite acolo. AICI e buba.
Spre deosebire de acești protestatari, eu știu ce înseamnă comunism. Am scandat împreună, în România, slogane de genul ”Noi muncim, nu gândim.”
Avem un idol comun, dragi protestatari. Steve Jobs. Dacă Steve Jobs s-ar fi născut în China? Probabil că sunt mulți ”Steve Jobs” care se irosesc în China.
Steve Jobs a schimbat lumea tocmai pentru că s-a bucurat de privilegiile oferite de capitalism. Libertatea de a învinge sau de a eșua pe propriile puteri. Competiție. Dorința de a fi cel mai bun. Cel mai mărinimos. Cel mai important. Cel mai cu influență.
Mă întreb, dacă ar fi fost să aplicăm principiul scandat de unul din protestatarii de pe Wall Street, ”taxează bogații până ajung săraci,” oare ce s-ar fi ales din Steve Jobs?
Spre deosebire de acești protestatari, eu știu ce înseamnă socialism. Cei de la conducere sunt egal de bogați. Muncitorii de jos sunt egal de săraci. Așa se contabilizează egalitatea în socialism.
Protestatarii spun că vor taxe crescute. Dar ei n-au plătit taxe în viața lor, cum să nu ceară așa de ușor taxe mărite?Noi avem o vorbă, la români. Zice că, ce ție nu-ți place, altuia nu-i face. Dacă nu-ți place să plătești taxe, atunci cum poți să ceri altuia să plătească până devine sărac?
Așa că, am concluzionat foarte ușor că protestatarii nu sunt decât uneltele liberalilor de stângă extremă, ai socialiștilor.
Pentru că, dacă ar vrea într-adevăr să schimbe lucrurile în țara asta, ar veni la Washington și ar cere Trezoreriei să înceteze să mai arunce cu banii în stânga și în dreapta, clientelei politice.
Ar cere politicienilor să stea dracului deoparte și să lase economia țării să urmeze cursul normal. Prelungirea agoniei nu garantează evitarea catastrofei.
Să ceară președintelui American să fie președintele întregii țări. Nu doar al celor 1%. Și nici doar al celor 99%. Să fie pentru 100%. Apropos de Obama. Cine a fost cel mai mare donator financiar al campaniei Obama?
Wall Street.
Să vină la Washington protestatarii, să ceară politicienilor să reformeze codul fiscal și să elimine toate ”șmecheriile” financiare prin care firmele gigantice evită să plătească taxe. Taxele sunt mari așa cum sunt. Dacă s-ar elimina șmecheriile financiare din codul fiscal nu ar mai fi nevoie să mărim taxele. Cei care nu au destul vor fi ajutați să fie puși pe picioare. Iar cei care fac prea mult vor fi taxați la o rată decentă, și nu pedepsiți pentru faptul că au realizat sume imense de bani. Fiecare avem dreptul de a deveni bogat. Nimeni nu vrea să fie sărac.
Protestatarii de pe Wall Street trebuie să învețe să-și facă datoria de cetățeni responsabili. Aceea de a vota în cunoștință de cauză, și nu cum li se dictează în autobuz, când sunt încărcați și duși la sediile de vot.
Pentru că sufăr de prea multă onestitate, mai spun că adolescenții sunt, conform statisticilor, cei mai afectați în ce privește criza locurilor de muncă. Cinci candidați pe locul de muncă. O situația extrem de dificilă. Locurile de muncă, acelea adevărate și de durată, sunt create de oameni ca Steve Jobs, și nu de Guvern. Dacă vrem locuri de muncă trebuie să acordăm un mediu fiscal propice creatorilor de locuri de muncă. Dacă îi taxăm până devin săraci, va trebui să imigrăm cu toții în China.
Diferite statistici vor arăta diferite numere, pentru că statisticile nu sunt create, nici măcar ele, în mod egal.
Dar ca punct de reper, cei mai bogați 1% din Americani plătesc aproximativ 37% din totalul taxelor pe venit încasate de Guvernul federal. Cei mai bogați 10% din Americani plătesc aproximativ 70% din totalul acestor taxe. Ultimii 50% din Americani plătesc 3% din totalul taxelor pe venit. Rata taxelor crește direct proporțional cu nivelul venitului. Americanii plătesc între 10 și 35 la sută taxe pe venit.
Suntem taxați destul. Un Guvern responsabil, asta ne trebuie.