Cazul unei femei de 36 de ani care a început să simtă zgomotul în sensul adevărat al cuvântului la un an și jumătate după ce a suferit un atac cerebral l-a pus la treabă pe cerectătorul în neuroștiințe Tony Ro din New York, care a observat, folosind imagistica cerebrală, că în creierul femeii se formase o legătură între regiunea auditivă și cea somatosenzorială. În alte cuvinte, între auz și simțul tactil.
Ro și echipa sa spun că atât auzul, cât și pipăitul se bazează pe vibrează și că această conexiune dintre cele două ar exista în fiecare dintre noi. O altă echipă de cercetători în neuroștiințe, din Boston, condusă de Elizabeth Courtenay Wilson le dă dreptate, susținând că urechea a evoluat din piele pentru o analiză mai rafinată a frecvențelor audio. Studiile lui Wilson au arătat că indivizii care aud normal pot detecta mai bine un sunet slab atunci când este acompaniat de o ușoară vibrație a pielii. Tony Ro a mai publicat o cercetare în 2009, în care s-a axat pe ceea ce el numește „efectul țânțarului”. Frecvențele audio depistate de la aceste insecte ne furnică pielea, iar pentru ca asta să se poată întâmpla, spune cercetătorul american, este nevoie ca frecvența sunetului să fie identină cu frecvența vibrațiilor pe care le simțim. Scanările cerebrale pe baza imagisticii prin rezonanță magnetică funcțională au arătat că regiunea auditivă a creierului poate fi activată prin atingere, însă nu au fost depistate încă mecanismele responsabile pentru această conexiune.
Foto: Flickr/darkpatator
Citiți și:
Creierul este…și ceea ce mâncăm
Miturile emisferelor cerebrale: de stânga sau de dreapta
Addicted to Love: Dragostea – chimie sau sentiment
Neuroni care vibrează la unison: De unde vine empatia?
Generarea de noi neuroni – cheia adaptării la nou