Oamenii n-au mâncat tot timpul trei mese pe zi

Toți am crescut și trăim cu o recomandare culinară de necontestat imprimată în minte: trebuie să mâncăm trei mese pe zi ca să fim cu adevărat sănătoși. În alerta zilelor noastre, acest program sfânt a devenit o utopie, context în care BBC s-a întrebat dacă el a existat dintotdeauna, pornind într-o incursiune istorică.

 

Foto: Flickr/BrianTaylor42

 

Micul dejun

Ni se spune că prima masă a zilei, care lipsește azi din programul zilnic al multor oameni, ne facem mai alerți, ne menține în formă, iar pe copii îi recompensează la școală și la nivel comportamental. Cu toate acestea, micul dejun a fost absent în mare parte din istoria omenirii, scrie publicația britanică. Romanii, de exemplu, nu aveau obiceiul să mănânce dimineața. Credeau că e mai sănătos să mănânci o singură dată pe parcursul unei zile, în jurul prânzului, fiind obsedați de digestie și convinși că mai mult de o masă pe zi e semn de lăcomie. Această atitudine a influențat multă vreme stilul de a mânca al oamenilor.

Apoi au intrat în schemă călugării Evului Mediu, de la care a venit interdicția oamenilor de a mânca înainte de liturghia de dimineață. În plus, era un păcat ca aceștia să consume carne în jumătate din zilele anului. În această perioadă se spune că ar fi intrat binecunoscutul termen în limba engleză “breakfast”, care însemna “break the night’s fast” (“a rupe postul nopții”). În secolul XVII, toate clasele sociale din statul insular aveau micul dejun în program, care a început să conțină cafea, ceai sau papară, iar în secolul XVIII au început să se răspândească camere speciale pentru prima masă a dimineții în casele bogaților.

Mai departe, Revoluția Industrială de secol XIX a regularizat programul de muncă, iar cei care o prestau aveau nevoie de o masă dimineața pentru a avea energie de lucru; nu doar muncitori, ci și șefii. La începutul secolului XX, americanul John Harvey Kellogg a uitat niște porumb fiert care s-a râncezit și pe care l-a transformat prin coacere în fulgi de porumb, moment din care cerealele s-au infiltrat în micul dejun. Apoi s-au răspândit prăjitoarele de pâine, pâinea feliată, cafeaua instant și cerealele cu zahăr și s-a pavat drumul spre micul dejun de azi, care nu prea mai ține cont de tipul produselor, important e să fie.

Prânzul

Din vremurile romanilor și până în Evul Mediu, toată lumea mânca pe la jumătatea zilei, iar masa respecitvă era considerată cină, nicidecum prânzul pe care îl cunoaștem astăzi. În Evul Mediu, lumina zilei era cea care dicta programul de masă. Neavând electricitate, oamenii se trezeau mai devreme, munceau adesea în jur de șase ore până la mijlocul zilei, când li se făcea foame și luau o pauză să îmbuce niște pâine cu brânză, și se culcau mai devreme după lăsatul soarelui. Odată cu lumina artificială, cina (cea mai importantă masă) s-a mutat mai târziu pentru bogați, care aveau nevoie astfel de încă o masă ușoară în timpul zilei.

Prânzul a fost considerat multă vreme o gustare accidentală între mese și tot Revoluția Industrială l-a bătut în cuie. Programul alimentar al muncitorilor din clasa de mijloc și din cea de jos era definit de orele de muncă. Aceștia lucrau până seara, așa că aveau nevoie de o masă de amiază. În fața fabricilor erau gherete care vindeau plăcinte, iar muncitorii au început să cumpere tot mai multă mâncare produsă în masă pentru că nu mai aveau loc să-și cultive propria mâncare sau să crească porci în orașe. Mulți nu aveau nici măcar bucătărie.

Apoi au început să apară pauze de prânz și localuri speciale destinate celei de-a doua masă a zilei, precum cantinele, în orașe și în școli, iar sandvișul contelui de Sandwich a s-a dovedit cel mai ieftin și mai rapid de procurat produs mâncatul de amiază. Și astăzi, durata medie a prânzului, care este consumat de regulă în fața computerului, este de 15 minute, potrivit cercetătorilor de la Universitatea din Westminster, așa că definiția inițială a prânzului ca gustare mică și rapidă între mese stă în picioare și în zilele noastre.

Cina

Cina era singura masă a romanilor, chiar dacă era servită în altă parte a zilei, și era un simbol al moderației alimentare, apoi a fost prilej pentru aristocrații Evului Mediu de a-și etala opulența, puterea și manierele rafinate tot în jurul amiezii. Odată cu răspândirea luminii artificiale, ea s-a mutat tot mai târziu. La sfârșitul secolului XVIII, majoritatea orășenilor mâncau trei mese pe zi, iar la începutul secolului XIX, mare parte din oameni luau cina în timpul serii, când se întorceau acasă după muncă pentru a mânca o masă completă. Apoi s-a răspândit masa de seară luată în familie, care a început să se risipească odată cu apariția cuptorului cu microunde, a mâncărurilor semi-procesate, a restaurantelor cu livrare la domiciliu, a programului de muncă tot mai lung ș.a.m.d. Aflați mai multe despre fiecare masă pe BBC News.

 

Puteți citi și:

Dacă săriți peste micul dejun, creierul vostru va căuta mâncare nesănătoasă

Mai are sens să lucrăm 8 ore pe zi?

Diete ciudate și otrăvuri de zi cu zi