Primele înregistrări cu elefantul Koshik “vorbind” în limba coreeană (mai exact, răspunzând îngrijitorului său prin sunete care imită cuvinte în coreeană) au apărut pe YouTube în 2006. Koshik este un rezident al grădinii zoologice Everland din Coreea de Sud, iar modul în care el mimează cuvinte din limbajul uman l-a făcut celebru şi, totodată, subiect de cercetare.
În materialul filmat de mai jos, elefantul răspunde salutului adresat de îngrijitorul său cu cuvântul „annyeong” („salut”, în coreeană). Faptul că mamiferul imita inteligibil vocea umană şi cuvinte din limbajul uman i-a pus pe gânduri pe oamenii de ştiinţă de la Universitatea din Viena, Austria, care s-au dus acasă la Koshik pentru a vedea dacă pot afla mai multe detalii despre abilităţile sale speciale. Echipa de cercetători este condusă de Dr. Angela Stoeger, care spune că, până acum, elefantul a demonstrat că poate pronunţa cinci cuvinte diferite din limba coreeană, suficient de clar încât să fie înţelese de către localnici – şi ei, desigur, vorbitori de coreeană.
În afară de „annyeong”, Koshik mai spune şi „anja” (stai jos), „aniya” (nu), „nuwo” (întinde-te) şi „choah” (bun). Cercetătorii spun că deşi este mai mult decât clar că elefantul nu ştie ce înseamnă aceste cuvinte şi că pentru el nu sunt cuvinte, ci doar nişte sunete, interesul lor constă în altceva: capacitatea mamiferului de a scoate sunetele cu pricina, în condiţiile în care nu are corzi vocale specifice omului. Secretul, se pare, stă în… trompa elefantului. „Întotdeauna când vorbeşte, îşi pune trompa în gură şi apoi modulează sunetele. Nu ştim exact ce se petrece în gura lui în timp ce face asta, dar se pare că a inventat o modalitate nouă de a produce sunete, în aşa fel încât să îşi armonizeze propria vocalizare cu cea a prietenilor săi umani”, explică Stoeger.
Stoeger mai crede că, dat fiind că elefantul a crescut în captivitate de mic, el a auzit mult mai des limbajul uman decât pe cel al speciei sale şi, astfel, şi-a dezvoltat abilitatea de a vorbi limba coreeană pentru a socializa, pentru a-şi crea o legătură cu cei din jurul său, din moment ce nu avea reprezentanţi ai speciei sale în preajmă. Cazul lui Koshik este primul, în lumea pachidermelor, de „vorbitor” al unei limbi specifice oamenilor.
Sursa şi foto: TreeHugger, New Scientist